Karagöz Müzesi

Muzeul Karagöz este primul muzeu din Turcia dedicat artei tradiționale turcești de teatru de umbre, Karagöz. A fost deschis în 2007 de către Primăria Metropolitană Bursa, cu scopul de a păstra și promova cultura acestui spectacol. Situat pe strada Çekirge, muzeul se află chiar în fața monumentului care reprezintă mormintele simbolice ale lui Karagöz și Hacivat. Clădirea, cu două etaje, a fost utilizată timp de aproximativ treizeci de ani ca transformator, înainte de a deveni muzeu. În noiembrie 1995, după organizarea celei de-a 3-a ediții a Festivalului Internațional Karagöz din Bursa, primăria a inițiat un proiect pentru a transforma această clădire abandonată într-un spațiu dedicat artei Karagöz. Cu sprijinul filialei din Bursa a Asociației Internaționale a Teatrului de Păpuși și de Umbre (UNIMA) și al colecționarului Şinasi Çelikkol, clădirea a fost inaugurată în iunie 1997, sub numele de Casa Karagöz, ca un centru artistic. Aici au început să fie organizate spectacole Karagöz de trei ori pe săptămână, iar o perioadă au fost expuse și textile și costume din regiunea Keles, provenite din colecția lui Çelikkol. Casa Karagöz a fost una dintre locațiile principale ale Festivalului Internațional de Teatru de Păpuși și de Umbre din Bursa, organizat între 1997 și 2005. În 2005, fațada clădirii a fost decorată cu reliefuri ceramice reprezentând personaje din spectacolul Karagöz. În 2006, clădirea a fost evacuată, iar în 2007 a fost renovată și recunoscută ca muzeu de către Ministerul Culturii și Turismului. Colecția muzeului este formată în principal din 72 de personaje provenite din colecția lui Metin And, urmate de reprezentări ale artiștilor Karagöz precum Tacettin Diker, Orhan Kurt, Mustafa Mutlu, Metin Özlen și Osman Ezgi. Ce găsiți în muzeu: Conform site-ului primăriei, muzeul include trei galerii, un atelier de creație pentru copii (cu o capacitate de cinci copii), o bibliotecă specializată și o sală de spectacole cu 69 de locuri. Una dintre galerii prezintă panouri care descriu istoria teatrului de umbre, iar în atelier sunt expuse instrumentele și materialele utilizate în realizarea personajelor. În altă galerie sunt expuse personaje Karagöz și poveștile vieții artiștilor care le-au creat; primăria menționează că numărul total de personaje expuse în această galerie este de 119. Galeria centrală este dedicată păpușilor din diferite țări, unele dintre ele fiind donații ale artiștilor care au participat la festivalul de păpuși din Bursa. Printre exponate se numără și caricaturi cu Karagöz și Hacivat, realizate din vechi ziare, precum și diverse materiale tipărite legate de spectacol. În sala de spectacole Conform unei legende răspândite în Bursa, în timpul domniei lui Orhan Gazi, Hacivat, un zidar, și Karagöz, un fierar, lucrau la construcția unei moschei. Conversațiile lor amuzante distrau muncitorii, întârziind astfel construcția, iar amândoi au fost executați. Ulterior, un personaj numit Șeyh Küșteri a realizat reprezentările lor și le-a prezentat în fața sultanului. Cu toate acestea, And subliniază că aceste relatări nu au o valoare istorică semnificativă, deoarece nu există documente sau dovezi care să le confirme. Conform surselor scrise, teatrul de umbre a ajuns în Imperiul Otoman în secolul al XVI-lea, prin intermediul artiștilor mamluki din Egipt. Istoricul mamluk Ibn Iyas relatează că, în 1517, în fața lui Yavuz Sultan Selim, care cucerise Egiptul, un artist de teatru de umbre a prezentat un spectacol în palatul de pe insula Ravza, de pe Nil. Împăratul, impresionat de spectacol, l-a chemat pe artist la Istanbul, iar, conform surselor, împreună cu el au venit aproximativ 600 de artiști egipteni la Istanbul. Reprezentațiile mamluke nu erau monocrome și opace; artiștii turci, în secolul al XVII-lea, au utilizat tehnici din prelucrarea pieilor pentru a le face transparente și pentru a le permite să se miște de la articulații. Numele Karagöz apare pentru prima dată în acest secol. Reprezentațiile sunt realizate din piele, în special din piele de cămilă, sunt făcute transparente prin diverse procese și colorate cu pigmenți naturali. Spectacolul este prezentat în spatele unei perdele albe, folosind lumina unei lămpi cu ulei sau a lumânărilor. Reprezentațiile sunt manevrate cu ajutorul unor bețe orizontale, iar mișcările laterale sunt realizate cu ajutorul unor bețe verticale numite "fır döndü". Fiecare spectacol este structurat în patru părți distincte: introducerea, dialogul, scena principală și finalul. Karagöz este un om al poporului, care spune deschis ceea ce gândește, adesea fiind șomer și confruntându-se cu diverse probleme; Hacivat, pe de altă parte, este un intelectual din Istanbul, care vorbește elegant și încearcă să mențină armonia între oameni. De asemenea, pe scenă apar diverse personaje, precum un tăietor de lemne din Kastamonu, un bucătar din Bolu sau un locuitor din Kayseri, care vorbesc în dialectul specific zonei lor, aducând astfel diversitatea societății otomane pe scenă. În 2009, UNESCO a inclus teatrul de umbre Karagöz în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Conform înregistrărilor, în trecut, spectacolele erau prezentate în special în lunile Ramadanului și la nunțile de circumcizie, în cafenele și în spații deschise. Vizită: Înainte de a intra în clădire, observați fațada; în reliefurile ceramice colorate,