Sirkeli Höyüğü

Sirkeli Höyüğü este un important sit arheologic, situat la aproximativ 40 de kilometri est de Adana, în punctul în care râul Ceyhan străbate Munții Misis (Munții Nur) și se varsă în câmpie. Situl se află în cartierul Sirkeli, pe malul vestic al râului, pe vechea rută Misis-Ceyhan. Conform Wikipedia turcă, situl are o dimensiune de 400 de metri lungime și 300 de metri lățime, cu o înălțime de 30 de metri, iar împreună cu orașul inferior, zona locuită se întinde pe aproximativ 80 de hectare. Inventarul cultural îl descrie ca fiind unul dintre cele mai importante situri arheologice din Cilicia. Pe malul opus al râului, chiar deasupra sitului, se află fortăreața medievală Yılankale. Importanța sitului provine din poziția sa strategică. Pagina de proiect a Universității Ludwig-Maximilians din München descrie locul ca fiind cel mai important punct de trecere din Cilicia; drumul se întinde spre est, către Amanos, către Siria, și spre vest, prin Adana și Tarsus, către Porțile Ciliciei. Calea ferată Bagdad și autostrada modernă trec, de asemenea, chiar pe marginea sudică a sitului. Râul ocolește situl pe ambele părți, oferind, împreună cu munții, o protecție naturală, iar de pe sit se poate vedea întregul peisaj al câmpiei, atât spre est, cât și spre vest și spre nord. Studiile geomagnetice sugerează că în orașul inferior, situat la nord, ar fi putut exista un port fluvial. Săpăturile arată că așezarea a fost locuită începând cu aproximativ 5000 î.Hr., adică din perioada calcolitică, continuând prin Epoca Bronzului și Epoca Fierului, până în secolul I d.Hr., în perioada romană. Primele săpături au fost efectuate în 1936 de J. Garstang, iar în 1951, aceeași echipă, condusă de M. V. Seton-Williams, a efectuat studii de suprafață. Între 1992 și 1996, Barthel Hrouda, de la Universitatea din München, a continuat săpăturile, iar în 1997, Horst Ehringhaus, de la Universitatea din Innsbruck, a continuat lucrările. În 2006, Universitatea din Tübingen, împreună cu Universitatea Çanakkale Onsekiz Mart, a reluat săpăturile, iar începând cu 2011, lucrările au fost efectuate în colaborare cu Universitatea din Berna. În timpul săpăturilor din 2006 și 2007, a fost descoperită o fortificație masivă, construită în Epoca Bronzului târzie și reutilizată în Epoca Fierului, situată în nord-vestul sitului. Descoperirile sugerează că orașul făcea parte dintr-o vastă rețea comercială. Printre descoperiri se numără vase din Epoca Bronzului mijlociu, cunoscute sub numele de "picturi Siria- Locația tumulusului trebuie să fi fost un punct important de trecere al râului pe drumul către Siria. La câțiva metri de prima sculptură, în 1994, au fost observate urmele unei a doua sculpturi. Această sculptură ar fi putut fi realizată intenționat în antichitate și este vizibilă cu ochiul liber doar în anumite momente ale zilei, când soarele cade sub un anumit unghi. O scanare 3D detaliată realizată în 2017 a indicat că inscripția sculptată probabil îl comemorează pe Murșili al III-lea, fiul lui Muvatalli. Pe platforma de rocă de deasupra sculpturilor, se află trei gropi circulare, care ar fi putut fi folosite pentru ofrande. Acestea fac parte dintr-un complex religios mai amplu, care include și o structură situată la vest de sculpturi. Începeți vizita de la sculptură și admirați-o de la distanță, dintr-un unghi ușor retras; liniile figurii devin mai vizibile atunci când lumina cade lateral. Apoi, urcați pe deal pentru a admira defileul îngust prin care râul străbate munții și se varsă în câmpie, precum și fortăreața Yılankale, situată pe malul opus. Zonele de excavare sunt formate din gropi deschise; nu intrați în zonă fără permisiune dacă echipa de excavare lucrează și nu călcați pe ziduri. În timpul verii, nu există umbră pe deal, așa că este mai plăcut să vizitați dimineața sau seara. La tumulus se ajunge de pe drumul care merge spre Ceyhan și poate fi vizitat în aceeași zi cu fortăreața Yılankale.