Ghiduri de cultură și artă, recomandări de evenimente și povești din oraș.
Râul Akarçay este un fluviu care nu se varsă în mare. Se naște din zonele înalte din vestul orașului Afyonkarahisar, traversează centrul orașului, își schimbă direcția spre est, străbate o întindere vastă de câmpie și își termină traseul în Lacul Eber, situat între localitățile Bolvadin și Çay.
Oricine ajunge în Afyonkarahisar își amintește, în primul rând, de gustul dulce al acestui loc.
Cine cunoaște Adana doar prin kebab-ul său, prin căldura orașului și prin străzile largi, va descoperi un oraș complet diferit dacă urcă doar câțiva pași de capătul vestic al podului Taşköprü.
Călătorii care se deplasează din Adana spre nord, în direcția Pozantı, observă într-un punct că Munții Taurus se ridică brusc, ca un zid.
La Adana, mâncarea este mai mult decât o simplă masă; este o obicei care definește ritmul zilei.
În timp ce vă plimbați prin văile din Cappadocia, veți observa cu siguranță mici găuri dispuse pe versanți, unele dintre ele fiind încadrate de dungi roșii și albe. Acestea nu sunt ferestre ale caselor, ci intrări pentru porumbei.
Râul Kızılırmak, cel mai lung râu din Turcia, traversează orașul Avanos de la est la vest, împărțindu-l în două. Numele orașului, precum și meșteșugul prin care locuitorii își câștigă existența, sunt legate de acest râu.
Oricine vizitează Cappadocia pentru prima dată pune aceeași întrebare: Cum au apărut aceste "ciuperci de piatră", aceste coloane subțiri cu o formă distinctă în partea superioară? Răspunsul se află nu într-un singur eveniment, ci în două povești separate, desfășurate pe parcursul a milioane de ani.
Râul Sakarya și provincia Sakarya poartă același nume nu întâmplător. Râul își are izvoarele în apropierea orașului Çifteler, din provincia Eskişehir, traversează o vastă regiune din Anatolia Centrală, se îndreaptă spre nord și se varsă în Marea Neagră.
Pentru cineva care vine la Sakarya din Istanbul, prima oprire este adesea o masă. Regiunea se află într-un loc unde câmpiile fertile, hrănite de aluviunile aduse de râul Sakarya, se întâlnesc cu zonele împădurite și cu coasta Mării Negre.
În Eskişehir, în timp ce stați în fața unei vitrine și admirați o scenă reprezentând culesul strugurilor, sculptată într-o piatră de un alb imaculat, în realitate priviți un material care nu se găsește la această calitate în nicio altă parte a lumii.
Eskişehir este unul dintre orașele din Turcia pe care este rar să le vizitezi cu trenul și pe care le poți explora pe jos.
Iarna în Ankara este o iarnă autentică. Conform măsurătorilor efectuate de Administrația Generală de Meteorologie începând cu 1927, temperatura medie în oraș în luna ianuarie este puțin peste zero grade, iar temperatura medie minimă este sub zero grade.
Unul dintre factorii care au transformat Ankara într-un capitală a fost calea ferată. La sfârșitul anului 1892, când calea ferată a ajuns în oraș din Istanbul, Ankara era un oraș din Anatolia, important pentru comerțul cu lână și cereale.
Ankara are o altitudine medie de 938 de metri și este un oraș situat într-o zonă deluroasă, nu într-o câmpie. De aceea, cea mai ușoară modalitate de a înțelege orașul este să urcați într-un punct înalt și să priviți în jos.
Oamenii care locuiesc în Ankara trec zilnic pe lângă mai multe tumuli, de multe ori fără să știe.
Suntem obișnuiți să ne gândim la Ankara ca la un oraș care nu este conectat la mare sau la un râu important, dar, de fapt, orașul a fost construit într-o zonă joasă, unde apele se întâlnesc.
Ankara, capitala, este situată în inima unei stepă, iar cea mai mare parte a spațiilor verzi și a apei din oraș au fost create ulterior, prin planificare și eforturi susținute.
Mulți locuitorii din İzmir îl cunosc pe Bornova ca fiind capătul de est al liniei de metrou, un loc aglomerat, frecventat de studenți, și ca fiind drumul care duce spre spital.
Istoria orașului Izmir este adesea asociată cu denumirile Smyrna, Efes și Bergama. Acest text se concentrează asupra perioadei anterioare și asupra contextului acestor orașe importante.
Când ne gândim la Urla, de obicei ne vin în minte docurile, podgoriile și Klazomenai. Însă, în zonele mai îndepărtate ale districtului, printre plantațiile de măslini și versanții împăduriți cu pini, se află două sate care și-au creat propria cultură, prin eforturile proprii.
Nu este nevoie să călătoriți departe de İzmir pentru a face o plimbare în natură.
Mulți oameni cunosc Izmirul prin peluzele de pe Kordon și prin culoarea albastră a golfului. Totuși, locurile în care locuitorii orașului își petrec weekendurile sunt adesea situate puțin în interior, în cartierele unde oamenii locuiesc cu adevărat.
Drumul care leagă Istanbul de vest, de Edirne și de Balcani s-a confruntat de-a lungul secolelor cu aceeași problemă.
