Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
De la congres la Palandöken, Erzurumul anului 1919.
Cultural4 Oprire

De la congres la Palandöken, Erzurumul anului 1919.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

În istoria recentă a orașului Erzurum, vara anului 1919 ocupă un loc special. Mustafa Kemal Pașa și camarazii săi au sosit în oraș pe 9 iulie 1919, s-au stabilit într-o vilă și au condus Congresul de la Erzurum, care a avut loc între 23 iulie și 7 august, continuându-și activitatea în acest oraș timp de 52 de zile, până pe 29 august. Această rută combină cele două locuri importante din acea vară: fortificațiile, martore ale unei apărări de acum patruzeci de ani, și muntele care înconjoară orașul, într-o singură jumătate de zi. Astfel, veți vedea Erzurum nu doar prin intermediul medresei sale, ci și prin istoria sa din ultimele două secole. Prima oprire este vila în care a fost cazată delegația în timpul congresului, astăzi Muzeul Atatürk. Această casă din piatră bazaltică, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, găzduiește în camerele sale documente din acea perioadă, ziare și o mașină de tipar folosită pentru imprimarea comunicatelor congresului. A doua oprire este clădirea Congresului, o structură masivă din piatră, care a fost inițial o școală, iar acum găzduiește atât Muzeul Congresului și al Luptei Naționale, cât și Muzeul de Arte Plastice din Erzurum. Cele două locuri sunt suficient de apropiate pentru a fi parcurse pe jos, astfel încât puteți petrece prima parte a zilei explorând orașul. Apoi, ne îndreptăm spre est, spre ieșirea orașului, la fortificația Aziziye, situată la poalele Muntelui Top Dağı. Aceste fortificații, construite în timpul sultanului Abdulaziz, au jucat un rol important în apărarea orașului în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, cunoscut în popor drept "Războiul 93", și se află în interiorul parcului național istoric care îi poartă numele lui Nene Hatun. Ruta se termină pe Muntele Palandöken, care se înalță la sudul orașului. Acest munte, care este o stațiune de schi în timpul iernii și un loc ideal pentru drumeții și admirarea peisajului vara, oferă o vedere panoramică asupra orașului pe care l-ați vizitat dimineața, situat în mijlocul câmpii. În loc să urmăriți cronologia, această rută vă ghidează prin locuri. Începeți cu cele două muzee din centrul orașului, pe care le puteți vizita pe jos, apoi mergeți cu mașina spre est, la fortificații, și, în cele din urmă, întoarceți-noastră spre sud și urcați pe munte. Pentru a vă bucura de lumina serii pe Muntele Palandöken, este bine să începeți ziua devreme. Verificați programul actualizat al muzeelor, înainte de a pleca, de pe site-ul Ministerului Culturii și Turismului. Fortificațiile sunt situate într-o zonă deschisă Surse:

Yakutiye, Erzurum
Cultural
4 Oprire
~4 h 45 min la locații
Traseu ~12,2 km · 37 min
Total ~5 h 22 min
19 octombrie 2026

Opriri traseu

1
Erzurum Atatürk Evi Müzesi

Muzeul Casa Atatürk din Erzurum.

~45 min aici
Çaykara Caddesi, Lalapaşa Mahallesi, Yakutiye / Erzurum

Începeți traseul în conacul situat în centrul orașului, la Muzeul Casei Atatürk. Veți petrece aproximativ patruzeci și cinci de minute aici, descoperind aspectele cotidiene ale congresului. Înainte de a intra, opriți-vă un minut în fața clădirii și admirați fațada. Conacul este o structură formată din subsol, parter, etaj și mansardă. Data exactă a construcției este necunoscută, dar sursele sugerează că a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conform ghidului, conacul a fost construit de o familie bogată din Erzurum, iar elementele de design reflectă stilul anilor 1800.

Povestea casei începe înainte de congres, iar cunoașterea acestei istorii face vizita mai semnificativă. Între 1915 și 1916, conacul a fost folosit ca consulat german timp de aproximativ nouă luni. După eliberarea orașului Erzurum în primăvara anului 1918, a fost transformat în reședința guvernatorului, care a părăsit locuința la 3 iulie 1919. Mustafa Kemal Pașa, împreună cu Hüseyin Rauf Bey și prietenii lor, s-au stabilit aici la 9 iulie 1919. Lucrările congresului au continuat timp de 52 de zile, până pe 29 august, în această casă.

După holul de intrare, mergeți în camera din dreapta. Aici sunt expuse documente, fotografii, haine și obiecte personale aparținând lui Kazım Karabekir, Raif Dinç și Kazım Yurdalan. Nu ratați camera din fața acesteia, deoarece acolo se află cel mai impresionant obiect al traseului. Mașina de tipar pe care au fost imprimate declarațiile Congresului de la Erzurum, împreună cu ziarele "Albırak" și "Envari Şarkiye" ale vremii, sunt expuse în această cameră. Opriți-vă puțin în fața mașinii și imaginați-vă cum au fost reproduse și distribuite declarațiile de aici, transformând congresul dintr-un simplu titlu dintr-o carte de istorie într-o activitate concretă.

Apoi, urcați scările până la etaj. Banca și măsuța de la capătul scărilor datează din perioada celei de-a doua vizite a lui Atatürk în Erzurum, în 1924. În sala de la etaj, veți găsi fotografii și scurte biografii ale membrilor care au participat la Congresul de la Erzurum; citirea numelor vă va permite să vedeți din ce orașe au venit delegații. De aici, puteți trece în birou, sala de recepție și dormitor. În birou, amintiți-vă că Mustafa Kemal Pașa și-a început viața civilă, demisionând din armată, în această casă, deoarece muzeul consideră acest eveniment ca fiind unul dintre momentele importante ale conacului.

Pentru cei care sunt interesați de anii ulteriori ai casei, iată o scurtă notă. În timpul vizitei din 13 septembrie 1924

Muzeul Casa Atatürk din Erzurum, situat în centrul orașului, este o clădire istorică unde Mustafa Kemal Pașa și camarazii săi au locuit în timpul Congresului din Erzurum din 1919. Data exactă a construcției clădirii este necunoscută, dar, conform Portalului Cultural și site-ului Ministerului, aceasta datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conform ghidului turistic al Direcției Regionale pentru Cultură și Turism, clădirea a fost construită de o familie bogată din Erzurum. Structura, cu o formă aproape pătrată, este compusă dintr-un subsol, un etaj, un etaj superior și o mansardă. La fundație și la bază au fost folosite pietre tăiate, în timp ce în restul clădirii au fost utilizate pietre măruntite împreună cu grinzi de lemn. Intrarea se face printr-o ușă cu arc semicircular, iar, conform Portalului Cultural, clădirea prezintă elemente stilistice caracteristice anilor 1890. Înainte de Războiul de Independență, clădirea a avut diverse funcții. Între 1915 și 1916, a fost utilizată ca sediu al Consulatului German timp de aproximativ nouă luni. Conform Portalului Cultural, după eliberarea orașului Erzurum la 12 martie 1918, clădirea a fost atribuită Guvernatorului din Erzurum. După ce guvernatorul a părăsit orașul la 3 iulie 1919, clădirea a rămas vacantă. Mustafa Kemal Pașa, după ce a sosit în Erzurum de la Samsun pentru congres, s-a stabilit în această casă la 9 iulie 1919, împreună cu Hüseyin Rauf Bey și alți camarazi. Delegația a desfășurat o mare parte din activitățile congresului aici timp de 52 de zile, până la 29 august , conform site-ului Ministerului. Site-ul muzeului detaliază, de asemenea, evenimentele importante care au avut loc în casă. La 8 și 9 iulie 1919, Mustafa Kemal Pașa a demisionat din armată în această casă, intrând în viața civilă. În această perioadă, a fost și candidat la alegerile pentru Parlamentul din Erzurum, fiind ales deputat pentru prima dată, și a preluat conducerea delegației care urma să participe la Congresul de la Sivas. După congres, clădirea a fost din nou utilizată ca reședință a guvernatorului. La 13 septembrie 1924, la sosirea sa în Erzurum, primarul Nazif Bey i-a oferit lui Atatürk, în numele orașului, o cheie de aur realizată de un bijutier local, precum și actul de proprietate al casei. După moartea lui Atatürk, casa a fost moștenită de sora sa, Makbule Hanım. După moartea acesteia, conform dorinței sale, clădirea a fost transferată Organizației pentru Protecția Copiilor, care a utilizat-o până în 1980. În 1984, De aici, se poate trece în biroul folosit de Mustafa Kemal Pașa, în sala de recepție și în dormitor. Vă sugerăm să începeți vizita admirând mașina de imprimat de la parter, apoi să urcați scările și să vizitați camerele în ordine. Datorită dimensiunilor reduse ale casei, în anumite momente, camerele pot fi aglomerate, așa că este mai potrivit să vizitați în timpul săptămânii, dimineața. Muzeul se află în centrul orașului, pe strada Çaykara, și se poate ajunge pe jos dinspre strada Cumhuriyet. Conform informațiilor de pe portalul cultural, se poate ajunge și cu microbuzele care circulă în direcția Universității Atatürk. Medresa Yakutiye și clădirea Congresului din Erzurum se află la o distanță scurtă de mers pe jos, astfel încât cele trei locuri pot fi vizitate confortabil într-o jumătate de zi. Vă recomandăm să verificați informațiile actualizate despre zilele și orele de vizitare pe site-ul muzeului, aparținând ministerului.
Vezi locațiaObține indicații
2
Erzurum Kongre Binası

Clădirea Congresului din Erzurum.

~1 h aici
Kongre Caddesi, Kazım Karabekir Paşa Mahallesi, Yakutiye / Erzurum

Când ajungeți la clădirea mare de piatră de pe Kongre Caddesi, veți fi ajuns în centrul traseului. Alocați o oră pentru această oprire, deoarece clădirea găzduiește două muzee separate. Începeți prin a admira clădirea de afară, de pe peluza din fața ei, pentru a vă face o idee despre dimensiunile sale. Conform surselor, clădirea are peste patruzeci de încăperi separate, ceea ce sugerează că a fost construită inițial ca o școală. Portalul Cultural menționează că structura a fost construită de Mıgırdiç Sanasaryan și a funcționat ca o școală. Sursele oferă date diferite despre data construcției și a inaugurării, deci este cel mai corect să spunem că a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Se pare că și secolul următor este "scris" pe fațada clădirea. În 1924, clădirea a fost afectată de un incendiu, iar secțiunea din lemn a fost distrusă complet. După renovare, în 1926, a fost redeschisă ca Școala Primară Gazi, apoi a fost folosită ca Liceu de Arte Frumoase și Liceu de Științe Sociale. Între 2011 și 2013, a fost supusă unei renovări ample. La sfârșitul anului 2014, a fost transferată Ministerului Culturii și Turismului și, din 2016, funcționează ca muzeu.

Odată ce intrați, îndreptați-vă mai întâi spre sala de conferințe, deoarece semnificația vizitei se află acolo. Congresul de la Erzurum s-a desfășurat în această sală între 23 iulie și 7 august 1919. În sală se află scaunul prezidențial unde stătea Mustafa Kemal Atatürk, precum și o copie a unui act de identitate. La mesele delegaților sunt scrise numele; puteți vedea locul fiecărui participant din Trabzon, Erzurum, Sivas, Bitlis și Van. Portretele de pe pereți și textele de lângă ele vă spun poveștile vieților acestor delegați. Opriți-vă un moment în centrul sălii și observați dispunerea scaunelor; această perspectivă vă va oferi o idee despre amploarea evenimentului.

Cunoașterea deciziilor luate în timpul congresului vă va facilita înțelegerea. Ghidul oferit de direcția locală a culturii subliniază faptul că, deși congresul s-a desfășurat într-o regiune specifică, deciziile sale au avut implicații naționale. Conform ghidului, în timpul congresului s-a decis că patria este una, în interiorul granițelor naționale, și că mandatul și protectoratul nu sunt acceptabile. Aceeași sursă menționează că congresul a accelerat procesul care a dus la Congresul de la Sivas și la înființarea Marii Adunări Naționale din Turcia.

După ce ați vizitat secțiunea dedicată congresului, mergeți la celălalt muzeu din

Clădirea Congresului din Erzurum este o clădire istorică care a găzduit Congresul din Erzurum, desfășurat între 23 iulie și 7 august 1919. În prezent, clădirea găzduiește două muzee: sala de congres, dedicată amintirilor congresului și ale luptei naționale, și celelalte secțiuni, care aparțin Muzeului de Arte Plastice și Sculptură din Erzurum. Clădirea se află pe strada Congresului, în nordul centrului orașului. Conform portalului Culturii, clădirea a fost construită în secolul al XIX-lea de către Migirdic Sanasaryan și a funcționat ca Colegiul Sanasaryan. Deoarece datele despre înființarea școlii și despre construcția clădirii variază în surse, clădirea poate fi, în general, considerată o structură școlară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Conform ghidului turistic al Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism, congresul a fost prezidat de Mustafa Kemal Atatürk. Ghidul menționează că, din punct de vedere al scopului, congresul a fost regional, dar, din punct de vedere al deciziilor luate, a fost un eveniment de importanță națională. Aceeași sursă subliniază că Congresul din Erzurum a accelerat procesul care a dus la Congresul din Sivas și la înființarea Marii Adunări Naționale din Turcia. Conform portalului Culturii, la congres au participat 56 de delegați din Trabzon, Erzurum, Sivas, Bitlis și Van. Enciclopedia Islamică a Societății de Cercetare a Operei (TDV) descrie pas cu pas drumul către congres. În martie 1919, a fost deschisă sucursala din Erzurum a Societății pentru Apărarea Drepturilor Naționale din Vilayat-i Şarkiyye, iar Kazım Karabekir Pașa, numit comandant al XV-lea Corp, a sosit în oraș pe 3 mai 1919. Mustafa Kemal Pașa a ajuns în Erzurum pe 3 iulie 1919, în calitate de inspector al III-lea Armată. În timpul congresului, Mustafa Kemal Pașa și colegii săi au locuit într-o reședință situată la aproximativ un kilometru distanță de clădire; acea reședință este astăzi Muzeul Atatürk. Viața clădirei după congres a fost, de asemenea, una lungă, ca instituție educațională. Conform portalului Culturii, clădirea a suferit un incendiu la sfârșitul anului 1924, în care secțiunea din lemn a fost distrusă complet. Clădirea reparată a fost redeschisă în 1926 ca Școala Primară Gazi, iar ulterior a fost utilizată ca Liceu de Arte Plastice și Liceu de Științe Sociale. Wikipedia menționează că, în anii de mijloc, clădirea a servit și ca școală de arte plastice și liceu de științe, iar sala de congres a fost deschisă publicului ca muzeu Conform portalului cultural, sala găzduiește un exemplar al cărții de identitate a lui Mustafa Kemal Atatürk, scaunul pe care acesta a stat și mesele cu numele delegaților. Portretele de pe pereți relatează poveștile vieților delegaților. Vă sugerăm să intrați în sală și, mai întâi, să observați scaunul prezidențial, apoi să analizați numele de pe mese pentru a vedea din ce provin delegații. Ulterior, puteți petrece timp în galeria de imagini, unde sunt expuse lucrări ale pictorilor din perioada republicii. Spațiul verde amplu și piața din fața clădirii oferă suficient loc pentru a fotografia fațada în întregime. Fațada, cu tencuiala în culori deschise, rândurile de ferestre rotunjite și pilastrurile din piatră închisă de la colțuri, sunt caracteristicile distinctive ale clădirii. Congresului Caddesi este situată aproape de centrul orașului, iar clădirea este ușor de găsit, fie pe jos, fie cu transportul public care trece prin centru. Este recomandat să vizitați Muzeul Atatürk în aceeași zi, pentru a putea vedea ambele locații asociate congresului. Vă rugăm să verificați informațiile actualizate despre zilele și orele de vizitare pe portalul cultural sau pe pagina ministerului afiliată muzeului, deoarece acestea pot varia.
Vezi locațiaObține indicații
3
Aziziye Tabyası

Fortăreața Aziziye.

~1 h aici
Erzurum-Kars yolu, şehrin doğusu, Nene Hatun Tarihi Milli Parkı, Palandöken / Erzurum

La marginea orașului, la nord de garnizoana de pe drumul spre Kars, se află fortificația Aziziye, situată la aproximativ trei kilometri de centrul orașului. Petreceți o oră aici, deoarece nu este vorba de o singură construcție, ci de o linie de apărare. Fortificația se află pe un versant, la sud de Muntele Top, cu o altitudine care depășește 2000 de metri. În prezent, zona face parte din Parcul Național Istoric Nene Hatun; terenul, care a fost o zonă de securitate militară timp de mulți ani, a fost declarat parc național istoric în 2009, cu o suprafață de 387 de hectare. Începeți prin a înțelege de ce fortificația a fost construită aici, uitându-vă spre oraș și apoi spre est. Fortificația a fost construită între 1867 și 1872, la ordinul sultanului Abdulaziz și proiectată de Fosfor Mustafa Pașa, cu scopul de a controla drumul Erzurum-Kars. Portalul Cultural menționează că în jurul Erzurumului există douăzeci și una de fortificații construite pe versanți cu vizibilitate bună, iar cele mai importante sunt fortificațiile Mecidiye și Aziziye, situate chiar la est de oraș. Priveliștea drumului și a câmpii care se întind în fața dumneavoastră explică mai bine de ce a fost ales acest versant. Apoi, apropieți-vă de construcție și încercați să-i descifrați planul. Conform ghidului local, fortificația Aziziye are o formă de "U", iar partea de vest găzduiește unitățile de comandă. Celelalte secțiuni sunt formate din camere boltite, accesibile prin arcade rotunjite. Observați cu atenție zidurile; zidurile de est și nord sunt construite din piatră tăiată, în timp ce celelalte sunt construite din piatră brută. Portalul Cultural menționează că, în aceste fortificații, soliditatea este mai importantă decât stilul arhitectural, iar tavanurile camerelor sunt acoperite cu un strat gros de pământ. Lățimea camerelor variază între trei și patru metri, iar adâncimea între șase și paisprezece metri și jumătate. În fața fortificației se află două monumente comemorative, ambele demne de o vizită. Unul este Monumentul Aziziye, construit în 1953, iar celălalt este mormântul lui Nene Hatun, o figură emblematică a războiului din 1877-1878. Conform studiului despre fortificații publicat în DergiPark, în noaptea de 8 noiembrie 1877, vestea căderea fortificației a ajuns în oraș, iar oamenii, luând ce au putut, au fugit la fortificație, iar Nene Hatun a devenit simbolul acestei lupte. Nene Hatun a fost aleasă "Mama Anului" în 1955, a murit în același an și a fost înmormântată lângă monument. În fiecare an, în luna noiembrie, se organizează o procesiune comemorativă în cinstea ei, la Sursă: Portalul Cultural, Fortificațiile din Erzurum; Aksoy, Propunere de traseu cultural: Fortificațiile din Erzurum, DergiPark.

Fortificația Aziziye este una dintre structurile de apărare din perioada otomană, situată la est de Erzurum, pe versanții Muntelui Top Dağı, și este cea mai cunoscută fortificație din oraș. Conform ghidului turistic al Direcției Culturii și Turismului, fortificația principală se află la capătul sudic al Muntelui Top Dağı, la o altitudine de aproximativ 2068 de metri. Structura a fost construită între 1867 și 1872, la ordinul sultanului Abdülaziz, conform proiectului lui Fosfor Mustafa Pașa. Scopul era de a controla drumul Erzurum-Kars, care ducea la oraș dinspre est. Astăzi, fortificația Aziziye, împreună cu fortificația învecinată Mecidiye, se află în perimetrul Parcului Național Istoric Nene Hatun. Linia de fortificații care înconjoară Erzurum este mult mai extinsă decât o singură structură. Portalul Cultural menționează 21 de fortificații situate în jurul orașului, pe dealuri cu vizibilitate bună, iar primele fortificații datează din războaiele otomano-iraniene din secolul al XVIII-lea. Articolul lui Erman Aksoy de la Universitatea Gazi menționează identificarea a 44 de fortificații existente în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Enciclopedia Islamică TDV precizează că, dincolo de Aziziye și Mecidiye, alte fortificații au fost construite înainte de 1877, în timp ce altele, situate la nord, sud și est, au fost construite ulterior. Conform ghidului turistic, în construcția acestei structuri au fost folosite și pietre provenite de la Cetatea Erzurum, care era parțial distrusă. Numele Aziziye se referă, de fapt, la trei structuri aflate în apropiere. Prima fortificație are o formă de "U"; partea vestică găzduiește unități de comandă, în timp ce celelalte zone sunt formate din încăperi boltite, accesibile prin arcade rotunjite. Zidurile de est și nord sunt construite din piatră tăiată, în timp ce celelalte ziduri sunt construite din piatră brută. A doua fortificație se află la aproximativ 200 de metri nord de prima, fiind formată dintr-un șanț în formă de semilună și două structuri de piatră situate la capete. A treia fortificație are o formă hexagonală regulată și a fost construită pentru a proteja drumul Vank Deresi, care venea din Câmpia Pasinler. Această structură, care are puțuri de gheață în curtea sa, are arce de piatră bazaltică la porți și ferestre, piatră maro închis la ziduri și cărămizi la acoperiș. Portalul Cultural descrie, de asemenea, structura generală a fortificațiilor. Camerele, aliniate una lângă alta, sunt acoperite cu un strat gros de pământ, iar în partea opusă, unde se așteaptă atacul inamicului, se află curți de adunare, depozite și spații de îng Articolul lui Aksoy relatează că, după vestea cuceririi fortificației, oamenii din oraș au ieșit în stradă și s-au alăturat luptelor, folosind pietre și bețe. Conform ghidului turistic, în fața fortificației se află monumentul Aziziye, construit în 1953, și mormântul lui Nene Hatun, care a devenit simbol al rezistenței. Nene Hatun a fost prima femeie care a primit titlul de "Mama Anului" în 1955, dar a murit în același an, în Erzurum. Orașul, care nu a putut fi cucerit prin luptă, a fost predat conform armistițiului din ianuarie 1878, iar pe 13 iulie 1878 a fost din nou evacuat în urma Tratatului de la Berlin. Această zonă, care a rămas mult timp o zonă militară, a fost declarată parc național istoric, cu o suprafață de 387 de hectare, printr-o decizie din 18 mai 1909. În fiecare an, în luna noiembrie, se organizează o marș comemorativ către fortificațiile Aziziye și Mecidiye. Conform site-ului Culturii, fortificațiile se află la aproximativ trei kilometri de centrul orașului, în partea de est, pe drumul spre Kars, la nord de complexul militar, iar accesul se face cu autoturisme personale sau comerciale. Datorită faptului că zona este deschisă, este recomandabil să purtați o pălărie vara și haine groase iarna. Privind de la monument spre vest, se poate admira o panoramă largă a întregului oraș, iar în sud se pot vedea versanții Palandöken.
Vezi locațiaObține indicații
4
Palandöken Dağı

Muntele Palandöken.

~2 h aici

Ultima oprire a traseului este Muntele Palandöken, care înconjoară orașul Erzurum dinspre sud. Alocați două ore pentru această locație și utilizați acest timp în funcție de sezon. Muntele este foarte aproape de centrul orașului; ghidul turistic local menționează o distanță de aproximativ cinci kilometri. Se spune că numele său provine de la cuvintele "palan" (șaua de povară) și "döken" (a vărsa), fiind o referire la posibilitatea ca încărcăturile transportate pe drumuri abrupte să cadă.

În timp ce urcați spre munte, opriți-vă mai întâi în oraș și priviți împrejur, deoarece de aici puteți vedea întregul traseu. Centrul orașului pe care l-ați vizitat dimineața, Muntele Top, unde se află fortificațiile, și câmpiile unde este situat orașul se întind în fața dumneavoastră. Deși Erzurum este situat la o altitudine de aproximativ 1850 de metri, muntele pare mai puțin înalt decât este de fapt, datorită altitudinii orașului, chiar dacă vârful său depășește 3000 de metri. Cel mai înalt punct al muntelui este numit Ejder Tepesi (Dealul Ejder); sursele oferă valori ușor diferite pentru altitudinea sa, toate depășind 3100 de metri.

Dacă vizitați iarna, Palandöken este în primul rând o stațiune de schi. Muntele a fost declarat Centru de Turism de Iarnă în 1993. Conform ghidului turistic, cea mai lungă pistă are o lungime de 12 kilometri, iar diferența de altitudine între începutul și sfârșitul pistelor este de aproximativ 1100 de metri. Pistele Ejder și Kapıkaya sunt înregistrate de Federația Internațională de Schi; unele dintre ele sunt iluminate, permițând schiul de noapte. Muntele a găzduit Jocurile Universitare de Iarnă din 2011 și, conform ghidului local, va purta titlul de Capitală Europeană a Sporturilor de Iarnă în 2025. Informațiile actualizate despre sezonul de schi, starea telescafoanelor și a pistelor pot fi obținute din anunțurile instituției care administrează zona.

În timpul verii, muntele își schimbă aspectul și devine potrivit pentru drumeții. Conform Wikipedia, nu există dificultăți tehnice majore în ceea ce privește escaladarea, dar, din cauza altitudinii și a schimbărilor rapide ale vremii, este recomandat să mențineți drumețiile scurte și să purtați îmbrăcăminte în straturi. În luna mai, pe versanți înflorește o specie de campanulă, Campanula palandokenensis, care este specifică acestui munte; vă rugăm să nu culegeți florile. De asemenea, pe munte se află o parte a liniei de apărare din secolul al XIX-lea: Fortăreața Mare Palandöken, situată pe drumul Erzurum-Tekman, la o altitudine considerabilă, este cea mai mare

Palandöken este un masiv muntos situat la sudul Câmpiei Erzurum, care înconjoară orașul ca un arc și formează fundalul vizibil din aproape fiecare stradă. Conform ghidului natural al Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism din Erzurum, cel mai înalt punct al munților este Dealul Ejder, cu o altitudine de 3176 de metri. Diferite surse oferă cifre diferite pentru altitudinea vârfului; Wikipedia în turcă menționează 3125 de metri, în timp ce Wikipedia în engleză indică o valoare mai mare. Ghidul menționează, de asemenea, că muntele se află la aproximativ 5 kilometri de centrul orașului și la 15 kilometri de aeroport. Având în vedere că orașul Erzurum este situat la o altitudine de aproximativ 1850 de metri, muntele pare, în realitate, mai puțin înalt. Povestea numelui său provine din viața locală. Conform Wikipedia în turcă, numele este format din cuvintele "palan" (care înseamnă șaua pe care o poartă un măgar) și "döken" (care înseamnă a arunca, a vărsa). Acest nume face referire la situațiile în care încărcăturile de pe spatele animalelor de povară se răsturnau pe drumurile abrupte ale muntelui. Astăzi, Palandöken este cunoscut în întreaga Turcie, în primul rând, pentru schi. Pagina dedicată Erzurum de pe Go Turkey descrie faptul că muntele se întinde pe o suprafață de aproximativ 70 de kilometri și că a fost declarat Centru de Turism de Iarnă în 1993. Stațiunea de schi este situată pe versanții din apropierea orașului și, conform ghidului turistic provincial, se află la aproximativ zece minute de centrul orașului cu mașina. Ghidul natural al Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism menționează că cea mai lungă pistă are o lungime de 12 kilometri, iar diferența de altitudine între începutul și sfârșitul pistelor este de 1100 de metri. Conform aceluiași ghid, pistele Ejder și Kapıkaya sunt piste olimpice înregistrate de Federația Internațională de Schi. Se menționează că stratul de zăpadă de pe versanți poate ajunge la două sau trei metri grosime, iar calitatea zăpezii atrage schiorii. Deoarece publicațiile oficiale oferă cifre diferite pentru numărul de piste și lungimea totală a acestora, este recomandabil să verificați informațiile actualizate din anunțurile stațiunii. Muntele a găzduit, de asemenea, evenimente importante de iarnă. În 2011, Erzurum a găzduit a 25-a ediție a Jocurilor Universitare de Iarnă, iar, conform Wikipedia în engleză, competițiile de schi freestyle și snowboard au avut loc pe pistele de la Palandöken. În 2017, aici au avut loc competițiile de schi alpin și snowboard ale Festivalului Olimpic de Iarnă pentru Tineret din Europa. Ghidul turistic al Direcției Wikipedia în limba turcă menționează că ascensiunea pe munte nu este una tehnică dificilă, iar cea mai ușoară cale duce de la stațiunea de schi, urmând traseul de pe versantul muntelui până la vârf. O altă variantă este să urcați de la Başköy, situată pe versantul sudic al muntelui. Sursa menționează, de asemenea, că unele porțiuni abrupte ale muntelui pot fi periculoase în condiții meteorologice aspre de iarnă, și că este necesară echipament specializat pentru ascensiunea de iarnă. Chiar și în timpul verii, vremea se schimbă rapid în munte, așa că nu uitați să luați cu dumneavoastră o jachetă impermeabilă și rezistentă la vânt. Pentru cei interesați de botanică, există o particularitate: o specie de clopoței, cu denumirea științifică Campanula palandokenensis, care este specifică doar acestui munte și poate fi observată pe versanți în luna mai. Nu este neapărat necesar să ajungeți la vârf pentru a admira Palandöken. Muntele, în special în lumina după-amiezii, poate fi admirat de pe zidurile fortăreței din Erzurum sau de pe punctele înalte ale orașului, apărând ca un zid impunător deasupra orașului. Puteți ajunge rapid la stațiunea de schi din oraș cu mașina. În sezonul de iarnă, informații despre opțiunile de transport și programul de funcționare al teleschiurilor și telecabinei pot fi obținute din anunțurile actualizate ale stațiunii. Fortificațiile istorice de la poalele muntelui și medresele din centrul orașului sunt suficient de apropiate pentru a putea fi vizitate în aceeași zi.
Vezi locațiaObține indicații

Harta traseului

Informații traseu
OrașYakutiye, Erzurum
TipCultural
Oprire4
Dată19 octombrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul