De-a lungul fluviului Ceyhan, de la Misis la Kurtkulağı.

Începeți vizita la podul de piatră din Güne Misis, situat la aproximativ 27 de kilometri la est de Adana, care traversează râul Ceyhan printr-un sistem de nouă arce. Deoarece podul este încă folosit pentru trafic, este recomandabil să îl admirați inițial de la distanță, de pe mal, pentru a putea vedea întregul ansamblu al arcelor într-o singură imagine. Arcada centrală, cea mai largă, are o deschidere de aproximativ 11 metri, iar celelalte arce se micșorează treptat spre laterale. Această simetrie face ca lungimea podului, care depășește 130 de metri, să fie ușor de observat de la distanță. Observați forma ascuțită a arcelor, deoarece, deși podul a fost construit în perioada romană, aspectul său actual este rezultatul unor reparații efectuate de-a lungul secolelor. Sursele atribuie construcția podului diferiților împărați; Portalul Cultural îl asociază cu împăratul Constantius al II-lea, din secolul al IV-lea, în timp ce unii cercetători sugerează o dată mai veche. Se știe că împăratul bizantin Iustinian a reparat podul în secolul al VI-lea. În perioada otomană, podul a devenit impracticabil în 1736, după prăbușirea arcului central, și a fost reparat din nou în 1766. Enciclopedia Islamică TDV menționează, de asemenea, că podul a fost distrus încă o dată în 1832. Structura pe care o vedeți astăzi este rezultatul unei restaurări efectuate în 1998.

Apoi, urcați pe pod și traversați-l de la un capăt la celălalt, dar cu atenție, deoarece există trafic. De la mijlocul podului, veți putea observa cum râul Ceyhan împarte câmpiile. Râul își are izvoarele în apropiere de Elbistan și, după aproximativ 509 kilometri, ajunge la mare, formând un delta larg în regiunea Çukurova. Conform TDV, înainte ca gura râului să fie blocată de sedimente, navele puteau ajunge până la Misis. Guvernatorul armean din Cilicia, Levon al II-lea, a permis comercianților din Veneția și Genova să facă afaceri aici. Astfel, pasajul pe care îl traversați a fost, de-a lungul secolelor, o intersecție atât pentru drumurile terestre, cât și pentru comerțul fluvial. Podul are, de asemenea, o legendă locală: se spune că aici, de pe pod, medicul Lokman a scăpat o hârtie cu formula elixirului de nemurire, care a căzut în râu.

După pod, îndreptați-vă spre dealul din spatele așezării, spre tumulusul antic al Mopsuestia. Fondarea orașului este legată de profetul legendar Mopsos, iar numele său înseamnă "locul de reședință al lui Mopsos". Direcția de Cultură și Turism a provinciei Adana menționează că istoria așezării a început

În Sirkeli, râul Ceyhan curge printr-o strâmtoare, la poalele Munților Misis, adică Muntele Nur, iar tumulusul se ridică chiar la marginea acestei strâmtori. Imediat ce coborâți din mașină, observați dimensiunile tumulusului: are aproximativ 400 de metri lungime, 300 de metri lățime și 30 de metri înălțime. Se menționează că așezarea, împreună cu orașul inferior, se întinde pe o suprafață de aproximativ 80 de hectare și este unul dintre cele mai mari tumulusuri din Cilicia. Râul, curgând de ambele părți, și creasta muntelui protejează natural tumulusul, iar de pe vârf se pot observa întinderile de teren de la est, vest și nord, urmând curba râului. Obiectivul principal este marginea nord-estică a tumulusului, deoarece acolo se află basoreliefurile regelui hitit Muwatalli al II-lea, sculptate pe o suprafață de stâncă orientată spre râu. Pentru a admira cel mai bine basoreliefurile, este recomandat să le priviți de pe malul râului. Regele este reprezentat purtând o robă lungă și ținând un baston ceremonial cu un cap curbat. Inscripția de pe partea dreaptă îl identifică ca fiind fiul marelui rege Murșili, marele rege și eroul Muwatalli. Se crede că Muwatalli al II-lea a domnit în prima jumătate a secolului al XIII-lea î.Hr., iar acest basorelief este considerat cel mai vechi basorelief hitit cu un rege care poate fi datat cu precizie. Același rege este cel care s-a confruntat cu faraonul egiptean Ramses al II-lea în faimoasa bătălie de la Kadesh, din Siria. Potrivit cercetătorilor, Sirkeli a fost unul dintre cele mai importante puncte de trecere ale râului Ceyhan pe drumul spre Siria. La câțiva metri de basoreliefurile lui Muwatalli, se pot observa urmele unui al doilea basorelief, dar acesta poate fi văzut doar în anumite momente ale zilei, când soarele cade sub un anumit unghi. Se crede că acest al doilea basorelief a fost intenționat șters în antichitate. O scanare 3D realizată în 2017 a arătat că inscripția ștearsă era probabil dedicată fiului lui Muwatalli, Murșili al III-lea. Se presupune că ștergerea a fost făcută în timpul domniei lui Hattušili al III-lea, care i-a luat tronul, sau a succesorilor săi. Între cele două basoreliefuri, s-a identificat o suprafață netezită, care ar putea fi o parte a unei a treia reprezentări, dar nu este clar dacă aceasta a fost vreodată finalizată. Gropițe superficiale, săpate în stânca deasupra basoreliefurilor, sunt asociate cu ritualuri de ofrande lichide. Aceste gropițe, împreună cu o structură situată la vest de basoreliefuri, sunt interpretate ca făcând parte Zidurile care se văd pe dealul de pe malul opus sunt zidurile cetății Yılankale, următorul punct de interes. După ce traversați râul, ajungeți la poalele cetății printr-o scurtă plimbare. Sursa: Monumentele Hitiților, Sirkeli; Proiectul Sirkeli, LMU München.

Cetatea Yılankale este construită pe vârful unui deal de calcar, situat pe malul estic al râului Ceyhan, dominând câmpia. De aici, puteți admira Sirkeli Höyüğü; la stația anterioară, ați văzut zidurile de la malul opus, iar acum sunteți în interiorul lor. Începeți urcușul prin poarta principală, situată la sudul cetății. De aici, puteți urca pe terase prin scări de piatră. Datorită faptului că traseul este abrupt și, pe alocuri, neregulat, este esențial să purtați încălțăminte antiderapantă, să aveți apă și o pălărie. Pe măsură ce vă apropiați de poartă, priviți deasupra deschiderii: veți vedea un bas-relief cu un rege așezat, flancat de două lei încrustați. Se credea inițial că acest bas-relief îl reprezintă pe regele Levon I, cel care a construit cetatea, dar cercetări ulterioare sugerează că ar putea fi Levon I sau Levon II. Sursele sunt divergente cu privire la data construcției cetății. Wikipedia în engleză și turcă o plasează la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea, în perioada Regatului Armean din Cilicia, și o atribuie lui Levon I. În schimb, Cultura Portalului afirmă că cetatea a fost construită de bizantini în timpul perioadei cruciate în regiunea Çukurova. Pe structură, se pot observa urme de renovări din perioadele bizantină, cruciată și armeană, iar renovările armene se disting în special la ferestre, arce și intrări. Examinați cu atenție zidurile: pietrele, tăiate cu grijă, dar cu suprafețe neregulate, sunt așezate urmând conturul stâncii de calcar. Cetatea este formată din trei curți, fiecare având o singură intrare. Cele două curți inferioare sunt concepute pentru a proteja aripa de sud-est, în timp ce partea superioară, cea mai largă și mai bine fortificată, găzduia garnizoana. Accesul la piața cetății se face prin trei porți, iar scările mobile care leagă porțile au făcut din acest loc un loc greu de cucerit. Observați turnurile în formă de potcoavă, aliniate de-a lungul zidurilor, și spațiile dintre ele. Majoritatea cisternelor se află în partea superioară și cea mai nordică, deoarece colectarea apei pe vârf era esențială pentru a rezista unui asediu prelungit. Când ajungeți în vârf, întoarceți-vă și admirați câmpia. Cetățile Anavarza, Tumlu și Kozan se află, de asemenea, în raza vizuală a acestei cetăți. De aici, puteți vedea curba râului Ceyhan, Sirkeli Höyüğü și Munții Misis dintr-o singură privire, iar acest peisaj explică în mod natural motivul pentru care cetatea a fost construită aici. Numele vechi al cetății era De aici, veți trece pe lângă Ceyhan și veți merge spre sud-est, către Kurtkulağı, care este ultima destinație a traseului. Sursa: Portalul Cultural, Yılan Kale; Wikipedia, Yılankale.

Ultima oprire a traseului este hanul Kurtkulağı, situat în sud-estul orașului Ceyhan, în cartierul Kurtkulağı, pe vechea rută comercială Adana-Halep. Pe măsură ce vă apropiați de clădire, observați mai întâi grosimea zidurilor exterioare; hanul este construit cu ziduri de piatră foarte solide, aproape de o fortăreață. Coloanele masive, care se ridică până la nivelul streșinii pe trei laturi, susțin zidurile și conferă clădirii un aspect aproape militar. Hanul are o formă rectangulară, cu dimensiunile de aproximativ 46 de metri lungime și 24 de metri lățime, iar intrarea se află pe latura de est. Fațada de est se distinge de celelalte, datorită proeminențelor sale, ceea ce o face un punct de plecare ideal pentru fotografii. Deoarece fațada de est este expusă la soarele de dimineață, este mai bine să fotografiați intrarea înainte de prânz. Uitați-vă la locul unde ar trebui să se afle inscripția de deasupra porții, deoarece acolo se află răspunsul la întrebarea despre data construcției. Conform Wikipedia în limba turcă, o inscripție de la Muzeul din Adana atribuie construcția clădirii lui Hüseyin Pașa în 1659, iar arhitectul este Mehmed Ağa. Într-un articol publicat în 2006, Hayriye Akıl menționează că există un loc destinat inscripției la intrarea în clădire, dar că aceasta lipsește. Din acest motiv, Akıl datează construcția în 1704, bazându-se pe un decret al lui Ahmed al III-lea din 1704 și pe documentele fondației Karamort. Wikipedia în limba engleză menționează că inscripția a fost îndepărtată între 1919 și 1922, iar unele surse oferă data 1693, subliniind că clădirea nu ar fi putut fi construită după 1704. Odată ce intrați, veți înțelege imediat ce înseamnă un han fără curte, deoarece întreaga clădire este formată dintr-o singură sală mare, acoperită. Două rânduri de coloane, dispuse transversal, sunt conectate prin arce ogivale, iar bolțile cilindrice, dispuse longitudinal, formează acoperișul. Stați în centrul sălii și priviți de-a lungul bolților; ritmul coloanelor dezvăluie logica întregii structuri. În perioada otomană, hanul a fost o stație de odihnă, un loc unde se schimbau caii și unde se gălbeniau funcționarii, unde călătorii se odihneau și unde se transmiteau vești. Conform declarațiilor Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism, acesta a funcționat și ca un fel de oficiu poștal. Sursele menționează că, în 1712, clădirea a fost reparată și că aici a fost dislocată o unitate de pază de 50 de persoane. Wikipedia în limba turcă afirmă că, în Condițiile de vizitare pot varia, așa că este recomandat să verificați informațiile actualizate de la sediul județean înainte de a pleca. La întoarcere, puteți ieși pe autostradă prin Ceyhan și ajunge la Adana. Sursa: DergiPark, Akıl 2006; TRT Haber, Caravansarayul Kurtkulağı.