Partea de vest a orașului Bursa, de la muzee la băile termale Çekirge.

Începeți vizita în grădina complexului, situată pe partea străzii II. Murad, și îndreptați-vă mai întâi spre mausoleul II. Murad, situat în sud-vestul moscheii. Conform Enciclopediei Islamice (TDV), mausoleul a fost construit în 1451; administrația regională Bursa îl descrie pe II. Murad ca fiind ultimul sultan otoman înmormântat la Bursa. Înainte de a ajunge la poartă, ridicați privirea, deoarece ornamentația din lemn de deasupra intrării este o lucrare apreciată, menționată și în enciclopedie. În interior, există două spații pătrate suprapuse; cel exterior are 13,45 metri pe latură, cel interior are 6,90 metri, iar între ele se află o zonă de circulație de 3,25 metri lățime. Cupola secțiunii centrale se sprijină pe patru coloane și patru stâlpi, provenind de la alte construcții. Centrul acestei cupole a fost lăsat intenționat deschis, deoarece sultanul a dorit ca soarele, luna și ploaia să cadă direct peste mormântul său. Corpul său a fost înmormântat direct în pământ, într-un sicriu simplu, iar administrația regională interpretează această simplitate ca fiind o trăsătură a unui conducător care nu aprecia opulența. Într-o aripă separată, alături de prințul Alaeddin, se află mormintele altor membri ai dinastiei; sursele oferă liste ușor diferite cu privire la persoanele înmormântate aici. După ce părăsiți mausoleul, explorați grădina ca pe un arbore genealogic, deoarece aceste construcții, realizate între 1449 și 1573, relatează povestea unei dinastii care a durat peste un secol. Cea mai veche este mausoleul Hüma Hatun, datând din 1449, o structură hexagonală dedicată mamei lui Fatih Sultan Mehmed, descrisă în enciclopedie ca fiind destul de modestă. Mausoleul cunoscut astăzi sub numele de Cem Sultan a fost, de fapt, construit în 1479 pentru fiul cel mare al lui Fatih, prințul Mustafa, care a murit în 1474. Cem Sultan a murit în Italia în 1495, iar corpul său a fost adus la Bursa în 1499 și a fost așezat în acest mausoleu. Privind prin arcadele de marmură de la intrare, veți observa plăcile hexagonale de faianță turcoaz și indigo care acoperă pereții până la nivelul ferestrelor, aurul aplicat pe cadre și ușile din lemn decorate în tehnica kündekari. Căutați aceeași măiestrie kündekari și la intrarea în mausoleul pătrat al lui Gülşah Hatun, soția lui Fatih. Mausoleul octogonal al prințului Ahmed a fost construit în 1513 de arhitectul Alaeddin și găzduiește, pe lângă prințul Ahmed, și pe fratele său, Şehinşah, și pe prințul Korkut. Inscripția de la intrarea în mausoleul Întrebați personalul care sunt mausoleele deschise în ziua respectivă, fiți silențioși în interiorul clădirilor și nu atingeți mozaicurile. După ce părăsiți grădina, traversați strada și ajungeți la casa respectivă; conform portalului cultural, această clădire din secolul al XVII-lea este una dintre cele mai vechi case încă existente în Bursa. Se crede că, anterior, în locul acestei case se afla o vilă aparținând lui Murad al II-lea, iar legenda spune că aici s-a născut Fatih Sultan Mehmed; în schimb, Direcția de Arhitectură a regiunii Bursa estimează că casa a fost construită în secolul al XVII-lea ca reședință a unui pașă. Casa, expropriată în 1946, a fost transformată în muzeu în 1958, a fost închisă pentru public în 1992 și redeschisă în 2005. Admirați dulapul din lemn decorat cu motive florale, tavanul din lemn cu modele geometrice și centrul hexagonal al tavanului din camera principală de la etaj. Dacă doriți să vedeți un alt exemplu al arhitecturii civile din Muradiye, mergeți pe strada Uzunyol, situată la sud de strada Kaplıca. Această casă a fost construită în 1836 ca reședință guvernamentală, a fost folosită o perioadă ca consulat rus și a fost achiziționată și renovată de artistul Hüsnü Züber în 1988. Clădirea, care a fost vizitată mulți ani sub numele de "Muzeul Viu", a fost transformată într-un centru pentru tineri în 2021, după o restaurare care a început în 2015, conform unui articol publicat în DergiPark. De aceea, în loc să vă planificați o vizită în interior, admirați fațada din lemn și atmosfera străzii. Apoi, coborâți panta în direcția nord, spre strada Çekirge, pentru a ajunge la Kültürpark.
Surse: TDV İslam Ansiklopedisi; Direcția de Arhitectură a regiunii Bursa; Portalul Cultural; Primăria Metropolitană Bursa; DergiPark; Wikipedia.

După ce coborâți din autobuzul din Muradiye, intrați în parcul Kültürpark, situat pe strada Çekirge. Conform site-ului Kültür Portalı, parcul a fost inaugurat în 1955 de primarul de atunci, Reşat Oyal, și a reprezentat prima zonă verde importantă din Bursa. Parcul, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 393.000 de metri pătrați, poartă oficial numele de Reşat Oyal Kültür Parkı începând cu anul 1999. Scopul principal al acestui popas este Muzeul Arheologic din Bursa, situat în interiorul parcului, așa că mergeți mai întâi la muzeu și lăsați explorarea parcului pentru mai târziu. Muzeul a fost fondat în 1904 ca filiala a Muzeului Imperial, iar pagina Muzeului Kart îl prezintă ca fiind al treilea muzeu ca vechime din Turcia. Colecția a fost mutată în Yeşil Medrese în 1930, iar în 1972 a fost transferată în clădirea actuală, proiectată de arhitectul Mimar Ertem Yücel. Conform site-ului Kültür Portalı, muzeul găzduiește aproximativ 25.000 de obiecte, dintre care aproximativ 2.000 sunt expuse. Expoziția este împărțită în patru secțiuni, iar vizitarea lor în ordine vă permite să înțelegeți istoria regiunii Bursa de la începuturi. Prima sală acoperă perioada de la Miocen până la perioada frigiană; aici puteți admira rămășițele unui elefant provenite din situl Paşalar, situat în apropiere de Mustafakemalpaşa, și scheletul unei femei găsit în Aktopraklık Höyüğü. În Sala Obiectelor de piatră, printre statuile de marmură, se remarcă statuia de bronz a lui Apollo, din perioada romană, și bustul de bronz al zeiței Athena. A doua sală prezintă monede, obiecte de sticlă, candelabre, obiecte metalice, sigilii și bijuterii, cronologic, de la perioada arhaică până la cea bizantină. Printre piesele deosebite ale muzeului se numără diadeama de aur helenistică, decorată cu măsline, găsită în Gemlik, și statuia de bronz care reprezintă un copil purtând un câine, descoperită într-o săpătură din Mudanya. Ultima secțiune este dedicată obiectelor descoperite în timpul unei săpături de salvare din 1988, în tumulusul Üç Pınar. Aici sunt expuse trei stelae funerare din perioada dominației persane și părți reconstituite ale unui vehicul de război datând din secolul al VI-lea î.Hr. Site-ul Kültür Portalı menționează, de asemenea, că stela funerară greco-persană, găsită în satul Şükraniye, din districtul Karacabey, este unul dintre cele trei exemple cunoscute în lume. După ce ați vizitat interiorul, ieșiți în grădină, deoarece în grădina muzeului se află o colecție impresionantă Dacă continuați, ieșiți pe strada Çekirge și îndreptați-vă spre vest, în direcția Çekirge. Muzeul Karagöz se află pe aceeași stradă, la aproximativ un kilometru și jumătate distanță. Dacă drumul vi se pare prea lung, puteți lua autobuzul sau microbuzul care circulă pe strada respectivă și călătoriți câteva stații. Sursa: Portalul Cultural; Cardul Muzeal; Wikipedia.

În timp ce mergeți spre vest pe strada Çekirge, acordați atenție parcului mic de pe partea dreaptă, adică de partea de nord a străzii, deoarece acolo se află monumentul Karagöz și Hacivat. Înainte de a intra în muzeu, admirați monumentul; conform Portalului Cultural, aranjamentul ceramic actual se bazează pe lucrarea sculptoriței Gönül Akıncı, finalizată în 1982, la cererea primăriei. Aceeași sursă, pe pagina dedicată muzeului, menționează că zona a fost transformată într-un ecran simbolic în 1950 și că în spatele acestuia se aflau trei pietre funerare reprezentative. Conform legendei, Karagöz și Hacivat, care lucrau la construcția unei moschei în timpul domniei lui Orhan Gazi, au fost executați pentru că, prin conversațiile lor amuzante, îi distrau pe muncitori. Aceeași legendă spune că sultanul, mai târziu, s-a pocăit și că Sheikh Küşteri a realizat reprezentările celor doi și le-a prezentat într-un spectacol pe ecran. Metin And, autorul articolului despre Karagöz din Enciclopedia Islamică, subliniază că aceste relatări nu se bazează pe nicio dovadă. De aceea, este mai bine să priviți monumentul ca pe un omagiu dedicat artei teatrului de umbre, mai degrabă decât ca pe un mormânt. Muzeul se află chiar în fața monumentului, pe cealaltă parte a străzii. Clădirea este o structură veche de distribuție a energiei electrice, care a fost folosită timp de aproximativ treizeci de ani ca transformator, și a fost transformată într-un centru cultural de către primărie, după cea de-a 3-a ediție a Festivalului Internațional Bursa Karagöz, din noiembrie 1995. Clădirea a fost inaugurată în iunie 1997, sub numele de Casa Karagöz, și a fost transformată în muzeu în 2007. Clădirea, cu două etaje, are o suprafață totală de 1.008 metri pătrați și găzduiește două galerii, o sală de spectacole, un atelier de creație și o bibliotecă specializată. În prima galerie, veți vedea istoria teatrului Karagöz și instrumentele folosite în spatele ecranului. Observând cu atenție reprezentările, puteți citi și despre tehnicile de realizare; conform enciclopediei, reprezentările sunt tăiate din piele de cămilă, prelucrate pentru a deveni transparente și colorate cu pigmenți naturali. Observați, de asemenea, găurile mici de pe reprezentări, deoarece interpreții le țin de aceste găuri cu ajutorul unor bețe. Conform enciclopediei, bețișorul orizontal deplasează figura într-o singură direcție, în timp ce bețișorul vertical permite rotirea la stânga și la dreapta. A doua galerie este dedicată reprezentărilor tradiționale și include lucrări ale maeștrilor Tacettin Diker și Orhan Kurt, precum și figuri din colecția lui Metin And. În galerii sunt Vă rugăm să verificați anunțurile actualizate ale Primăriei Metropolitane Bursa, deoarece programul de funcționare al muzeului și programul evenimentelor pot varia. După ce ieșiți, continuați pe strada Çekirge încă câțiva sute de metri spre vest, unde veți găsi vechea stațiune termală Çekirge. Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Portalul Cultural; Wikipedia.

Ultima oprire a traseului este vechea baie din Çekirge, iar administrația regională Bursa se referă la clădire și sub numele de Armutlu. Deoarece clădirea funcționează și astăzi ca o baie, cea mai obișnuită modalitate de a o vizita este să vă spălați; dacă doriți doar să o vedeți, întrebați la intrare dacă este posibil. Administrația regională menționează că baia a fost construită de I. Murad ca o baie dublă, dar nu există un document care să ateste data exactă a construcției. Diferite surse sugerează date diferite, între 1371 și 1385; conform articolului lui Hasan Yılmazyaşar publicat pe DergiPark, cronici otomane și documente de arhivă atribuie construcția perioadei lui I. Murad. Conform unor surse, baia a fost construită pe ruinele unei băi din perioada bizantină. Cercetătorii dezbat dacă structura conține în esență o clădire bizantină sau este o creație a arhitecților și meșterilor turci, iar Yılmazyaşar analizează în detaliu această divergență de opinii. Conform unei opinii citate de Wikipedia, meșterii lui I. Murad au păstrat planul unei structuri datând din secolele al V-lea sau al VI-lea, au reconstruit zidurile și au adăugat cupola. După ce intrați, ajungeți mai întâi la zona de vestiare, adăugată în timpul domniei lui II. Bayezid; conform Discover Islamic Art, această zonă a fost construită în 1511, iar Wikipedia menționează că o inscripție care atestă această dată este conservată. Acoperișul zonei de vestiare este format din două cupole și două jumătăți de cupolă, are o fântână în centru și este iluminată de numeroase ferestre. Aceeași sursă menționează, de asemenea, că sub zona de vestiare se află o pivniță, care ar fi putut fi destinată animalelor vizitatorilor. Cea mai cunoscută parte a clădirii este spațiul de sub cupola susținută de opt coloane. Discover Islamic Art plasează acest baldachin cu coloane în zona caldă, în timp ce textul administrației regionale descrie cupola circulară, susținută de opt coloane, ca fiind zona de "ılıklık" (o zonă de tranziție). Acordați o atenție deosebită capitelurilor coloanelor, deoarece sursele menționează că acestea sunt elemente recuperate din perioada bizantină. În zona caldă se află o piscină circulară cu un diametru de șapte metri. Apa curge dintr-un canal în formă de cap de leu, situat în fața intrării, mai întâi într-un mic bazin, apoi, treptat, în piscină. Nișele semicirculare de la colțuri înlocuiesc celulele private, care erau tipice în băile otomane clasice. Yılmazyaşar menționează că exemplele timpurii ale acestui aranjament pot fi găsite în băile romane și din perioada târzie a antichității. Istoricul von Hammer- Vă rugăm să mențineți un ton scăzut, să vă deplasați cu atenție și să nu fotografiați alte persoane care se află în incintă. Elementele decorative, cum ar fi capitelurile și marginea piscinei din marmură, sunt obiecte vechi de secole, așa că vă rugăm să nu vă sprijiniți de ele și să nu așezați obiecte pe ele. După ce terminați ziua, puteți reveni în centrul orașului cu autobuzele și microbuzele care circulă pe strada Çekirge. Sursă: Bursa Alan Başkanlığı; DergiPark; Discover Islamic Art; Wikipedia.