Eşrefoğlu Camii

Moscheea Eşrefoğlu, situată în cartierul İçerişehir din Beyşehir, la aproximativ 100 de metri de lac, este o construcție din perioada beilicatelor, considerată cea mai mare clădire din Anatolia cu stâlpi din lemn. Conform Culturii Portale și a Enciclopediei Islamice TDV, construcția a fost finalizată între 1296 și 1299. A fost comandată de Seyfeddin Süleyman Bey, fondatorul beilicatului Eşrefoğulları, care a ales Beyşehir ca centru al beilicatului în acea perioadă. Inscripțiile de pe portalul principal menționează datele 1296-97, iar cea de-a doua inscripție, realizată cu mozaic de faianță, menționează datele 1299-1300. TDV precizează că, din acest motiv, construcția a fost finalizată în cel puțin trei ani. Din inscripția de fondare, se poate deduce că clădirea a fost concepută ca un complex, incluzând un han și o baie turcească. În 2023, moscheea a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, nu individual, ci ca parte a unui grup de cinci clădiri numit "Moscheile din lemn cu stâlpi din Anatolia din perioada medievală". În același grup se află Ulu Camii din Afyon, Aslanhane Camii, Mahmut Bey Camii și Ulu Camii din Sivrihisar. TDV descrie moscheea Eşrefoğlu ca fiind cel mai avansat și cel mai mare exemplu de clădire cu stâlpi din lemn și acoperiș plat. Văzută din exterior, clădirea pare solidă și simplă. Fațada este realizată din piatră tăiată, în timp ce celelalte ziduri sunt construite din piatră brută. Conform TDV, colțul de nord-est al planului este tăiat într-un unghi de 15 grade, iar fațada este aliniată cu vechea stradă principală a orașului. Portalul principal se află în acest colț tăiat și prezintă decorațiuni care seamănă foarte mult cu porțile Gök Medrese și Çifte Minareli Medrese din Sivas. Unii cercetători îl asociază pe meșterul clădirii cu Kaluyan, considerat arhitectul Medresei İnce Minareli din Konya. La baza minaretului, se află un mic *sebil* (fântână publică), construit dintr-un antic sarcofag. Elementul principal care impresionează în interior sunt stâlpii din lemn. Tavanul din lemn este susținut de grinzi care se sprijină pe consolele de deasupra stâlpilor. Numărul stâlpilor este menționat diferit în surse; Cultură Portale menționează peste patruzeci, în timp ce Wikipedia și TDV menționează numere mai mari. TDV precizează că stâlpii sunt aranjați în șase rânduri și au o înălțime de aproximativ 7,5 metri. Pentru stâlpi a fost folosit lemn de cedru, iar, conform tradiției orale, lemnul a fost ținut în apă timp de șase luni înainte de Pulpitul, ușile și ferestrele realizate din lemn de nuc sunt decorate cu tehnica kündekari, o tehnică complexă prin care piesele sunt îmbinate fără cuie sau adeziv. Inscripțiile de pe ambele părți ale arcului dezvăluie că meșterul tâmplar se numea Isa. Unele ferestre originale sunt expuse astăzi la Muzeul de Arte în Lemn și Piatră al Madrasei Ince Minareli din Konya. Clădirea este deschisă atât pentru vizite, cât și pentru rugăciuni, așa că vizitele trebuie planificate în afara orelor de cult. Intrarea se face desculți; se așteaptă ca femeile să-și acopere părul, iar toți cei prezenți trebuie să poarte haine care să acopere umerii și genunchii. În interior, este necesar să se păstreze liniștea și să se facă fotografii fără a deranja persoanele care se roagă. Când mergeți printre stâlpi, ridicați privirea spre tavan; de acolo se pot admira cel mai bine ornamentele și umbrele create de razele de lumină. Clădirea se află în centrul orașului, la o distanță scurtă de malul lacului și de podul Taşköprü. Se ajunge la ea din Konya cu autobuzul, până la Beyşehir.