În partea de sud a regiunii Sakarya, se află Castelele, Delta râului și pădurile de luncă.

Începeți vizita la Fortăreața Harmantepe, situată în câmpia din nordul orașului Adapazarı. Conform informațiilor de pe Portalul Cultural, fortăreața poate fi accesată printr-un drum agricol care se desprinde de drumul principal care duce de la Küçük Söğütlü la satul Akçakamış. Direcția Culturii și Turismului menționează că ultimii doi kilometri ai drumului sunt de pământ, dar sunt accesibili pe tot parcursul anului; totuși, se precizează că accesul poate fi dificil în zilele ploioase. Parcați autoturismul într-un loc larg al drumului agricol, astfel încât să nu obstrucționați trecerea utilajelor agricole. Opriți-vă și admirați locul unde se află fortăreața. Fortăreața este mică, situată pe un deal natural, iar împrejurimile sunt o câmpie plată. Portalul Cultural descrie cum această zonă a fost odată umedă și mlăștinoasă, transformându-se ulterior în terenuri agricole fertile datorită canalelor construite de-o parte și de alta. Imaginați-vă câmpia pe care o vedeți astăzi ca fiind o zonă mlăștinoasă; doar astfel puteți înțelege cât de proeminentă era fortăreața în acel mediu. Articolul de pe Wikipedia menționează că fortăreața se află într-o poziție vulnerabilă, în mijlocul câmpiei largi, și că se presupune că în jurul ei exista un șanț, deși urmele acestuia sunt greu de identificat. Fiți conștienți de starea actuală a sitului. Conform informațiilor de pe site-ul Direcției Culturii și Turismului, în 2023, lucrările de curățare și săpături continuă la fortăreață, iar aceasta nu este deschisă publicului. Prin urmare, nu încercați să intrați; dacă există garduri, bariere sau avertismente, nu le traversați și nu călcați zona de săpături. Zidurile fortăreței pot fi observate cu ușurință de la distanță, de pe câmpie, așa că organizați-vă vizita ca pe un tur din exterior. În timp ce vă plimbați în jurul perimetrului, consultați planul. Sursele menționează că fortăreața are o formă aproximativ eliptică, dar rotundă; veți observa, așadar, linia curbată a zidurilor chiar și de la distanță. Grosimea zidurilor este de 2 metri, iar înălțimea variază între 8 și 10 metri. Numărați cele șase turnuri, care au dimensiuni medii de aproximativ 5 pe 5 metri, și observați distanța dintre ele. Căutați două detalii specifice la turnuri. În primul rând, găurile rotunde: conform Direcției Culturii și Turismului, în interiorul turnurilor au fost amplasate, în formă de grilă, scânduri de lemn pentru umplutură; odată ce aceste scânduri s-au putrezit, au lăsat în urmă găuri. În al doilea rând, găuri de aerisire situate în partea super La plecare, continuați pe drumul de țară până ajungeți la asfalt și îndreptați-vă spre nord-est, în direcția Seyifler; distanța dintre cele două localități este de aproximativ 10 kilometri, măsurată în linie dreaptă. Sursa: Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei Sakarya; Portalul Cultural; Broșura turistică a Primăriei Metropolitane Sakarya, 2025; Wikipedia.

Castelul Seyifler poate fi accesat din nordul localității Ferizli, de la intrarea în satul Seyifler. Portalul Cultural menționează că fortăreața se află la intrarea în sat și la 30 de kilometri de centrul orașului. Nu vă așteptați să găsiți un centru de vizitatori sau indicatoare; ruinele se află la marginea satului, ascunse printre copaci și viță de vie. Parcați mașina pe marginea drumului, fără a bloca accesul altora, și mergeți pe jos până la ruine. Înainte de a începe explorarea, observați împrejurimile, deoarece înțelegerea contextului este esențială. Fortăreața este construită pe un promontoriu, în zona unde râul Sakarya se apropie și se unește cu pârâul Çark Suyu. Wikipedia menționează că această zonă strategică era cunoscută în antichitate sub numele de Mesonesion, adică "Insula de Mijloc". Conform broșurii primăriei, pârâul Çark Suyu este un curs de apă de aproximativ 45 de kilometri care transportă surplusul de apă al lacului Sapanca și se varsă în râul Sakarya, în apropierea satului Seyifler. Așadar, pe o parte aveți apa lacului, pe cealaltă parte râul; fortăreața controlează o strâmtoare între cele două ape. Portalul Cultural afirmă că fortăreața a fost construită, cel mai probabil, pe traseul care leagă Marea Neagră de Adapazarı, pentru a asigura securitatea podurilor de peste pârâul Çark Suyu și râul Sakarya. Este o fortăreață mică, de aproximativ 80 de metri. Data exactă a construcției este necunoscută; Wikipedia menționează că se presupune că a fost construită în secolul al XII-lea sau al XIII-lea, iar broșura subliniază că data exactă este incertă. Acum, căutați ceea ce a rămas. Portalul Cultural precizează că două turnuri semicirculare, situate în partea de vest și nord, sunt încă în picioare. Broșura adaugă că cele două turnuri sunt distanțate la aproximativ zece metri unul de celălalt, iar între ele a rămas o porțiune de zid. Wikipedia descrie ruinele ca fiind situate pe malul pârâului, iar în zona din spatele lor, care este folosită ca teren agricol, zidurile groase au fost în mare parte distruse, rămânând doar fundațiile. Nu intrați pe terenurile agricole; urmăriți resturile zidurilor de pe marginea drumului și de-a lungul pârâului. Observați structura zidului. Sursele menționează că zidurile au fost construite folosind o tehnică în care fața exterioară este realizată din piatră tăiată, iar interiorul este umplut cu piatră măruntă. Puteți vedea aceste două straturi juxtapuse într-un colț dărâmat; aici puteți observa structura internă pe care o vedeați de la distanță la Harmantepe. Wikipedia menționează, de asemenea, că stilul de construcție al celor două fortărețe este același. La ieșire, continuați pe direcția Karasu, spre nord; estuarul râului din Yenimahalle se află la aproximativ 22 de kilometri distanță, în linie dreaptă. Sursa: Portalul Cultural; Broșura turistică a Primăriei Metropolitane Sakarya, 2025; Wikipedia.

Când ajungeți în Karasu și intrați în cartierul Yenimahalle, veți fi foarte aproape de locul unde râul se varsă în mare. Conform informațiilor de la Direcția pentru Cultură și Turism, o distanță de aproximativ un kilometru, de la intrarea în cartier până la Marea Neagră, a fost pavată și transformată într-o zonă pietonală. Lăsați mașina la intrarea în cartier și parcurgeți această zonă pe jos; scopul principal al acestui loc este să admirați ultimul kilometru al râului. Înainte de a începe plimbarea, gândiți-vă de unde provine râul. Conform Direcției, râul Sakarya izvorăște din Eskişehir, parcurge 824 de kilometri și se varsă în Marea Neagră, la granița cartierului Yenimahalle. Enciclopedia Küre descrie râul ca fiind al treilea cel mai lung râu din Turcia, după Kızılırmak și Fırat, și cel mai mare râu din Anatolia de Nord-Vest. Aceeași sursă menționează că râul își are originea în zeul râurilor Sangarius din mitologia greacă. Conform Küre, râul ajunge la mare primind apele râului Mudurnu Çayı, aflat la nord de Câmpia Adapazarı, și pe cele ale râului Çark Suyu, pe care l-ați văzut mai devreme la Seyifler. Pe parcursul traseului, priviți fața râului. Direcția descrie acest loc ca fiind punctul de întâlnire dintre apa dulce și apa sărată. Veți vedea bărci de pescuit ancorate pe mal și copaci seculari de-o parte și de alta a aleii. Conform anunțului primăriei, pe o suprafață de 6.380 de metri pătrați au fost amenajate zone de promenadă și de relaxare, o pistă pentru biciclete, grupuri de șezlonguri, zone umbroase și locuri de pescuit; broșura primăriei menționează că lucrările au fost finalizate în septembrie 2025. Este un loc bun pentru a vă așeza pe o bancă și a admira cursul râului. Când ajungeți la mal, observați forma deltei. Conform articolului despre Delta Sakarya de pe Wikipedia, această deltă nu formează o proeminență pronunțată înspre mare, spre deosebire de deltele râurilor Kızılırmak și Yeşilırmak. Adâncimea bruscă a mării și curenții puternici au împiedicat formarea acestei proeminențe, astfel încât delta s-a dezvoltat mai mult în direcția est-vest, paralel cu țărmul. Linia de coastă dreaptă, pe care o observați, este rezultatul acestui lucru. Dunele de pe țărm fac parte din aceeași poveste. Articolul de pe Wikipedia menționează că dunele deltei, care au forma unor mici dealuri, au o înălțime medie de cinci metri și că această zonă este considerată cel mai lung habitat de dune din Turcia. Nu călcați pe dune; vegetația le menține intacte și este ușor de deteriorat. Wikipedia menționează că în aceste dune tr Primăria menționează acest loc ca fiind unul dintre cele mai bune puncte de unde se poate admira apusul de soare în oraș; puteți reveni aici după ultima oprire a traseului, pentru a vă bucura de lumina serii. Petreceți o oră aici, apoi continuați spre vest, de-a lungul coastei, în direcția pădurii Acarlar. Sursa: Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Sakarya; Primăria Metropolitană Sakarya; Enciclopedia Küre; Wikipedia.

Ultima și cea mai lungă oprire a zilei este Acarlar Longozu. Conform Wikipediei, Longozu se întinde între districtele Karasu și Kaynarca, la 6 kilometri vest de râul Sakarya, și este înconjurat de sate precum Denizköy, Karamüezzinler, Üçoluk, Taşlıgeçit și Camitepe. Direcția pentru Cultură și Turism menționează că accesul se face pe drum asfaltat și că zona poate fi vizitată în orice anotimp. Zona este administrată de Primăria Metropolitană Sakarya, iar intrarea este contra cost; verificați anunțurile actuale ale primăriei pentru tarife și ore de program. Înainte de a intra, este important să știți ce este un "longoz". Un "longoz" este o pădure inundabilă, care este parțial sau total sub apă în funcție de anotimp. Conform direcției, zona are o suprafață de 1.562 de hectare și este o zonă naturală protejată de gradul întâi. Wikipedia descrie Longozu ca fiind cea mai mare pădure inundabilă din Turcia, cu o lungime de 7,5 kilometri și o lățime variind între 250 și 1.250 de metri; broșura primăriei folosește aceeași descriere. Platforma de promovare a Ministerului, "Türkiye'ye Git", o numește a doua cea mai mare pădure inundabilă din țară, după cea din İğneada; diferența dintre cele două descrieri ar putea proveni din criteriul de a fi o pădure "într-o singură bucată".

Urmați traseul de drumeție. Direcția menționează că există un traseu de drumeție de aproximativ un kilometru și jumătate, conceput pentru a permite vizitatorilor să exploreze zona cu ușurință, precum și pontoane de observație. Mergeți pe traseu fără grabă și opriți-vă câteva minute la fiecare ponton; acesta este motivul pentru care alocăm două ore acestei opriri. Privind spre apă de pe pontoane, veți observa că trunchiurile copacilor se ridică direct din apă, ceea ce distinge această pădure de o pădure obișnuită. Încercați să identificați copacii. Direcția menționează că zona din jurul pădurii este înconjurată în întregime de păduri de ulm, iar acești copaci se extind uneori în zonele mlăștinoase ale lacului. Wikipedia adaugă că, pe lângă ulm, în zona pădurii se găsesc, de asemenea, specii de măr, fag și frasin. Priviți florile de lotus de pe suprafața apei; Portalul Cultural menționează că Longozu găzduiește aproximativ 2.300 de specii de plante, printre care se numără crinul de apă, lotusul și diverse specii de lotus. Wikipedia precizează că crinul de apă se găsește în Turcia doar în Acarlar. Broșura primăriei afirmă că zona atinge apogeul frumuseții sale în lunile de primăvară, când apar plante endemice. Nu uitați că aspectul apei se schimbă în funcție de anotimp. Conform Conform Wikipediei, zona este descrisă ca fiind un tipic lac de coastă: râurile care se varsă în mare au fost blocate de dune de nisip, iar depresiunea formată în spatele acestor dune a fost umplută cu apă. Înălțimea dunelor care separă Longozul de mare este de 20 până la 25 de metri. În prezent, vă aflați în interiorul zonei de dune pe care ați văzut-o mai devreme la gura de vărsare a râului. Portalul Cultural menționează că în Longoz se organizează excursii cu barca și cu hidrobicicleta, în timp ce Wikipedia precizează că utilizarea ambarcațiunilor cu motor în timpul perioadei de cuibări a păsărilor poate dăuna păsărilor acvatice. Prin urmare, dacă doriți să vă plimbați pe apă, alegeți o opțiune care nu implică motor, cum ar fi o barcă cu vâsle sau o hidrobicicletă. Aplicați un spray anti-insecte, nu părăsiți traseul de drumeție și luați cu dumneavoastră toate deșeurile. Dacă, după două ore, mai aveți timp până la apus, puteți reveni la gura de vărsare a râului din Yenimahalle și încheia ziua acolo. Surse: Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei Sakarya; Portalul Cultural; "Mergeți în Turcia"; Broșura turistică a Primăriei Metropolitane Sakarya, 2025; Wikipedia.