De la Adana la Munții Taurus, de la Muzeul Fabricii la Calea Ferată Montană.

Începeți vizita de la intrarea complexului muzeal, situată în cartierul Döşeme Mahallesi, și petreceți primele câteva minute în curte. Clădirile fostei fabrici de cărămizi, cu ferestrele lor înalte și hangarele largi, reprezintă o expoziție la fel de importantă ca și muzeul în sine. Clădirea a fost fondată în 1907 de familia Simyonoğlu ca fabrică de fire și a început să funcționeze sub numele de Fabrica Națională de Textile în 1927. Fabrica a fost închisă în anii '80, iar în 2013 au început lucrările de restaurare, iar muzeul arheologic a fost deschis aici în 2017. Privind clădirile, țineți cont de faptul că scriitorul Orhan Kemal a lucrat o perioadă la contabilitatea acestei fabrici, iar observațiile sale au fost o sursă de inspirație pentru romanul său "Murtaza". Datorită dimensiunilor mari ale complexului, nu încercați să vedeți totul; alocați două ore, împărțindu-le în trei secțiuni, pentru a optimiza vizita. Dedicați prima oră celor opt săli ale Muzeului Arheologic. Săliile sunt aranjate cronologic, de la perioada preistorică până la perioada otomană, așa că este suficient să mergeți drept, de la intrare. Căutați cu siguranță statuia din piatră a lui Tarhunda, zeul furtunii hitit, o figură care stă pe o căruță trasă de boi, având aproximativ doi metri și jumătate înălțime, descoperită într-un câmp în 1998. În aceleași săli sunt expuse și o stelă cu hieroglife anatoliane și o stelă babiloniană. În secțiunea romană, examinați cu atenție basoreliefurile de pe fața lungă a sarcofagului lui Ahile, găsit în Tarsus în 1958; scena în care Hecatorul este predat în schimbul unei răscumpărări este detaliată pe piatră. Statuia din bronz a unui bărbat, găsită pe malul râului Karataş, este, de asemenea, una dintre cele mai fotografiate piese din această secțiune. Alocați următoarele jumătate de oră hangarilor cu mozaicuri. Aceste mozaicuri au fost aduse din centrul orașului Adana și din suburbii, prin săpături de salvare, și au fost așezate pe podea, în funcție de locul în care au fost găsite. Mozaica găsită în Misis în 1956, considerată prima mozaică salvată din oraș, provine de la podul antic Misis, pe care îl veți vizita într-o altă zi. Observați cu atenție tranzițiile de culoare ale mozaicii, găsită în orașul roman Aigeai, din Yumurtalık, care reprezintă zeițe marine călărind pe Eros. Tavanul înalt și lumina abundentă din hangare facilitează vizualizarea mozaicurilor de sus; un obiectiv cu unghi larg este util aici. Alocați ultimele jumătate de oră secțiunilor dedicate Sursa: Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei Adana, Muzeul din Adana; İstiklal (AA), sala cu mozaicuri; ABB, "100 de locuri de vizitat în Adana", p. 36; Wikipedia, Muzeul Arheologic din Adana.

Când conduceți spre nord de muzeu, orașul se termină brusc, iar în fața dumneavoastră se deschide o suprafață vastă de apă. Ghidul turistic al primăriei indică faptul că lacul se află la aproximativ zece kilometri de centrul orașului, ceea ce înseamnă că puteți ajunge aici cu o scurtă plimbare de la muzeu. Parcați mașina într-una dintre zonele plane de pe malul lacului și, ca primă activitate, mergeți câțiva sute de metri spre apă. Scopul acestei opriri este să înțelegeți amploarea: lacul pe care îl vedeți este apa reținută de râul care, în trecut, inunda anual câmpiile pe care le-ați văzut la muzeu. Barajul a fost construit ca un dig de pământ pentru a proteja Adana de inundațiile râului Seyhan și a fost inaugurat pe 8 aprilie 1956. Conform surselor, construcția a fost finalizată în 974 de zile. Conform declarațiilor Administrației de Apă a Statului, barajul are rolul de a proteja aproximativ 850.000 de hectare de teren și centrul orașului de inundații. Conform ghidului turistic al primăriei, datorită barajului, aproximativ 174.000 de hectare de teren pot fi irigate. Așadar, apa provenită de aici alimentează în mare parte plantațiile de bumbac și pepeni din secțiunea agricolă a muzeului. Centrala electrică a barajului contribuie, de asemenea, de mulți ani la alimentarea cu energie electrică a orașului. În timp ce vă plimbați pe mal, concentrați-vă asupra apei și asupra stâlpilor de electricitate aflați la distanță. Lacul și împrejurimile sale au fost declarate zonă de conservare a faunei sălbatice în 2006 și sunt considerate un loc de odihnă pentru păsările migratoare. Într-un recensământ efectuat în mijlocul iernii, au fost înregistrate peste 25.000 de păsări, reprezentând 13 specii de păsări acvatice. Cuiburile de lebede de pe stâlpii de electricitate sunt, de asemenea, un element caracteristic al peisajului. Un binoclu vă va transforma această oprire într-o experiență cu totul diferită; altfel, nu vă bazați pe funcția de zoom a telefonului, deoarece este mai bine să observați păsările de la distanță, fără a le deranja. Nivelul apei variază semnificativ în funcție de sezon și de secetă. În timpul construcției barajului, în 1955, a fost descoperit orașul roman Augusta, care a fost parțial excavat înainte de a fi inundat de apele lacului. Se spune că, atunci când nivelul apei scade, pot fi văzute unele vestigii ale orașului, dar considerați acest lucru mai degrabă ca pe o întâmplare norocoasă, nu ca pe un obiectiv. Pentru fotografii, dimineața târziu, suprafața apei reflectă lumina într-un mod spectaculos, în timp ce, seara, dealurile

Podul Varda se află la aproximativ 75 de kilometri de oraș, în cartierul Hacıkırı din Karaisalı, și este cunoscut de localnici sub numele de "Koca Köprü" (Podul Mare). Se ajunge la el pe drumul care duce spre Karaisalı; conform Wikipedia, distanța de la Adana, prin Karaisalı, este de aproximativ 64 de kilometri pe drum. Drumul devine îngust și sinuos în ultima parte, așa că nu vă grăbiți. Parcați mașina pe o porțiune plană de la marginea văii și admirați podul dintr-un punct de unde puteți vedea întreaga sa lungime. Podul are aproximativ 172 de metri lungime și o înălțime de 99 de metri de la sol până la arcada centrală; unele surse menționează o înălțime de 98 de metri. Ceea ce trebuie observat inițial este faptul că podul nu este drept, ci curbat, urmând o curbă cu un rază de aproximativ 1200 de metri deasupra liniei ferate. Observați cele trei arcade mari de deasupra celor patru piloni principali și cele două arcade mai mici de pe laterale. Conform Wikipedia, structura este un viaduct format din unsprezece arce. Podul a fost construit pentru a face parte din calea ferată care lega Istanbul de Bagdad și de Mecca, reprezentând una dintre cele mai dificile traversări ale Munților Taurus. Datele despre perioada de construcție variază: Inventarul Cultural menționează că lucrările au început în 1905, în timp ce Direcția de Cultură și Turism a Provinciei menționează începutul în 1907, ambele indicând finalizarea în 1912. Conform paginii Ministerului, în cei cinci ani de construcție, 21 de muncitori și un inginer german și-au pierdut viața; amintirea acestei munci este cel mai liniștit moment în timpul vizitei. Inventarul Cultural precizează că podul a permis abandonarea unei linii vechi, în formă de "U", care era periculoasă pentru trenuri. Apa care curge în vale este râul Çakıt; același râu creează și Canionul Kapıkaya, aflat la aproximativ doi kilometri de pod, conform ghidurilor turistice. Dacă aveți timp, puteți merge până la începutul traseului de drumeții amenajat și admira pereții de calcar ai canionului. Podul este, de asemenea, cunoscut pentru apariția sa în scena de deschidere a filmului "Skyfall" din seria James Bond. Cel mai bun unghi pentru fotografii este de la marginea văii, unde podul este vizibil împreună cu arcadele sale; după-amiaza, soarele cade lateral pe pilonii de piatră. Dacă trece un tren, veți înțelege imediat amploarea podului, dar nu vă schimbați planurile pentru a aștepta acest moment. Linia ferată este încă în uz, așa că nu urcați pe pod, pe șine sau în tuneluri. Marginile văii sunt abrupte; dacă sunteți cu copii, nu îi lăsați nesupravegheați. Este ușor să găsiți umbră și locuri plane unde să vă așezați, ceea ce îl face un loc

Pentru a ajunge la Belemedik, se coboară din nord, pe drumul care vine din Pozantı; Wikipedia în engleză menționează că acesta este singurul mod de a ajunge acolo. Diferite surse indică o distanță de nouă până la doisprezece kilometri de centrul orașului Pozantı. Satul este situat în Munții Taurus, pe malul vestic al râului Çakıt, la o altitudine de aproximativ șapte sute de metri deasupra nivelului mării. Imediat ce coborâți din mașină, veți observa diferența de temperatură; aerul este mult mai răcoros și mai umed decât în câmpia pe care ați plecat. Aveți la dispoziție două ore și jumătate în acest loc, iar cea mai bună modalitate de a le petrece este printr-o plimbare lentă prin vale. Începeți plimbarea de la gara. Belemedik a fost centrul construcției căii ferate Bagdad în 1907, iar gara este o moștenire a acelei perioade. Conform Wikipedia în engleză, în tabăra amenajată pentru muncitorii și personalul tehnic se aflau facilități precum un spital, o școală și un cinematograf. Ruinele clădirilor din piatră și intrările tunelurilor pe care le vedeți astăzi sunt vestigii ale acelei epoci. Tunelurile Taurus sunt cele mai frecvente pe acest tronson; adică, Varda, pe care l-ați văzut dimineața, și acest loc sunt două capete ale aceleiași linii dificile. Aici puteți aminti și povestea despre numele satului: se spune că numele provine de la expresia germană "beilemedik", pe care echipele de lucru care săpau tunelurile o foloseau atunci când nu se puteau înțelege. Aceasta este o legendă populară, așa cum este prezentată în surse. Se știe, de asemenea, că 41 de muncitori germani au murit din motive naturale și au fost înmormântați în Belemedik. După gară, mergeți pe jos de-a lungul râului Çakıt și admirați copacii de plop. Potrivit TRT Haber, unii dintre copacii de plop din vale au peste două sute de ani. Toamna, frunzele se transformă în nuanțe de galben și roșu, fiind perioada preferată de fotografi și de cei care fac drumeții. Casele de vară construite din piatră și lemn fac, de asemenea, parte din peisajul văii; priviți-le de la distanță și fotografiați-le, deoarece sunt proprietate privată. Ghidul turistic al primăriei menționează că în zonă au fost amenajate bungalouri, campinguri și zone pentru rulote, care se potrivesc cu caracterul zonei; dacă doriți să petreceți noaptea aici, aflați informații actualizate de la entitatea care administrează aceste locuri. În timpul drumeției, evitați să vă apropiați de linia ferată; interiorul tunelurilor nu este un traseu pentru pietoni. Pe poteci pot exista pietre alunecoase, așa că purtați încălțăminte închisă și stabilă. Respectați fauna sălb