În Döşemealtı, se pot vizita hanurile din perioada Selgiucidă și Poarta Pisidiei.

Pe drumul care pleacă din Antalya spre nord, la aproximativ 18 kilometri de centrul orașului, în apropiere de Yeşilbayır, veți ajunge în fața hanului Evdir. Clădirea se află la aproximativ 1 kilometru la est de drumul Antalya-Korkuteli; urmăriți indicatoarele și parcați vehiculul într-o zonă de lângă fațada sudică a hanului. Acest han este cea mai veche structură de pe traseu: deși inscripția sa de marmură, formată din trei rânduri, nu mai este prezentă, Enciclopedia Islamică TDV, bazându-se pe lectura lui Riefstahl din 1928, datează structura perioadei lui I. İzzeddin Keykavus, între 1211 și 1220. Prefectura Döşemealtı menționează aceeași perioadă, 1210-1219, dând astfel o cronologie similară. Înainte de a vă apropia de intrare, faceți o plimbare în jurul clădirii. Hanul are forma unui dreptunghi regulat, cu dimensiunile de 54 x 67,6 metri, și puteți observa paisprezece stâlpi de susținere pe perimetru; trei pe fațadele est și vest și câte doi pe celelalte două. Zidurile sunt construite din piatră brută, acoperite cu piatră tăiată fin; pe suprafața pietrelor, puteți observa numeroase semne ale meșterilor constructori, iar examinând cu atenție, veți observa că același semn se repetă pe mai multe pietre. Apoi, ajungeți la poarta principală, situată în centrul fațadei sudice. Poarta se extinde în afara peretelui principal; deși partea superioară este parțial distrusă, elementele rămase reprezintă cea mai decorativă parte a structurii. Arcul de deasupra nișei este format din șapte rânduri de muqarnas; pe laterale, se află coloane cilindrice, iar deasupra, un arc ogival sprijinit pe console muqarnas. Decorațiunile sunt din marmură și sunt complet geometrice: căutați stele cu opt colțuri pe banda largă care înconjoară nișa, cercuri unite cu motive noduroase pe arc și forme de "baklava" pe margini, precum și motive de ventilator și scoici în nișele muqarnas. Arcurile de deasupra nișelor mici de pe fețele opuse ale intrării sunt formate din trei rânduri de muqarnas. Fațada sudică primește lumină directă la prânz; umbrele sculpturilor sunt cele mai ușor de observat dimineața, când lumina cade lateral. Odată ce intrați, veți fi întâmpinați de o curte interioară deschisă, cu dimensiunile de 34,5 x 45,1 metri, înconjurată de patru iivanuri acoperite cu bolte. Acest plan, cu o curte interioară și patru iivanuri principale, este un tip cunoscut doar în două exemple în Anatolia; celălalt exemplu este hanul el-Ba'rur, datând din 1215, situat în sud-estul Aceeași stație de cale este menționată ca ultimul loc de odihnă de pe drumul caravanelor, înainte de a ajunge la Termessos; veți reține această informație la sfârșitul zilei, la Ariassos. Patruzeci și cinci de minute sunt suficiente pentru a vizita exteriorul, poarta monumentală și curtea. Întoarceți-vă la mașină și continuați în direcția Burdur; următoarea oprire vă va îndepărta de drumul principal și vă va duce la poalele Muntelui Katran. Sursă: Enciclopedia Islamică TDV, Hanul Evdir; Primăria districtului Döşemealtı.

În timp ce călătoriți de la Evdir spre Burdur, pe măsură ce avansați, masivul muntelui Katran devine din ce în ce mai vizibil la vest. Peștera Karain se află pe versantul estic al acestui munte, la granița localității Yağca, la aproximativ 27-30 de kilometri de centrul orașului. Diferite surse oferă distanțe ușor diferite: Portalul Cultural menționează 30 de kilometri, în timp ce Wikipedia indică 27 de kilometri. Important este că trebuie să vă abateți de pe drumul principal la aproximativ 5-6 kilometri și să urmăriți indicatoarele către Karain. În acest loc, nu vom descrie în detaliu peștera, deoarece traseul de la Termessos către Karain și pagina dedicată acesteia oferă informații detaliate. Aici, Karain reprezintă o oprire și un punct de belvedere între două hanuri selgiucide. Lăsați vehiculul în zona de primire a vizitatorilor; rețineți că intrarea este contra cost, iar orele de funcționare, tarifele și zilele de închidere pot varia, așa că verificați informațiile actualizate pe site-ul oficial. Conform Portalului Cultural, intrarea în peșteră se află la o altitudine de 470 de trepte de la punctul de primire, fiind situată aproximativ 150 de metri deasupra câmpiei de travertin din fața sa, la o altitudine de 430-450 de metri deasupra nivelului mării. Urcați treptele fără grabă, luați apă și alegeți dimineața pentru vizită. În timp ce urcați, opriți-vă ocazional și priviți înapoi: câmpiile întinse se extind în jos, spre Antalya, unde puteți vedea hanul Evdir dimineața, iar traseul vechilor caravane poate fi observat dintr-o singură privire. Hanurile sunt situate de-a lungul acestei câmpii, aliniate spre nord, la poalele muntelui. În partea de sus, pe pereții exteriori ai peșterii, se află o inscripție în greacă și nișe; Portalul Cultural menționează că peștera a fost folosită ca loc de ofrande. Așadar, această grotă a fost un loc de oprire pe traseu, chiar și cu mai bine de un mileniu înainte de construirea hanurilor. În interior, există trei zone principale conectate prin coridoare și pasaje înguste; explorați urmând traseul marcat, fără a atinge pereții de calcar și stalactitele. Este suficient să știți că săpăturile au început în 1946, sub conducerea lui İsmail Kılıç Kökten, și au continuat cu întreruperi până în 2008, descoperind un strat cultural de aproximativ 11 metri grosime. Peștera a fost locuită continuu, de la epoca Paleoliticului până în epoca clasică; cel mai important strat de așezare aparține epocii Paleolitice. O parte din descoperiri se află în Muzeul Karain, situat în apropierea peșterii, iar o altă parte se afl

Hanul Kırkgöz, situat pe traseul Antalya-Burdur, în localitatea Bıyıklı, se află la 30 de kilometri de centrul orașului. BAKA îl descrie ca fiind a doua stație de pe vechiul traseu Antalya-Afyon. Așadar, un caravan care oprea peste noapte în Evdir, își continua călătoria aici. De la han, imediat alăturat, se află Pınarbaşı, adică izvoarele Kırkgöz. După ce ați parcat, mergeți spre locul de unde izvorăște apa, și veți înțelege imediat de ce hanul a fost construit exact aici. Apoi, îndreptați-vă spre fațada sudică, spre poarta principală. Poarta este proeminentă, ieșind din fațadă, și are un aspect monumental. Spre deosebire de ornamentele din marmură ale lui Evdir, aici veți observa borduri simple și un arc plin. Inscripția de pe poartă, formată din șase rânduri, menționează că structura este un "ribat"; fondatoarea sa este İsmetü'd-Dünya ve'd-Din Hatun, iar portalul cultural o identifică ca fiind fiica lui Mugiseddin Tuğrul Şah și nepoata lui II. Kılıçarslan. Construcția a fost realizată în timpul domniei lui II. Gıyaseddin Keyhüsrev, între 1237 și 1246; în ultima linie a inscripției se poate citi doar cuvântul "treisprezece" din dată. Portalul cultural menționează, de asemenea, că același nume apare într-o inscripție de construcție din 1232, provenită din Uluborlu. Există o distanță de aproximativ o generație între cele două hanuri de pe traseu: în Evdir, construcția a fost inițiată de sultan, în timp ce aici, la Kırkgöz, a fost inițiată de o femeie din familie. Faceți o plimbare în jurul exteriorului, numărând stâlpii prismatici și turnurile de la colțuri; zidurile sunt mult mai solide decât cele din Evdir, iar BAKA descrie structura ca fiind "într-o stare foarte bună". De la finalizarea renovărilor în 2009, hanul este folosit ca unitate turistică. Înainte de a intra în curte, anunțați personalul din interior și respectați spațiile. Curtea ocupă jumătatea sudică a unui plan dreptunghiular, orientat de la nord la sud. La est și la vest se află galeriile, în colțurile de nord-vest și nord-est sunt camere, iar în sud, lângă poarta principală, se află două camere. Stați sub arcadele galeriilor și priviți spre centrul curții; veți înțelege cum structura arcadei, pe care ați văzut-o în ruină la Evdir, este păstrată aici, cu acoperișul intact. În timpul renovărilor, a fost descoperită o cisternă în podeaua curții, iar în colțul de sud-est au fost găsite rămășițe ale unui cuptor de ceramică. Primăria consideră că acestea sunt dovezi că hanul nu a fost doar un loc de cazare, ci și Utilizarea hanului ca punct de oprire poate modifica traseul călătoriei; verificați dacă este deschis înainte de a pleca. O oră este suficientă pentru a vă odihni, a vă aproviziona cu resurse și a face o scurtă pauză. De aici, drumul spre Ariassos începe să urce spre Munții Taurus; verificați nivelul apei și combustibilului aici, deoarece ultima oprire este un sit arheologic situat lângă un pas de munte. Sursă: Primăria Döşemealtı; Portalul Cultural, Hanul Kırkgöz; BAKA.

După Kırkgöz, drumul spre Burdur urcă spre Munții Taurus și ajunge la un punct de trecere care leagă coasta Antalyei de platoul Anatoliei. Ariassos se află la vest de acest punct de trecere, la aproximativ 50 de kilometri de Antalya, la aproximativ 1 kilometru de satul Akkoç, pe o pantă abruptă, la o altitudine de peste 900 de metri. Conform Cultură Portal, orașul se poate ajunge coborând de la intersecția de pe drumul Antalya-Bucak; reduceți viteza pentru a nu rata indicatoarele. Lăsați mașina la baza pantei și mergeți pe jos; situl arheologic este afiliat Muzeului Antalya, iar programul de vizitare poate varia, consultați site-ul oficial înainte de a pleca. Primul lucru pe care îl veți vedea este poarta monumentală a orașului, cu trei arce. Poarta datează din perioada romană; Cultură Portal o plasează în timpul lui Severus Alexander, Wikipedia o atribuie secolului al III-lea, iar aceasta din urmă adaugă că, odată, aici se aflau patru statui. Poarta este aproape intactă; treceți sub arce, apoi întoarceți-vă și priviți spre vale; acesta este locul unde drumul comercial intra în Pisidia. Orașul a fost fondat în perioada elenistică, în secolul al III-lea î.Hr., și a existat până în secolul al VII-lea d.Hr., în perioada bizantină; Cultură Portal o leagă mai precis de anul 189-188 î.Hr., de campania lui Manlius Vulso și de Pacea de la Apameia. Numele "Aarassos", așa cum este menționat de Strabon, citându-l pe Artemidoros, este numele acestui oraș. Monedele au fost emise începând cu secolul I î.Hr. până în timpul lui Gallienus, între 253 și 267 d.Hr. Direcția Provincială pentru Cultură și Turism descrie orașul ca fiind un punct strategic, situat în apropierea drumurilor care leagă regiunea muntoasă Pisidia de regiunea de câmpie Pamphylia. După poartă, urmați strada principală; aceeași direcție afirmă, bazându-se pe cercetări recente, că această stradă se conecta cu drumul roman care ducea la Termessos. Așadar, locul despre care ați auzit că este ultima haltă înainte de a ajunge la Termessos, în dimineața devreme, se află aici, în această zonă. Pe pantă, se pot observa ruinele unei bazilici, ale unui bouleuterion, ale unei stoa, ale unui nymphaion, ale unui gymnasion și ale unei băi; teatrul este complet distrus, nu pierdeți timpul încercând să-l găsiți. Există, de asemenea, ruinele a trei mici biserici din perioada bizantină; notați-le ca fiind structuri importante din ultimele secole ale orașului. Alocați-vă cea mai mare parte a timpului necropolelor: există două zone de înmormântare, una la est și una la vest, iar mormintele monumentale de tip heroon Întoarcerea se face pe același drum, până în Antalya, și durează aproximativ o oră. Pe parcurs, puteți opri din nou la Kırkgöz și vă puteți relaxa lângă izvoarele, admirând lumina serii. Sursă: Portalul Cultural, Ariassos; Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Antalya.