Zona lacului Beyşehir, de la izvorul Hitit până la palatul din perioada Selgiucidă.

Apropiați-vă de Moscheea Eşrefoğlu din strada principală a orașului, observând fațada sa, care este tăiată în unghi de 45 de grade în colțul nord-est. Conform Enciclopediei Islamice TDV, această fațadă este construită astfel încât să se potrivească cu strada principală a orașului. Înainte de a intra, priviți fațada de la câțiva pași în spate. Fațada este construită din piatră tăiată, în timp ce celelalte ziduri sunt construite din piatră brută. Deasupra porții principale, pe perete, se află o serie de elemente decorative din piatră. Decorațiunile porții principale seamănă cu cele de la porțile Gökmedrese și Çifte Minareli Medrese din Sivas. Observați, de asemenea, nișa în formă de arc ascuțit de la baza minaretului, deoarece rezervorul de apă al fântânii de aici este format dintr-un sarcofag antic. După ce intrați, veți ajunge într-un spațiu intermediar, acoperit cu țigle turcoaz și violet. A doua ușă, care duce la sala principală, este acoperită cu țigle glazurate și mozaicuri, iar enciclopedia menționează că acest model este unic în arta turcească a țiglelor. Respectați regulile de vizitare, intrați în momentele potrivite, scoateți-vă pantofii și mențineți liniștea în interior. Când intrați în sală, nu vă grăbiți, ci lăsați-vă ochii să se adapteze la lumina scăzută. Tavanul din lemn este susținut de patruzeci și opt de stâlpi din lemn, aranjați în șase rânduri. Capetele stâlpilor sunt decorate cu elemente de tip "muqarnas", iar consolele și grindele sunt decorate cu picturi; unele dintre aceste picturi s-au deteriorat în timp. Neul central este mai larg și mai înalt decât celelalte, iar partea superioară a celor patru stâlpi centrali este deschisă. Conform site-ului Cultural Portal, spațiul de sub această deschidere era folosit pentru a arunca zăpada acumulată pe acoperiș în bazinul central, prevenind astfel crăparea stâlpilor din cauza umidității. Această zonă a fost acoperită cu sticlă în 1965, pierzându-și astfel funcția. Apoi, apropiați-vă de mihrab, decorat cu mozaicuri, situat în partea de jos a sălii; acesta are o lățime de 4,58 metri și o înălțime de 6,17 metri. Primăria din Beyşehir îl consideră mai mare decât toate celelalte mihrabe decorate cu mozaicuri din regiunea Konya. Culoarea dominantă este turcoazul, iar enciclopedia menționează că motivele de sub elementele "muqarnas" seamănă foarte mult cu motivele de pe cupola Medresei Karatay din Konya. Minbarul, situat în apropiere, este realizat în tehnica "kündekari", fără a utiliza adezivi sau cuie, piesele fiind îmbinate între ele.

De la moschee până la lac, prima structură pe care o veți întâlni este Podul de Piatră, situat la ieșirea lacului. Primăria Beyşehir menționează că podul a fost construit între 1908 și 1914 ca parte a unui sistem de baraj de regularizare. Podul are o lungime de 40,70 de metri și o lățime de 6,35 metri, fiind susținut de paisprezece piloni și având cincisprezece arce. Primăria îl consideră primul proiect de irigații înființat de Imperiul Otoman și îl numără printre simbolurile orașului. Plimbați-vă încet pe pod și admirați peisajul în ambele direcții. Pe o parte, veți vedea apele deschise ale lacului și munții îndepărtați, iar pe cealaltă parte, râul Çarşamba, care transportă apa lacului spre sud-est. Wikipedia menționează că acest râu este singura ieșire a lacului și că a fost construit un baraj important pentru irigarea Câmpiei Konya. Apoi, mergeți câțiva sute de metri de-a lungul țărmului, până la începutul stufărișului. Primăria districtului Beyşehir precizează că țărmurile sudice și nordice ale lacului sunt puțin adânci, în timp ce cea mai adâncă parte atinge zece metri. Suprafața lacului este de 651 de kilometri pătrați, lungimea este de 45 de kilometri, iar cea mai largă parte are 25 de kilometri. Această masă de apă, relativ puțin adâncă și largă, a modelat viața orașului de pe țărm de secole. Primăria districtului enumeră peștii care se găsesc în lac, printre care carasul, păstrăvul, somnul, crapul și alți pești. Dacă aveți un binoclu, este bine să îl luați cu dumneavoastră, deoarece lacul este o zonă importantă pentru observarea păsărilor. Conform primăriei, în lunile septembrie și octombrie, grupuri de rațe, gâște, pescăruși, cufundei, lebede și pescăruși formează grupuri care depășesc zeci de mii de exemplare. La sfârșitul lunii octombrie, cu venirea porumbeilor și a rațelor, numărul total de păsări din lac depășește cincizeci de mii. Se menționează, de asemenea, că primele colonii de cucoane de pelican au fost identificate pe insulele acestui lac. Încercați să recunoașteți insulele pe care le vedeți la orizont; primăria numără treizeci și trei de insule, de diferite dimensiuni, majoritatea fiind situate în partea de vest. Cea mai mare insulă, Mada, are un sat, iar insula İğdeli, cunoscută pentru golfurile sale cu nisip roșu, este cea mai populară din punct de vedere turistic. Pe insula Hacı Akif se află o peșteră lungă de o sută de metri, cu stalactite și stalagmite. Zona din jur a fost declarată parc național la 2

Eflatunpınar, situat la douăzeci și două de kilometri de Beyşehir, în apropierea localității Sadıkhacı, este un monument important. După ce parcați mașina și intrați în zonă, observați mai întâi bazinul, deoarece acesta este cheia pentru a înțelege monumentul. Conform informațiilor de pe portalul Kültür Portalı, structura este alcătuită dintr-un bazin mare, construit deasupra unei surse naturale de apă, și din canale orizontale care alimentează bazinul. Site-ul Hittite Monuments descrie bazinul ca fiind un spațiu rectangular, cu dimensiunile aproximative de treizeci și patru de metri lungime și treizeci de metri lățime. Conform surselor, monumentul datează din a patra sfert a secolului al XIII-lea î.Hr. și se crede că aparține perioadei marelui rege Tuthaliya al IV-lea. Apoi, îndreptați-vă spre peretele cu reliefuri de pe partea de nord a bazinului și observați-l de la distanță pentru o perioadă. Acest perete nu este sculptat direct în stâncă, ci este construit cu blocuri de andezit, tăiate cu precizie și asamblate cu grijă. Conform Kültür Portalı, ceea ce distinge acest monument de alte monumente rupestre hittite este măiestria pietrei și ordinea reliefurilor. În centru se pot observa două figuri mari, deasupra cărora se află discuri solare. În jurul acestor figuri se află zece creaturi care susțin discurile solare, iar în partea de sus se află un disc solar mare. În partea de jos, se pot vedea parțial cinci figuri de munți, iar în trei dintre ele se află găuri prin care iese apa. Conform interpretării site-ului, această compoziție creează o scenă între cer și pământ. Dimensiunile suprafeței cu reliefuri sunt prezentate diferit în surse; Hittite Monuments descrie suprafața, împreună cu figurile de la bază, ca având aproximativ șapte metri lungime și șapte metri lățime. Apoi, plimbați-vă încet în jurul bazinului și căutați figurile mici încorporate în pereți. Pe partea dreaptă și stângă a fațadei principale se află câte o pereche de figuri, iar pe peretele de sud, spre bazin, se află o altă figură. În partea de sud a bazinului, se află un protom de taur, care nu se află în poziția sa originală; această piesă a fost folosită ca umplutură într-un zid construit în perioada romană. La câțiva metri în spatele peretelui cu reliefuri, se pot observa urmele unei figuri de leu, foarte erodate. Rețineți că în zonă nu au fost găsite inscripții, iar datarea se bazează pe comparația cu alte monumente din zonă. În perioada 1996-2002, au fost efectuate săpături de salvare în zonă, iar în 2011-2012 au fost realizate lucrări de amenajare, restaurare și instalare a unui gard. În 2014, monumentul a fost inclus în Lista Tentativă

Pentru a ajunge la Kubadabad, părăsiți drumul care leagă Beyșehir de Isparta și parcurgeți aproximativ cinci kilometri. Conform Wikipedia, situl se află în apropierea satului Gölyaka, pe malul de sud-vest al lacului, pe o peninsulă stâncoasă la poalele Munților Anamas. Portalul Cultural relatează că sultanul I. Alaeddin Keykubad a fost impresionat de frumusețea zonei în timpul călătoriei sale de la Kayseri la Antalya și a ordonat construirea unui palat aici. Enciclopedia Islamică TDV menționează că construcția a avut loc între 1226 și 1236, fiind realizată de Emir Sadeddin Köpek, care era atât arhitect, cât și artist. Istoricul selgiucid Ibn Bibi relatează că sultanul a schițat personal amplasamentul, stabilind locația camerelor.

Odată ajuns la fața locului, mergeți mai întâi spre punctul cel mai înalt al peninsulei pentru a vă face o idee despre ansamblul general. Conform enciclopediei, complexul palatial se întinde pe o suprafață de aproximativ două hectare, împărțită în două zone: una pe malul lacului și una pe o insulă mică din apropiere. Partea de pe mal are o suprafață de 5.200 de metri pătrați, iar cea de pe insulă, numită "Castelul Fetei", are 3.000 de metri pătrați. Apoi, identificați cele două structuri principale, înconjurate de un zid de o înălțime redusă: Marele Palat și Micuțul Palat. Marele Palat are aproximativ 50 de metri lungime și 35 de metri lățime, iar în fața sa se întinde o terasă largă, orientată spre lac. Enciclopedia menționează un perete de 35 de centimetri care separă podeaua de la sala centrală, care găzduia sala tronului. Conform lui Ibn Bibi, sala tronului se deschidea spre o sală de recepție, iar în timpul ceremonilor, un paravan putea fi tras pentru a separa sultanul de ceilalți. Excavările au scos la iveală, de asemenea, urme ale unui parc vast, precum și elemente precum o docă, o baie, o cuptor, o bucătărie, un depozit și o cazarmă pentru soldați. Acordați atenție fundațiilor groase și masive, deoarece, conform enciclopediei, etajele superioare, unde se aflau camerele de locuit, cu ferestre spre lac, se află deasupra acestora. Resturile canalelor acoperite cu cărămizi plate indică faptul că în clădiri a fost utilizat un sistem de canalizare. A fost pentru prima dată în 1949, când directorul Muzeului din Konya, Zeki Oral, a identificat locul ca fiind Kubadabad. Primele săpături științifice au fost efectuate în 1965 și 1966 de Katharina Otto-Dorn, iar în 1980 au fost reluate sub conducerea lui Rüçhan Arık. Wikipedia menționează că, din 2017, săpăturile sunt conduse de Muharrem