Pe urmele caravanelor de mătase: Hanurile și piața din Bursa.

Începeți traseul de la Podul Irgandı, situat deasupra văii Gökdere, deoarece această construcție reprezintă una dintre cele mai personale urme lăsate de comerțul cu mătase în oraș. Podul a fost construit în 1442 de un comerciant pe nume Hoca Muslihiddin. Conform informațiilor din Bursa Alan Başkanlığı, acesta și-a obținut averea vânzând mătase importată din Azerbaidjan către comercianți italieni. Sursele menționează că maistrul care a construit structura a fost Timurtaş, fiul lui Abdullah. Astfel, chiar de la începutul traseului, vă aflați într-un loc care simbolizează investiția unui intermediar, situat între mătasea care venea dinspre drumul spre Tabriz și porturile din Marea Mediterană. Ceea ce distinge podul Irgandi de un simplu pod de piatră este faptul că are două rânduri de magazine construite pe el, formând un pod comercial. Sursele îl descriu ca fiind singurul pod comercial construit de otomani. Primăria Osmangazi îl prezintă, de asemenea, ca fiind unul dintre puținele exemple de acest fel din lume. Conform Bursa Alan Başkanlığı, podul avea în total treizeci și două de magazine, iar veniturile a cinci dintre acestea, situate în capătul de nord-est, erau destinate funcționarilor fundației. Enciclopedia Islamică TDV menționează că, în 1559, nepotul lui Muslihiddin, Ahmed Çelebi, a transformat unul dintre aceste magazine într-o moschee, conform unei donații pe care a făcut-o. Evliya Çelebi a scris, în secolul al XVII-lea, că pe pod erau aproximativ două sute de magazine de textile, dar un plan urban din 1861-62 indică un număr de magazine cuprins între treizeci și două și treizeci și cinci. Wikipedia în limba engleză menționează că, în perioada otomană, podul era închis noaptea pentru a controla accesul între cele două cartiere. Este important de reținut cât de noi sunt rândurile de magazine pe care le vedeți astăzi. Un cutremur din 1855 a provocat daune semnificative podului. În timpul ocupației orașului Bursa de către armata greacă, în timpul Războiului de Independență, podul a fost distrus în 1922, când armata greacă s-a retras. Primăria a restaurat podul în 1949, dar în această restaurare, magazinele nu au fost reconstruite, iar structura și-a pierdut caracterul de pod comercial. Rândurile de magazine pe care le vedeți astăzi au fost reconstruite în 2004, în cadrul unui proiect de renovare realizat de Primăria Osmangazi. După această lucrare, podul a fost transformat într-un "pod artistic", iar magazinele au fost transformate în ateliere. Începeți prin a vă opri la un capăt al podului și priviți spre celălalt capăt, printre rândurile de magazine; această imagine de stradă, care vă face să uitați că vă aflați deasupra unui pod, este esența ideii din spatele acestei structuri. Apoi, plimbați-vă încet printre De aici, mergeți spre vest, în direcția statuii; a doua oprire este Muzeul Orașului Bursa, situat la sud de Monumentul Atatürk, lângă clădirea Prefecturii. Sursa: Direcția de Zonă Bursa; Enciclopedia Islamică TDV, Podul Irgandı; Portalul Cultural.

Muzeul Orașului este un loc excelent pentru a vă familiariza cu istoria generală a orașului înainte de a explora hanurile. Muzeul este situat într-o clădire simetrică, cu un fronton larg, construit în 1926 ca sediu al instanței. Conform surselor, arhitectul clădirii a fost Kemalettin Bey, iar constructorul a fost Ekrem Hakkı Ayverdi. După ce instanța s-a mutat într-o clădire nouă în 1999, clădirea a fost restaurată între 2001 și 2004, iar muzeul a fost deschis publicului pe 14 februarie 2004. Alocați câteva minute pentru a admira fațada înainte de a intra; accentul pus pe axa centrală a intrării și utilizarea ferestrelor arcuite alături de cele dreptunghiulare indică faptul că clădirea reflectă stilul arhitectural al anilor 1920. Explorați muzeul începând cu etajul principal, deoarece acesta urmează o ordine cronologică. Prima galerie acoperă perioada preistorică până la perioada otomană și Războiul de Independență. În aceeași galerie, veți găsi informații despre dezastrele prin care a trecut orașul în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Acordați o atenție deosebită acestei secțiuni, deoarece aspectul actual al hanurilor și al pieței este în mare parte rezultatul restaurărilor efectuate după cutremure și incendii. A doua galerie prezintă perioada Republicii, dezvoltarea orașului, migrația și Muntele Uludağ. Muzeul găzduiește, de asemenea, o machetă topografică a orașului; alocați câteva minute pentru a o examina și pentru a înțelege poziția relativă a zonei hanurilor, a văii Gökdere și a muntelui. Etajul superior este organizat tematic și prezintă viața de zi cu zi a orașului, de la băi până la cultura culinară și tradiția Karagöz și Hacivat. Conform Wikipedia, pe acest etaj sunt organizate periodic expoziții temporare, deci conținutul pe care îl veți vedea poate varia în funcție de momentul vizitei. În muzeu sunt expuse, de asemenea, șase statui de ceară ale sultanilor otomani. Cea mai importantă secțiune pentru această itinerariu este Bazarul de Artizanat de la subsol. Bazarul este conceput pentru a recrea atmosfera pieței din Bursa din secolul al XVIII-lea și, conform Wikipedia, este format din șaisprezece magazine. Promovarea muzeului menționează că amenajarea a fost realizată pe baza unor fotografii vechi ale pieței, realizate de călători europeni care au vizitat Bursa. Printre magazine se numără cele ale vânzătorilor de prosoape, șelari, cojocar, vânzători de încălțăminte, cuțite, obiecte din cupru, lână, coșuri și obiecte din ceramică. Secțiunea dedicată mătăsii este concepută separat și este prezentată de muzeu ca fiind una dintre cele mai importante. Opriți-vă în această secțiune înainte de a vizita hanurile, deoarece comerțul cu mătase a avut un rol central Pentru vizitele de grup, este necesară o rezervare prealabilă, iar pentru a obține informații actualizate despre zilele și orele de vizitare, vă rugăm să consultați site-ul oficial. După ce părăsiți muzeul, mergeți pe jos spre vest, pe strada Atatürk. A treia oprire este Koza Han, situat la nord de Moscheea Orhan și între Moscheea Ulu și aceasta. Sursa: Muzeele Primăriei Metropolitane Bursa; Direcția de specialitate Bursa, clădirea administrației publice; Wikipedia, Muzeul Orașului Bursa.

Intrați în Koza Han prin poarta de lângă moscheea Orhan. Conform Culturii Portale, o intrare de la parter duce spre moscheea Orhan, iar cealaltă, spre nord, spre piață; astfel, hanul reprezintă un punct de legătură între cele două centre comerciale ale orașului. Hanul a fost construit de Bayezid al II-lea; conform Enciclopediei Islamice TDV, construcția a început în martie 1490, iar hanul a fost inaugurat pe 29 septembrie 1491. Arhitectul a fost Abdülula bin Pulad Şah, iar Șuca bin Karaca a fost responsabil pentru lucrările de construcție. Majoritatea surselor menționează că hanul a fost construit pentru a genera venituri pentru complexul Bayezid al II-lea din Istanbul, iar Enciclopedia Islamică TDV notează că această legătură este controversată. În documente, hanul apare sub alte denumiri, precum Yeni Han, Beylik Han și Simkeş Han, iar numele actual provine de la coconul, care domină activitatea comercială. La această locație, priviți hanul nu ca pe o construcție arhitecturală, ci ca pe o mașinărie comercială. Conform Direcției de Zonă Bursa, curtea are aproximativ 46 de metri lungime și 38 de metri lățime, fiind înconjurată de galeriile de la cele două etaje, cu o lățime de aproximativ 3,5 metri. Conform majorității surselor, la parter se află cincizeci de camere, iar la etaj cincizeci de camere; aceste numere variază ușor de la o sursă la alta. Conform Wikipedia, comercianții închiriau camerele de la etaj în perechi, folosind camera de sus pentru afaceri și cazare, iar cea de jos ca depozit. Fiecare cameră de la etaj are două ferestre spre exterior, ceea ce sugerează că aceste camere erau destinate locuirii și activității. Ceea ce a transformat hanul într-un centru al comerțului cu mătase au fost oamenii care locuiau aici. Enciclopedia Islamică TDV menționează că hanul găzduia comercianți din Azerbaidjan și Iran, iar aici se afla și sediul "ipek emin", responsabil de colectarea taxelor de la comercianții de mătase. Astfel, controlul comerțului, unde mătasea brută provenită de pe drumul spre Tabriz se întâlnea cu cumpărătorii, se desfășura din această curte. Conform Wikipedia în limba engleză, la începutul secolului al XVI-lea, familia florentină Medici avea, de asemenea, un birou în han. Începeți prin a face o plimbare prin galeriile de la parter, observând frecvența ușilor camerelor. Apoi, urcați la etaj și priviți curtea de la galerie; în centru, o vilă octogonală servește drept moschee, fiind ridicată pe opt piloni și formând punctul central al curții, împreună cu fântâna de dedesubt. Pe partea de est a hanului se află İç Kozahan, care era folosit anterior ca grajd și este conectat la hanul principal printr-o deschidere largă în per Dacă doriți să cumpărați mătase, nu vă grăbiți; vizitați câteva magazine, comparați texturile și modelele, este ca și cum ați reproduce, la scară mai mică, activitatea de acum 500 de ani a hanului. Pentru o fotografie, o imagine panoramică, realizată dintr-un colț al etajului superior, care să cuprindă curtea și moscheea, va da rezultate bune. Ieșiți prin intrarea de nord a hanului și îndreptați-vă spre piață; următoarea destinație, Bedesten, este foarte aproape. Sursa: TDV Enciclopedia Islamică, Hanul Koza; Direcția de Zonă Bursa; Portalul Cultural; Primăria Osmangazi.

Bedesteni este o structură solidă, situată în mijlocul hanurilor și al piețelor deschise, cu uși care pot fi închise; a fost concepută ca fiind "casa de trezorerie" a regiunii. Bursa Alan Başkanlığı menționează că, în perioada construcției sale, a reprezentat nucleul activităților bancare și bursiere, fiind locul unde erau depozitate, cumpărate și vândute cele mai valoroase bunuri ale țării. Structura a fost construită de Yıldırım Bayezid la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar Enciclopedia Islamică (TDV) indică anul 1400, bazându-se pe înregistrările fundației. Sursele o numesc primul bedesten din perioada otomană. De asemenea, i s-a dat numele de Bezzazistan-ı Cedid, adică "Noul Bedesten", deoarece Orhan Bey avea deja un "Emir Han" care îndeplinea aceeași funcție. Acordați atenție porții de intrare. Structura are câte o ușă în mijlocul fiecărei dintre cele patru laturi, iar, conform TDV, Evliya Çelebi descrie bedestenul, în secolul al XVII-lea, ca fiind o clădire mare, cu patru porți de fier. Portalul Cultural menționează că, deasupra porții de intrare, se află o inscripție care combină scrierile kufi și nesih, în timp ce inscripția de la poarta de vest menționează numele structurii ca fiind Bazestan. În interior, se află un spațiu dreptunghiular, împărțit în paisprezece secțiuni de șase piloni groși, iar, conform TDV, fiecare secțiune este acoperită de o cupolă. Pentru a vedea ordinea cupolelor, plimbați-vă încet de-a lungul axei lungi din interior și priviți în sus; veți înțelege cel mai bine modul în care pilonii susțin cupolele în timpul acestei plimbări. Magazinele din interior sunt lipite de pereți, astfel încât culoarul central rămâne deschis pe toată lungimea sa. Conform surselor, există treizeci și două magazine în interior și șaizeci și opt la exterior. Conform Primăriei Metropolitane Bursa, veniturile a douăsprezece dintre magazinele de la exterior erau destinate fundației lui Orhan Gazi, în timp ce restul erau destinate fundației lui Yıldırım. Astfel, două fundații din perioade diferite colectau venituri în aceeași piață. Articolul lui Özer Ergenç despre această structură descrie bedestenul ca pe un loc care unește Estul cu Vestul. Această descriere rezumă de ce o astfel de structură era atât de importantă într-o perioadă în care un negustor de mătase iranian și un cumpărător italian se întâlneau în același oraș, pentru a depozita în siguranță bunuri valoroase. În spatele clădirii pe care o vedeți astăzi, a avut loc un incendiu devastator. Conform lucrării lui Salih Budakoğlu, incendiul de la Kapalıçarşı, care a avut loc pe 24 august 1958, a fost cea mai mare catastrofă pe care orașul a suferit- Ieșiți din Bedesten și îndreptați-vă spre Moscheea Ulu. Stația finală, Emir Han, se află în colțul nord-est al moscheii. Sursa: Enciclopedia Islamică TDV, Bedesten și Marele Bazar; Direcția Bursa; Portalul Cultural; Primăria Metropolitană Bursa.

Ultima oprire a traseului este Emir Han, primul han otoman construit în Bursa. Hanul a fost construit de Orhan Bey după cucerirea Bursei, pentru a genera venituri pentru complexul său religios. Inscripția de pe zidul moscheii din cadrul aceluiași complex datează din perioada 1339-1340. Așadar, vă aflați într-un spațiu care face parte dintr-un sistem comercial stabilit cu peste un secol înainte de Koza Han. În surse, acesta este menționat sub denumirile Bezzaz-ı Atik, Eski Bezzazistan, Bey Hanı și Sultan Hanı; conform Portalului Cultural, denumirea de Emir Bey Han a fost adoptată după anul 1522. Când Yıldırım Bayezid a construit o nouă piață acoperită, locul a fost numit o perioadă "Eski Bedesten" (Piața Acoperită Veche); deci, clădirea pe care ați văzut-o mai devreme a preluat o parte din activitatea acestui han.

Când intrați în han, observați mai întâi amploarea curții interioare; conform Direcției Regionale Bursa, curtea interioară are 46 de metri lungime și 50 de metri lățime. Direcția Regională Bursa numără 36 de unități la parter și 38 la etaj, în timp ce Portalul Cultural menționează 37 de camere la etaj. Camerele de la parter erau folosite ca depozite, în timp ce camerele de la etaj, cu ferestre și cuptoare, erau destinate comercianților pentru cazare și activități. Direcția Regională Bursa menționează că hanul servea comerțul cu mătase și textile, și că exista o zonă destinată adăpostirii animalelor comercianților.

Comparați acest aranjament cu ceea ce ați văzut la Koza Han: în ambele cazuri, există o curte interioară înconjurată de un arcadă pe două etaje, cu depozite la parter și camere de locuit la etaj. Căutați diferențele în materiale și detalii. Emir Han este construit din piatră tăiată și cărămidă, iar bolțile sunt susținute de piloni groși de piatră și cărămidă. Observați că colțurile arcadei de la primul etaj sunt acoperite cu cupole.

Istoria lui Emir Han este marcată de incendii și renovări. Conform Wikipedia în limba engleză, clădirea a suferit daune din cauza incendiilor în 1544, 1788 și 1958, și din cauza cutremurelor în 1674 și 1855. Aceeași sursă menționează că renovările au avut loc în 1634 și 1963. Direcția Regională Bursa subliniază, de asemenea, că hanul a fost de multe ori distrus de incendii sau cutremure, și că a fost renovat de fiecare dată cu costuri considerabile. De aceea, nu presupuneți că fiecare zid pe care îl vedeți datează din secolul al XIV-lea; clădirea actuală este un han renovat de-a lungul secolelor,