Aziziye Tabyası

Fortificația Aziziye este una dintre structurile de apărare din perioada otomană, situată la est de Erzurum, pe versanții Muntelui Top Dağı, și este cea mai cunoscută fortificație din oraș. Conform ghidului turistic al Direcției Culturii și Turismului, fortificația principală se află la capătul sudic al Muntelui Top Dağı, la o altitudine de aproximativ 2068 de metri. Structura a fost construită între 1867 și 1872, la ordinul sultanului Abdülaziz, conform proiectului lui Fosfor Mustafa Pașa. Scopul era de a controla drumul Erzurum-Kars, care ducea la oraș dinspre est. Astăzi, fortificația Aziziye, împreună cu fortificația învecinată Mecidiye, se află în perimetrul Parcului Național Istoric Nene Hatun. Linia de fortificații care înconjoară Erzurum este mult mai extinsă decât o singură structură. Portalul Cultural menționează 21 de fortificații situate în jurul orașului, pe dealuri cu vizibilitate bună, iar primele fortificații datează din războaiele otomano-iraniene din secolul al XVIII-lea. Articolul lui Erman Aksoy de la Universitatea Gazi menționează identificarea a 44 de fortificații existente în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Enciclopedia Islamică TDV precizează că, dincolo de Aziziye și Mecidiye, alte fortificații au fost construite înainte de 1877, în timp ce altele, situate la nord, sud și est, au fost construite ulterior. Conform ghidului turistic, în construcția acestei structuri au fost folosite și pietre provenite de la Cetatea Erzurum, care era parțial distrusă. Numele Aziziye se referă, de fapt, la trei structuri aflate în apropiere. Prima fortificație are o formă de "U"; partea vestică găzduiește unități de comandă, în timp ce celelalte zone sunt formate din încăperi boltite, accesibile prin arcade rotunjite. Zidurile de est și nord sunt construite din piatră tăiată, în timp ce celelalte ziduri sunt construite din piatră brută. A doua fortificație se află la aproximativ 200 de metri nord de prima, fiind formată dintr-un șanț în formă de semilună și două structuri de piatră situate la capete. A treia fortificație are o formă hexagonală regulată și a fost construită pentru a proteja drumul Vank Deresi, care venea din Câmpia Pasinler. Această structură, care are puțuri de gheață în curtea sa, are arce de piatră bazaltică la porți și ferestre, piatră maro închis la ziduri și cărămizi la acoperiș. Portalul Cultural descrie, de asemenea, structura generală a fortificațiilor. Camerele, aliniate una lângă alta, sunt acoperite cu un strat gros de pământ, iar în partea opusă, unde se așteaptă atacul inamicului, se află curți de adunare, depozite și spații de îng Articolul lui Aksoy relatează că, după vestea cuceririi fortificației, oamenii din oraș au ieșit în stradă și s-au alăturat luptelor, folosind pietre și bețe. Conform ghidului turistic, în fața fortificației se află monumentul Aziziye, construit în 1953, și mormântul lui Nene Hatun, care a devenit simbol al rezistenței. Nene Hatun a fost prima femeie care a primit titlul de "Mama Anului" în 1955, dar a murit în același an, în Erzurum. Orașul, care nu a putut fi cucerit prin luptă, a fost predat conform armistițiului din ianuarie 1878, iar pe 13 iulie 1878 a fost din nou evacuat în urma Tratatului de la Berlin. Această zonă, care a rămas mult timp o zonă militară, a fost declarată parc național istoric, cu o suprafață de 387 de hectare, printr-o decizie din 18 mai 1909. În fiecare an, în luna noiembrie, se organizează o marș comemorativ către fortificațiile Aziziye și Mecidiye. Conform site-ului Culturii, fortificațiile se află la aproximativ trei kilometri de centrul orașului, în partea de est, pe drumul spre Kars, la nord de complexul militar, iar accesul se face cu autoturisme personale sau comerciale. Datorită faptului că zona este deschisă, este recomandabil să purtați o pălărie vara și haine groase iarna. Privind de la monument spre vest, se poate admira o panoramă largă a întregului oraș, iar în sud se pot vedea versanții Palandöken.