De la Termessos, către Karain, apoi către cascadele Düden și Kurşunlu.

Pentru a ajunge la Termessos, începeți călătoria de pe drumul Antalya-Korkuteli, la kilometrul 24, virând la stânga pe un drum special care duce spre Muntele Güllük. Drumul traversează Parcul Național Güllük Dağı-Termessos, declarat în 1970, iar vestigiile arheologice sunt integrate în peisajul forestier al parcului. Urmele orașului încep de fapt mult mai jos, în apropierea localității Yenicekahve, de-a lungul drumului, cu o structură de apărare elenistică, și se întind până la vârful muntelui. Lăsați mașina în parcarea de sus și continuați pe jos. Țineți cont că, în loc de un tur al orașului, veți face o drumeție montană; traseul este pietros, în unele locuri abrupt și neregulat, așa că alocați cel puțin trei ore. De la parcarea, urmând traseul, veți observa, pe partea dreaptă, treptele și intrarea monumentală a unui templu ionic, datând din perioada împăratului Hadrian. Continuați urcarea, trecând de zidurile de apărare și de sursele de apă; pe partea stângă, veți vedea vestigiile unei gimnazeii, cu primul etaj parțial conservat. În sud-vestul acestei structuri, formată din numeroase camere și săli, se întinde o stradă colonată, flancată de magazine. În timp ce mergeți, observați canalele de drenaj vizibile pe sol; ingineria hidraulică a orașului se poate observa cel mai bine în aceste detalii. Când ajungeți la o porțiune mai plată, urcarea se termină, iar, la stânga drumului forestier, începe zona unde se află principalele structuri ale orașului. Prima structură conservată pe această porțiune este agora; stoaua dorică de pe partea vestică, conform Portalului Cultural, a fost construită în timpul lui Attalos al II-lea, între 159 și 138 î.Hr. La est de agora, se află un teatru construit pe panta muntelui, un loc ideal pentru o pauză mai lungă. Scena teatrului elenistic este divizată în două de un diazomă; sunt opt rânduri de scaune în partea superioară și șaisprezece rânduri în partea inferioară. Conform Wikipedia, capacitatea teatrului este de patru până la cinci mii de persoane. Urcați în rândurile superioare și admirați priveliștea Golfului Antalya, spre care este orientată scena teatrului. La aproximativ 100 de metri sud-vest de teatru, se află clădirea consiliului, cu fațada încă intactă până la nivelul acoperișului. Conform Wikipedia, această clădire, datând din secolul I î.Hr., avea un acoperiș care acoperea o deschidere de 25 de metri și putea găzdui 600-700 de persoane în interior. În zona plată de la est de agora, există cinci cisterne interconectate; Portalul Cultural le consideră unice datorită dimensiunilor lor, așa că fiți atenți În timpul plimbării, observați și împrejurimile; în parcul național trăiesc specii precum cerbul carpatin, capra de munte și vulturul. Parcul Național Munții Gulluk-Termessos este inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO încă din 2000, datorită valorilor sale naturale și culturale. La întoarcere, coborâți pe traseu fără a vă grăbi, deoarece pietrele pot fi alunecoase și oboseala se resimte mai mult în coborâre. Verificați orele de vizitare actualizate pe site-ul Müze Kart și luați cu dumneavoastră suficientă apă. După ce ajungeți la parcare, urmați aceeași potecă pentru a coborî spre drumul principal și îndreptați-vă spre Karain, situat pe vechea șosea de Antalya-Burdur. Sursa: Portalul Cultural; Direcția Generală pentru Patrimoniu Cultural și Muzee; Wikipedia.

După ce coborâți de la Termessos, îndreptați-vă spre vechea șosea Antalya-Burdur; Karain, situată în perimetrul cartierului Yağca din Döşemealtı, se află la aproximativ 5-6 kilometri de acest drum. Portalul Cultural indică peștera la 30 de kilometri nord-vest de Antalya. Lăsați mașina la punctul de primire a vizitatorilor; peștera se află la 150 de metri de terasa de travertin din fața ei și la o altitudine de 430-450 de metri deasupra nivelului mării. Pentru a ajunge la intrare, trebuie să urcați o scară cu 470 de trepte, începând de la punctul de primire. Fiți atenți, deoarece după plimbarea de dimineață, picioarele vă vor fi obosite, așa că nu vă grăbiți, ci opriți-vă din când în când pentru a vă odihni. În timp ce urcați, întoarceți-vă și priviți; terasa de travertin din fața peșterii se va deschide sub picioarele voastre pe măsură ce urcați. În timpul verii, la prânz, aceste trepte pot părea dificile, așa că luați cu voi apă și o pălărie de la punctul de primire. Includeți în program și Muzeul Karain, situat chiar lângă peșteră. O parte din descoperirile arheologice sunt expuse aici, iar o altă parte se află la Muzeul din Antalya. Dacă puteți vizita muzeul înainte de a intra în peșteră, veți înțelege mai bine ce veți vedea în interior. Conform paginii Muzeului, printre descoperiri se numără unelte din piatră și os, mărgele și rămășițe ale unor animale precum rinoceri, elefanți și hipopotami. Când ajungeți la intrare, înainte de a intra, priviți fațada și pereții exteriori ai peșterii. Aici veți găsi inscripții în greacă și nișe; acestea sunt cele mai evidente dovezi că peștera a fost folosită și în perioada clasică. Karain a fost formată prin eroziune carstică a calcarului din perioada Cretacică. Kılıç Kökten, care a descoperit peștera în 1946 și a început săpăturile, a constatat că aceasta este formată dintr-un complex de trei cavități stâncoase, conectate prin pasaje înguste. Wikipedia descrie Karain ca fiind cea mai mare peșteră din Turcia în care au existat urme de așezări umane. Nu intrați în zonele de excavare și respectați avertismentele de protecție; peștera este protejată ca sit arheologic de gradul întâi începând cu 1997. Săpăturile au fost efectuate sporadic începând cu 1946; Wikipedia menționează perioadele principale: 1946-1958, 1967-1973 și 1985-2008. Aceste lucrări au scos la iveală un strat de cultură gros de aproximativ unspre Site-ul Muze Kart indică faptul că situl arheologic este deschis în fiecare zi a săptămânii, dar verificați informațiile actualizate de acolo, deoarece orele de funcționare pot varia în funcție de sezon. Coborâți din peșteră pe aceeași scară, întoarceți-vă la mașină și mergeți în direcția Antalya, către Kepez, situat în nord-estul orașului, și apoi spre Yukarı Düden. Sursa: Portalul Cultural; Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Antalya; Muze Kart; Direcția Generală pentru Patrimoniu Cultural și Muzee; Wikipedia.

A treia oprire a zilei este cascada Yukarı Düden, situată în zona Düdenbaşı, în districtul Kepez; este, de asemenea, cunoscută sub numele de cascada İskender. Adresa indicată de Portalul Cultural este următoarea: Düdenbaşı Mahallesi, strada 21, Kepez. Așadar, nu confundați cu Aşağı Düden, care se află în Muratpașa, în apropiere de Lara, și care nu face parte din acest traseu. Când solicitați indicații, aveți grijă să nu le amestecați, deoarece cele două cascade se află în diferite zone ale orașului.

Râul Düden, care alimentează cascada, izvorăște din zonele Kırkgöz-Pınarbaşı, conform inventarului patrimoniului cultural din Antalya. După ce curge prin spațiile subterane din calcar, reapare la suprafață în zona Düdenbaşı. Lungimea acestui traseu subteran este menționată diferit în diverse surse; Portalul Cultural menționează 14 kilometri, în timp ce inventarul indică 21 de kilometri. Inventarul atribuie denumirea "düden" acestor spații subterane; atât râul, cât și cascada își trag numele de la acest cuvânt. Conform Portalului Cultural, în acest punct, cel puțin 10 metri cubi de apă ies la suprafață în fiecare secundă, iar debitul mediu este de 15-16 metri cubi pe secundă.

În perioada 1970-1972, zona a fost transformată într-un loc de picnic și de agrement de către Direcția Generală pentru Resurse de Apă, regiunea 13. După intrare, urmați potecile, ascultând sunetul apei, pentru a ajunge în fața cascadei. Cel mai impresionant aspect al cascadei este peștera naturală din spatele ei. Puteți trece prin tunelurile din interiorul peșterii și puteți urmări cursul apei chiar din spatele ei. În această zonă, solul poate fi umed și alunecos, așa că fiți atenți la pași și protejați-vă telefonul sau aparatul foto de stropi. După ce ați văzut cascada din față, experimentați adevărata esență a acestui loc văzând-o și din spate, din interiorul perdelei de apă.

Se spune că, în jurul anului 334-333 î.Hr., regele macedonean Alexandru cel Mare, care a cucerit Pamfilia, a adăpat aici caii pe care i-a primit ca tribut din Aspendos. Această poveste, care se suprapune cu asediul pe care l-am menționat dimineața în Termessos, leagă cele două capete ale zilei. Zona din jurul cascadei este amenajată cu poteci și zone de relaxare. Alocați-vă o jumătate de oră pentru a vă odihni într-una dintre aceste zone, după ce urcați scările din Karain. Conform Wikipedia, zona se află la aproximativ 1 kilometru de Varsak. Conform Portalului Cultural, la cascadă se poate ajunge și cu transportul public, așa că cei care doresc să împartă traseul pot vizita Düden într-o zi separată, folosind transportul în comun

Ultima oprire a zilei este Parcul Natural Kurşunlu Şelale, situat în districtul Aksu. Până la acest parc, aflat la 22 de kilometri de Antalya, se ajunge părăsind drumul principal Antalya-Aksu la podul Soğucaksu și urmând drumul pe o distanță de 7 kilometri spre nord. Parcul face parte din rețeaua de parcuri naturale administrată de Direcția Regională 6 a Ministerului Agriculturii și Silviculturii. Zona care include cascada și zona de picnic se întinde pe o suprafață de 33 de hectare. Cascada principală are o înălțime de 18 metri; apa curge printr-un canion de aproximativ 2 kilometri, trecând prin șapte lacuri interconectate, separate de mici cascade.

Lăsați mașina în parcarea desemnată și urmați traseul; acesta vă va duce la cascadă, la malul lacurilor, la poduri și la o terasă de observație. Locurile pe care Direcția Regională recomandă să le vizitați sunt cascada în sine, crinurile de apă din râu, morarul istoric și terasa de observație. De asemenea, se recomandă să faceți fotografii în fața cascadei. Când treceți de poduri, căutați crinii de apă de pe suprafața apei. Conform registrului "Medii de învățare în afara școlii", morarul istoric de pe traseu are o istorie de aproximativ 200 de ani. Malul lacurilor poate fi umed și alunecos, așa că fiți atenți, mai ales dacă sunteți cu copii.

De asemenea, puteți observa caracteristicile geologice ale zonei pe pereții canionului. Conform Direcției Regionale, aici se pot observa formațiuni Kurşunlu, compuse din gresie, pietriș și argilă, de culoare roșu-maronie și gri-verde. Deasupra acestor straturi se găsesc travertinurile, care sunt comune în multe zone din Antalya. Pădurea este predominant formată din pini roșii; de-a lungul apei se pot găsi platani, dafni, smochine și măslini sălbatici, iar în zonele inferioare se pot observa afin, merișor și zmeură. În parc și în împrejurimi, au fost identificate 261 de specii de plante, aparținând a 67 de familii, dintre care 14 sunt endemice.

Fauna este, de asemenea, bogată; Direcția Regională raportează că în parc au fost identificate 88 de specii de păsări, 22 de mamifere, 12 de reptile, 3 specii de amfibieni și 3 specii de pești. În lacuri trăiesc carpași și broaște de apă, iar în pădure pot fi găsiți mistreți, vulpi și veverițe. O parte din păsări sunt locale, iar altele sunt vizitatori sezonieri; opriți-vă în zonele liniștite ale traseului și ascultați. Nu hrăniți animalele și nu aruncați nimic în apă.

În parc există facilități precum toalete, locuri de joacă pentru copii, mese de