Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye

Cum au apărut "cheminile de zâne" și care este povestea vulcanică a Cappadociei.

Oricine vizitează Cappadocia pentru prima dată pune aceeași întrebare: Cum au apărut aceste "ciuperci de piatră", aceste coloane subțiri cu o formă distinctă în partea superioară? Răspunsul se află nu într-un singur eveniment, ci în două povești separate, desfășurate pe parcursul a milioane de ani.

Radar TürkiyeRadar Türkiye19 Ekim 202621
Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Cum au apărut "cheminile de zâne" și care este povestea vulcanică a Cappadociei.

Prima vizită în Cappadocia, toată lumea pune aceeași întrebare: Cum au apărut aceste "ciuperci de piatră", aceste coloane subțiri cu o "pălărie" întunecată în vârf? Răspunsul se află nu într-un singur eveniment, ci în două povești distincte, întinse pe milioane de ani. Prima poveste este cea a focului, adică a vulcanilor care au acoperit regiunea cu un strat gros de cenușă și rocă. A doua este povestea apei și a vântului, adică modul în care acest strat a fost erodat treptat, preluând forma actuală. În acest text, vom relata aceste două povești, bazându-ne pe studiile geologilor, și apoi vă vom arăta cum puteți "citi" aceste formațiuni geologice pe teren.

Cappadocia se află pe un platou, cu o altitudine medie care depășește 1000 de metri, iar vârfurile vulcanice străpung acest platou. Conform scrierii lui Mehmet Çobankaya, de la Direcția Generală de Cercetare și Exploatare Minieră, cei doi vulcani importanți ai regiunii sunt Erciyes, cu o altitudine de 3916 de metri, și Hasandağı, cu o altitudine de 3268 de metri. Conul central al lui Erciyes s-a stins devreme și s-a erodat, iar lava solidificată care a umplut "coșul" vulcanului a format vârful actual. Hasandağı, pe de altă parte, a fost afectat mult mai puțin de eroziune și este un vulcan cu o formă relativ nouă. Pagina dedicată patrimoniului geologic a guvernatoratului din Nevşehir descrie, de asemenea, erupțiile din jurul lui Erciyes, Hasandağı și Göllüdağ, care au lăsat în urmă straturi groase de cenușă, tuf și lavă în regiune. Pe lângă vulcanii mari, există și structuri mai mici și cu o durată de viață mai scurtă. Çobankaya menționează că în zona districtului Acıgöl și în apropierea Kuyulutatlar se găsesc numeroase conuri de cenușă care și-au păstrat forma originală, iar craterul Acıgöl este un exemplu bun de crater vulcanic, datorită formei și aspectului său. În aceeași lucrare, se menționează că vârsta aproximativă a intruziunii riolitice Kocadağ, care face parte din sistemul vulcanic Acıgöl, este de aproximativ 70.000 de ani. Așadar, trecutul vulcanic al Cappadociei nu este o legendă îndepărtată, ci un proces care a continuat până relativ recent, în termeni geologici.

Piatra născută din ploaia de foc

Materialul brut al "ciupercilor de piatră" este format din tuf și ignimbrit. Tuf este o rocă poroasă și ușoară, formată prin acumularea și solidificarea cenușii vulcanice. Ignimbritul, pe de altă parte, este sedimentul lăsat în urmă de cursurile piroclastice, adică de norii fierbinți de cenușă, gaze și roci care se desprind de vulcan și Formațiunea Ürgüp și stratificarea în timp

Când priviți versanții dintre Ürgüp și Göreme, culorile variate ale straturilor reprezintă, de fapt, înregistrări ale erupțiilor vulcanice succesive, suprapuse una peste alta. Conform tezei de doctorat a lui M. Naci Sayın, realizată sub îndrumarea lui Vedat Toprak la Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu, în formațiunea Ürgüp există opt tipuri de ignimbrit răspândite. De la bază spre vârf, acestea sunt: Kavak, Zelve, Sarımaden Tepe, Cemilköy, Tahar, Gördeles, Kızılkaya și Valibaba Tepe. Datele de datare prezentate în teză indică faptul că aceste straturi s-au format într-o perioadă cuprinsă între aproximativ 14 și 9 milioane de ani în urmă, continuând până acum aproximativ 3 milioane de ani. Fosilele de mamifere găsite în sedimentele dintre straturi sunt, de asemenea, compatibile cu aceste date. În surse, se vehiculează cifre foarte diferite cu privire la vârsta "coșurilor de fum" (peribacaları). Dacă ne bazăm pe studii științifice, rocile care conțin "coșurile de fum" s-au format acum milioane de ani, iar "coșurile de fum" în sine au apărut mult mai târziu, prin eroziunea acestor roci. Într-unul dintre studiile mai vechi menționate în teza lui Sayın, geomorforul Sür a afirmat că formațiunile actuale de pe suprafața Pământului s-au format în mare parte în timpul perioadei Cuaternare, într-un climat semi-arid. De asemenea, Uniunea Internațională a Științelor Geologice a inclus în lista sa inițială a celor 100 de situri de patrimoniu geologic, secvența de ignimbrit de vârstă Miocen din Cappadocia.

Cum protejează "șapca" trunchiul

"Coșurile de fum" se dezvoltă în locurile unde o rocă mai dură se află deasupra unei roci mai moi. Apa de ploaie și de inundație pătrunde prin fisurile stratului superior, mai dur, erodând stratul inferior, mai moale. Partea de sub roca dură este protejată de apă și rămâne în picioare. În timp, sub "șapca" dură, se formează un trunchi conic. Când "șapca" cade, trunchiul, neprotejat, se erodează rapid și dispare. De aceea, fiecare "coș de fum" cu "șapcă" pe care îl vedeți astăzi este, de fapt, un moment scurt dintr-un proces lung. De asemenea, s-a dezbătut ce tip de rocă formează "șapca" în Cappadocia. Conform studiilor menționate în teză, Chaput a susținut în 1947 că "șăpțile" sunt formate din bazalt, în timp ce Sür a vorbit despre fluxuri de lavă bazaltică și andezitică. Un studiu din 2005, realizat de Baba și colaboratorii săi, a constatat că "șăpțile" din ignimbritul Kavak Formațiunile de "fata de piatră" (peribacaları) se dezvoltă cel mai bine pe pantele cu înclinații cuprinse între patru și șaptesprezece grade pentru stratul Kavak, între două și treisprezece grade pentru stratul Zelve și între opt și douăzeci și trei de grade pentru stratul Cemilköy. Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului este că formațiunile de "fata de piatră" se dezvoltă regulat doar la patru dintre cele opt straturi de ignimbrit, și anume la straturile Kavak, la tranziția dintre Kavak și Zelve, la stratul Zelve și la stratul Cemilköy. Celelalte straturi fie nu produc deloc formațiuni de acest tip, fie le produc doar sporadic, așa cum se întâmplă în zonele Tahar și Gördeles. La tranziția dintre straturile Kavak și Zelve, trunchiul este format din ignimbritul Kavak, iar "capul" este format din partea inferioară a ignimbritului Zelve, între cele două fiind un strat subțire de sediment.

**Măsurători ale formațiunilor de "fata de piatră"**

Cercetătorii au măsurat formațiunile de "fata de piatră" direct pe teren și au identificat două tipuri principale. Primul tip este cel con, format doar din "cap", iar al doilea tip este cel cu un "cap" separat, sprijinit de un trunchi. Formațiunile de "fata de piatră" din Zelve și Cemilköy sunt exemple ale primului tip. Diametrul bazei formațiunilor de "fata de piatră" măsurate variază între 9,7 și 13,7 metri, iar înălțimea variază între 8,41 și 21,73 metri. Pantele au înclinații cuprinse între șaizeci și șaptezeci de grade, iar formațiunile de "fata de piatră" din Zelve sunt mai abrupte decât cele din alte zone. Distanța dintre formațiunile de "fata de piatră" este de minimum 5,45 metri în Zelve, dar poate ajunge la 42,72 metri în zona Kavak. Studiul menționează o valoare de 25-30 de metri pentru cele mai înalte formațiuni de "fata de piatră", în timp ce Primăria Göreme menționează că unele roci din Valea Aşkului ating până la 50 de metri. Această diferență poate fi explicată prin faptul că au fost măsurate exemple diferite și au fost folosite definiții diferite.

**Clima și formarea formațiunilor de "fata de piatră"**

Clima explică, de asemenea, de ce formațiunile de "fata de piatră" se găsesc în special în Cappadocia. Regiunea are un climat semi-arid, iar precipitațiile anuale din jurul orașului Göreme sunt, în medie, de 380 de milimetri. Vegetația este rară, cu excepția zonelor de lângă cursuri de apă. Datorită lipsei rădăcinilor care să fixeze solul, ploile torențiale curg de pe pante, provocând eroziunea. Datorită acestor asemănări, văile sunt adesea numite și "văi imaginare". Direcția de Cultură și Turism a împrejmuit anumite formațiuni stâncoase pentru a le proteja. Cele Trei Frumoase, situate la intrarea în Ürgüp, sunt alcătuite din trei "cheminée de fée" (coșuri de zână) adiacente și sunt cunoscute în popor sub numele de mamă, tată și copil. În Valea Bağlıdere, cunoscută și sub numele de Valea Iubirii, puteți admira, conform primăriei din Göreme, coșuri de zână lungi și subțiri de-a lungul unui traseu de aproximativ cinci kilometri. Un patrimoniu fragil.

Administrația regională subliniază că eroziunea naturală continuă și că coșurile de zână sunt sensibile la schimbările climatice și la impactul uman. Ploile, fluctuațiile de temperatură și vântul continuă să modeleze stâncile. De aceea, cel mai important lucru pe care îl poate face un vizitator este să nu accelereze acest proces. Nu urcați în coșurile de zână, nu sculptați mesaje pe ele și nu părăsiți traseele marcate. După cum spun și ghizii din Devrent, aceste formațiuni sunt mai frumoase admirate de la distanță. Când vă plimbați, luați cu voi o listă simplă de întrebări. Ce culoare are "capul"? Este mai închis la culoare decât trunchiul? Există o îngustare sub "cap"? Coșul de zână este format doar din "cap" sau are un trunchi separat dedesubt? Sunt coșurile de zână situate pe pante aliniate pe aceeași linie de fisură? Răspunsurile la aceste întrebări corespund detaliilor pe care geologii le măsoară de zeci de ani. Diferențele de culoare dintre straturi sunt mai vizibile dimineața și seara, când lumina vine orizontal. Astfel, o fotografie a peisajului se transformă într-o lecție despre opera comună a vulcanilor și a apei, care are milioane de ani.

Surse:

Comentarii

0/1000

Scrie primul comentariu