De la Karagöl la Karabel, de la situl arheologic la basoreliefurile hitite: Estul orașului Izmir.

Pentru a începe ziua, mergeți la Karagöl, un lac situat pe vârful Munților Yamanlar. Aceasta este cea mai liniștită și mai răcoroasă parte a traseului, perfectă pentru a vă conecta cu natura. Lacul se află într-o zonă plată, aproape de vârful muntelui, la o altitudine de aproximativ 850 de metri deasupra nivelului mării, conform diverselor surse. Zona din jurul lacului a fost declarată parc natural în vara anului 2011, acoperind o suprafață de aproximativ 19 hectare. Deoarece nu se poate ajunge aici cu transportul în comun, este necesar să veniți cu mașina, urcând pe drumul montan dinspre Karşıyaka. Vă rugăm să rețineți că se percepe o taxă de intrare; verificați tarifele actuale și orele de deschidere pe site-urile oficiale înainte de a pleca.

După ce ați parcat, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să parcurgeți traseul de drumeție care înconjoară lacul, mic și circular. Țepii de salcie înconjoară malul, iar unele dintre ele sunt acoperite de iederă. De la capătul salciilor, începe pădurea de pin, cedru și brad; este ușor să observați această tranziție în timp ce mergeți. Dacă observați cu atenție apa, puteți identifica plante acvatice, cum ar fi nuferi. În lac trăiesc carpe, iar suprafața apei este cea mai liniștită dimineața. În pădurea din jur, au fost observate diverse specii de păsări, cum ar fi ciocănitori, spinzi, mierle și privighetori, deci este bine să aveți la voi un binoclu.

Originea lacului este descrisă în mod diferit în diverse surse; unele îl prezintă ca un lac de crater, în timp ce altele menționează un lac de acumulare format în urma unui alunecament de teren. Puteți observa singuri, pe pietrele întunecate de pe traseu, că muntele este format în mare parte din roci vulcanice. În mitologia antică, Karagöl este asociat cu Tantalos și legenda sa, fiind cea mai cunoscută poveste legată de lac. Acest traseu este ideal pentru a începe ziua, deoarece veți putea compara semnificația pe care legenda o atribuie lacului cu vestigiile arheologice reale pe care le veți descoperi.

În interiorul parcului, veți găsi mese de picnic, fântâni, o zonă de joacă pentru copii și un camping, dar vă recomandăm să faceți o scurtă plimbare în loc să faceți un picnic. În weekend, zona este aglomerată; dacă doriți să vă bucurați de liniștea malului lacului, veniți dimineața devreme. Cea mai bună perioadă pentru a face fotografii este, de asemenea, dimineața devreme, deoarece reflexia copacilor în apa liniștită este mai clară în acel moment. În timpul verii, temperatura aici este semnificativ mai scăzută decât în oraș, dar nu uitați să luați cu voi o jachetă, deoarece vremea în munți se poate schimba rapid. Utilizați doar

Tepeșorul Yeşilova, situat în inima câmpii Bornova, este cea mai veche așezare cunoscută din İzmir, iar axa istorică a traseului începe aici. Centrul pentru vizitatori este amplasat într-un parc, chiar lângă situl arheologic. Clădirea a fost construită conform unui proiect câștigător al unui concurs național de arhitectură în 2010 și a fost deschisă publicului la începutul anului 2015. Vă rugăm să verificați cu Primăria Bornova, instituția care gestionează centrul, pentru a obține informații actualizate despre zilele și orele de vizitare. Observați cele două fețe distincte ale clădirii: fațada sud-vestică, care întâmpină vizitatorii, este opacă, în timp ce fațada nord-estică, care se uită spre situl arheologic, este semi-transparentă, oferind o perspectivă asupra zonei exterioare. După holul de recepție, o rampă lungă vă conduce la sala de expoziții de la etajul întâi, unde se desfășoară cea mai importantă parte a vizitei. Expoziția prezintă replici ale artefactelor descoperite în timpul săpăturilor și secțiuni dedicate vieții de zi cu zi a comunității care a locuit pe deal. Căutați în vitrine instrumente de tăiat din obsidiana, săgeți și alte obiecte realizate din acest material. Potrivit lui Zafer Derin, șeful săpăturilor, obsidiana nu este originară din această regiune și a fost adusă de pe insula Melos și din Cappadocia. Sigiliile care simbolizează soarele și greutățile pentru țesut sunt, de asemenea, printre descoperirile care indică o organizare sistematică a producției. Amprentele de degete ale copiilor și ale femeilor găsite pe fragmente de ceramică datează de aproximativ 8.500 de ani. Echipa de săpături relatează că locuitorii dealului apreciau foarte mult scoicile și peștele, pe care îl pescau cu ajutorul unor plase grele. Terasa de observație, care este o extensie a sălii de expoziții, se întinde spre situl arheologic și vă oferă, la finalul vizitei, posibilitatea de a vedea artefactele reale. În timp ce admirați peisajul de pe terasă, amintiți-vă de ce dealul nu pare a fi o creastă proeminentă văzută de la distanță: așezarea se află sub aluviunile câmpii, la câțiva metri sub suprafața actuală. Dealul a fost descoperit în 2003, în mod accidental, în timpul unor lucrări de amenajare a unui parc, când au fost găsite vestigii. În timpul săpăturilor, au fost identificate trei straturi culturale: cel mai vechi este din Neolitic, urmat de un strat din Calcolitic, iar cel mai recent conține vestigii din Epoca Bronzului, Epoca Fierului și perioada romană. În ultima fază a perioadei Neolitice, oamenii locuiau în case construite pe fundații de piatră, orientate spre o curte interioară și separate unele de altele. În afara centrului, lângă cur Sursă: Wikipedia, Situl arheologic Yeşilova Höyüğü; Studio Evren Başbuğ, Centrul de vizitare al sitului arheologic Yeşilova Höyüğü; VOA Türkçe, Situl arheologic Yeşilova Höyüğü.

Plecând de la Yeşilova spre Ankara, după ce treceți de Belkahve, veți ajunge în câmpiile Kemalpașa. Când intrați în centrul orașului, un bloc masiv, cu aspect de zid, vă va întâmpina de-a lungul drumului. Visit İzmir prezintă acest monument ca un simbol al orașului, pe care vizitatorii îl pot vedea imediat ce ajung în Kemalpașa. Clădirea, cunoscută în popor sub numele de "Turnul Fetei", este, de fapt, blocul principal al unui palat construit aici de împărații bizantini. Conform studiului publicat în 1961 în "Belleten" de istoricul de artă Semavi Eyice, vechiul nume al orașului Kemalpașa era Nymphaion. Orașul se afla la aproximativ 30 de kilometri la est de Izmir și se situa pe drumul antic care lega Izmir de Sardes. Lăsați mașina într-un loc potrivit în centrul orașului și mergeți pe jos până la monument, deoarece se află chiar lângă drumul principal. Povestea palatului începe în 1204. Armata Cruciadei a Patra a cucerit Istanbulul în acel an, iar pe teritoriile bizantine au fost înființate mai multe state mici. Cel mai puternic dintre acestea era statul condus de dinastia Laskaris, cu capitala la İznik, care a existat până în 1261, când Istanbulul a fost recucerit. Conform site-ului Byzantine World, în această perioadă, împărații nu locuiau într-un singur palat, ci curtea regală se muta între orașe în funcție de anotimp, iar Nymphaion a devenit reședința preferată de iarnă. Nu se știe cu certitudine cine a construit palatul; Eyice menționează că opinia generală este că a fost construit de primul conducător al statului Laskaris, Theodoros I, în timp ce un articol publicat la Universitatea din Europa Centrală afirmă că majoritatea cercetătorilor îl atribuie lui Ioannes III Vatatzes. Ioannes III a murit în 3 noiembrie 1254, într-o cort amenajată în grădina palatului. La 13 martie 1261, aici a fost semnat Tratatul de la Nymphaion cu Genova, care a oferit sprijin naval Bizanțului în recucerirea Istanbulului în același an. Orașul a ajuns sub controlul turcilor în 1315. Începeți vizita dintr-un punct de unde puteți vedea întreaga structură. Clădirea este un bloc dreptunghiular, cu o lungime de aproximativ 25 de metri și o lățime de 11,5 metri, orientat de la nord la sud, iar, conform lui Eyice, deasupra subsolului existau inițial încă trei etaje. Începeți cu partea inferioară: subsolul este construit din pietre mari, tăiate, cu marginile ușor rotunjite, fără a fi folosit mortar. Eyice consideră că această tehnică este specifică perioadei romane și că pietrele au fost probabil preluate din construcții mai vechi și reutilizate. În acest nivel, grosimea zidurilor ajunge la 2 metri Conform lui Eyice, această decorație este limitată doar la acea mică zonă; meșterii au început să aplice elementele decorative pe fațadă, dar apoi s-au oprit, poate din cauza lipsei de materiale sau pentru că au fost nevoiți să finalizeze lucrarea rapid. Puteți observa încă urmele unei scări interioare, care lega etajele și era acoperită cu un arc de cărămizi. Cercetătorii compară acest plan cu cel al Palatului Tekfur din Istanbul, deoarece ambele structuri sunt clădiri cu mai multe etaje, cu subsoluri masive și fațade colorate. Pentru a fotografia, momentul optim este după-amiaza, când soarele luminează fațada vestică, evidențiind diferența de culoare dintre cărămizi și piatră. Deasupra ruinelor se află o structură metalică, menită să protejeze ruinele de ploaie; încadrați-o în fotografie, poziționându-vă puțin în spate. Conform Wikipedia în limba turcă, lucrările de restaurare au început în decembrie 2011. Din cauza lucrărilor de conservare, zona poate fi împrejmuită și accesul în interior poate fi restricționat; verificați situația actuală la primăria Kemalpașa. Nu urcați pe ziduri și nu atingeți pietrele slăbite. Dacă doriți, puteți admira de la distanță ruinele cetății bizantine, situate pe un deal la sud de oraș; conform lui Jedamski, acolo se află ruinele unor turnuri, ziduri și porți. Există o mică legătură istorică între acest loc și următorul. Conform lui Eyice, Edwin Freshfield, în jurul anului 1883, în timpul unei vizite în İzmir, a intenționat să vadă basoreliefurile hitite din Karabel, a fost interesat de aceste ruine în timp ce călătorea prin Nif și le-a descris ca fiind palatul împăraților din İznik. Urmați exemplul său: după palat, întoarceți-vă spre drumul care duce spre Torbalı, apoi, printr-o scurtă călătorie cu mașina, traversați poalele Muntelui Nif și ajungeți la Pasul Karabel.

Surse: Belleten, Semavi Eyice, Laskarisler Sarayı; Central European University, Jedamski, Nymphaion; Byzantine World, Palace of Nymphaion; Visit İzmir, Kemalpașa.

Pasajul Karabel este o strâmtoare îngustă situată pe drumul dintre Kemalpaşa și Torbalı, între Muntele Nif și porțiunea estică a Munților Bozdağ. Relieful sculptat pe stânca de pe versantul pasajului este una dintre cele mai vechi vestigii istorice din regiunea Egee și reprezintă ultima, dar cea mai semnificativă, oprire de pe acest traseu. Sculptura se află într-o nișă, accesibilă prin scări care pornesc de la marginea drumului. Din cauza traficului, este necesară prudență când vă opriți pe marginea drumului; parcați vehiculul într-un loc sigur și urcați pe scări. Figura sculptată în interiorul nișei are aproximativ 2,5 metri înălțime și 1,5 metri lățime. Un războinic, care merge spre dreapta, are un arc în mâna stângă și o suliță în cealaltă. Între cap și suliță se află o inscripție hieroglifică luwiană, formată din trei rânduri. Inscripția este foarte deteriorată și este dificil de citit cu ochiul liber. În funcție de unghiul luminii, liniile deteriorate pot fi interpretate diferit, așa că este recomandabil să observați sculptura din diferite unghiuri timp de câteva minute. Conform interpretării lui David Hawkins din 1998, inscripția identifică persoana de pe sculptură ca fiind Tarkasnawa, regele țării Mira. Mira a fost un regat din vestul Anatoliei, aflat sub dominația Imperiului Heteit în secolul al XIII-lea î.Hr. În inscripție, tatăl lui Tarkasnawa este numit Alantalli, iar numele bunicului său nu poate fi citit, dar alte documente sugerează că ar putea fi Kupanta-Kurunta. Istoricul grec Herodot a atribuit sculpturi similare, găsite în Ionia, faraonului egiptean Sesostris, și se presupune că sculptura de la Karabel ar putea fi una dintre cele menționate în acea relatare. Călătorul francez Charles Texier a văzut sculptura în 1839, iar călătorii care l-au urmat au considerat-o mult timp o piesă egipteană. În 1843, Heinrich Kiepert a comparat sculptura cu cele de la Yazılıkaya, demonstrând legătura sa cu lumea hitită. Localnicii numesc sculptura "Eti Baba". La aproximativ 100 de metri nord de această sculptură, se aflau inițial o a doua sculptură și două inscripții suplimentare, care au fost distruse în timpul lucrărilor de modernizare a drumului, între 1977 și 1982. Sculptura pe care o vedeți astăzi nu este în stare bună, deoarece a fost deteriorată de hoții de artefacte de-a lungul timpului. Conform relatărilor din presă, în 2016, i s-a vărsat acid, iar în 2019 a fost distrusă cu instrumente de foraj. Registrul inventarului cultural menționează că jumătatea inferioară a figurii a fost aproape complet distrusă. Așadar, atunci când stați în fața Pentru a vă întoarce, puteți coborî în zona Torbalı și vă puteți conecta la autostradă, sau puteți reveni pe drumul pe care ați venit, trecând prin Kemalpașa până la Izmir. Sursa: Inventarul Cultural, Monumentul Karabel; Wikipedia, Pasul Karabel; Hürriyet, Basorelief-ul Karabel; Visit Izmir, Zona de agrement Karabel.