Văile din Cappadocia, de la Uçhisar la Paşabağları.

Începeți vizita în zona pieței municipale din Uçhisar și urcați pe străduțele înguste ale vechiului sat, îndreptându-vă spre castel. Vechiul sat este format din case de piatră adunate la baza unui con rocă masiv, în timp ce noua așezare este situată mai aproape de drumul care leagă Nevșehir de Göreme. Pe măsură ce urcați, veți observa că masivul de rocă nu este, de fapt, un singur vârf. Conform primăriei din Uçhisar, castelul este format din două conuri mari adiacente, numite de localnici "Castelul Aga" și "Castelul Cavuş". Astăzi, se ajunge la vârful castelului printr-o potecă, iar, conform Wikipediei, drumurile interioare care erau folosite în trecut au fost închise din motive de siguranță. Wikipedia menționează, de asemenea, că pasajele și camerele din interiorul rocii sunt, în mare parte, închise sau impracticabile în prezent. Prin urmare, planificați să urcați la vârf pe traseul marcat, evitând să vă pierdeți în interior. În timp ce urcați, observați ferestrele și deschiderile din peretele stâncii; conform primăriei, interiorul castelului este sculptat cu depozite de provizii, cisterne pentru colectarea apei de ploaie și tuneluri, concepute pentru a rezista asediilor prelungite. O parte din structurile sculptate în rocă datează din perioada bizantină și fac parte din așezare. Există două explicații pentru numele locului. Primăria explică numele prin faptul că, în perioada selgiucidă și karamanoğlului, Uçhisar îndeplinea funcția de avanpost, adică de graniță. Conform unei legende locale, regiunea era supravegheată de trei castele: Uçhisar, cel mai îndepărtat, Ortahisar, situat în centru, și Ürgüp, care era centrul administrativ și se numea Başhisar. Sursele oferă cifre diferite pentru înălțimea castelului, dar toate sunt de acord că este cel mai înalt punct din regiune. Nu vă grăbiți să ajungeți în vârf; admirați peisajul din toate direcțiile. Imediat sub voi se întinde Văile Güvercinlik, pe care le veți explora în curând, iar în depărtare se pot vedea "fata morilor" (peribacılar) din Göreme. Priviți și spre Avanos și spre vulcanul Erciyes, aflat la orizont; buletinul MTA indică o înălțime de 3916 metri pentru acest stratovulcan. Erciyes este una dintre sursele de tuf care au modelat acest peisaj, ceea ce înseamnă că muntele de la orizont și stânca de sub picioarele voastre fac parte din aceeași poveste. Uçhisar se află la marginea Parcului Național Göreme și a zonei stâncoase Cappadocia, care a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1985. Pentru a fotografia, cel mai bun moment este la prima oră a dimineții și

De la intrarea în Valea Güvercinlik, dinspre Uçhisar, intrați chiar la poalele fortăreței. Conform primăriei din Uçhisar, la intrare se află un copac împodobit cu sute de ochiuri albastre, iar acesta este unul dintre cele mai fotografiate locuri din vale. De aici, cu fortăreața în spate, priviți spre vale; veți putea admira în aceeași imagine adâncimea care se întinde până la Göreme și textura sculpturală a minaretelor de piatră. Traseul se desfășoară pe fundul văii, curbat, și se întinde pe aproximativ patru kilometri până la Göreme. Primăria consideră această drumeție de dificultate medie, cu o durată estimată între o oră și jumătate și două ore. Deoarece Uçhisar este mai înalt decât Göreme, deplasarea în această direcție este, în general, în pantă descendentă și mai confortabilă. În timpul drumeției, acordați atenție micilor deschideri regulate de pe versanți; valea își poartă numele de la aceste cuiburi de porumbei sculptate în stânci și în minaretele de piatră. Conform primăriei, aceste cuiburi sunt sculptate la înălțimi inaccesibile prădătorilor, precum vulpi și șacali, pe stânci abrupte. Observați benzile roșii și motivele de la intrările multor "porumbar". Aceste ornamente sunt realizate cu vopsea de casă sau cu pigmenți naturali obținuți din plante locale, și se crede că ajută porumbeii să-și recunoască cuiburile de la distanță. Funcția principală a acestor cuiburi era legată de agricultură. Excrementele de porumbel conțin un nivel ridicat de azot și fosfor, iar, conform primăriei, acest fertilizator a fost un susținător important al viilor din regiune. Wikipedia menționează că acest fertilizator a fost utilizat pe scară largă în regiune până în anii 1970. Sursele indică faptul că tradiția de a crește porumbei datează din secolul al IX-lea. Viile și grădinile care încă mai există pe versanți sunt o continuare a acestei legături. Pe fundul văii, veți găsi pomi de cireș, cais, prun și măr, precum și flori sălbatice primăvara. Această vegetație este hrănită de pârâul Vasıl, care curge prin vale și care, în funcție de sezon, se poate usca. Traseul traversează, pe alocuri, scurte tuneluri sculptate în stâncă, foste locuințe și peșteri abandonate. Primăria din Göreme menționează, de asemenea, că în vale există o cascadă care se află la aproximativ 15 metri înălțime, dar fluxul de apă depinde de sezon. Solul poate fi prăfuit, alunecos și accidentat, așa că fiți atenți la pași, în special la coborâri. Încercați să evitați căldura puternică de la prânz și luați cu voi suficientă apă. Alegeți un loc umbros

Valea Aşkului, cunoscută oficial sub numele de Valea Bağlıdere, este una dintre cele mai cunoscute și vizitate văi din Göreme, conform primăriei locale. Drumeția poate începe din Örencik, de-a lungul drumului Göreme-Uçhisar. Primăria menționează că valea începe de la acest punct și se termină de-a lungul drumului Göreme-Avanos, având o lungime de 4900 de metri, echivalentul a aproximativ cinci kilometri. Așadar, pregătiți-vă pentru o plimbare de aproximativ cinci kilometri, la care se adaugă timpul necesar pentru opriri pentru fotografii, estimat la două ore și jumătate. Pe măsură ce coborâți în vale, peisajul se transformă; pantele pline de porumbei din Valea Güvercinlik sunt înlocuite aici de formațiunile stâncoase. Ceea ce face valea atât de faimoasă sunt "peri-bacaları", coloane înalte și subțiri care se ridică de la bază spre cer. Primăria Göreme menționează că unele dintre aceste formațiuni stâncoase ating o înălțime de cincizeci de metri. Observați diferența dintre trunchi și vârf în timp ce examinați aceste coloane. Sursele care descriu Parcul Național Göreme explică faptul că un strat de rocă mai dură acoperă stratul de tuf moale, iar trunchiul de sub acest strat protector se erodează încet. Diferențele de culoare de pe trunchiuri provin din diferitele straturi minerale ale rocii. Wikipedia oferă două explicații pentru numele văii: o veche poveste populară despre dragostea dintre copiii a două familii rivale și o interpretare mai recentă, bazată pe forma unor roci. Cunoașteți povestea, dar acordați atenție în principal formațiunilor stâncoase. Primăria Göreme consideră că vegetația din vale este, de asemenea, demnă de admirat. Precipitațiile anuale în această zonă sunt scăzute, iar, conform Wikipedia, vegetația este rară, cu excepția malurilor râurilor; de aceea, banda de verde de la baza văii atrage atenția. Veți trece prin vii și prin livezi, iar în unele locuri veți observa că poteca se îngustează. Primăria menționează, de asemenea, că valea este unul dintre cele mai populare locuri din Cappadocia pentru a admira răsăritul și apusul. În zilele senine, baloanele zboară deasupra văii. Pentru fotografii, încercați să surprindeți coloanele înalte din unghiuri joase, cu cerul pe fundal, pentru a le evidenția înălțimea. Fiind o drumeție lungă, distribuiți apa și gustările pe parcurs și alegeți un loc umbros pentru a vă odihni în mijlocul văii. Nu vă urcați pe coloane și nu zgâriați nimic pe ele; aceste structuri se subțiază deja în mod natural din cauza eroziunii. Valea se deschide spre drumul Göreme-Avanos, iar acest drum vă va duce la următoarea destinație, Paşabağları. Plan

Paşabağları se află pe partea dreaptă a drumului Göreme-Avanos, la aproximativ un kilometru distanță de acesta, conform ghidului muzeal al Ministerului Culturii și Turismului. Această zonă face parte din situl arheologic Zelve-Paşabağları, administrat de minister, deci accesul se face pe bază de bilet. Cardul "Museum Pass Cappadocia" al ministerului acoperă, de asemenea, acest sit, împreună cu alte muzee și situri arheologice din zonă; verificați condițiile de acces și tarifele actualizate pe site-ul oficial. După intrare, urmați traseul pietonal pentru a vă aventura printre "cheminée-urile" de piatră. Ministerul menționează că zona era cunoscută anterior sub numele de "Valea Preoților" și că în unele dintre aceste formațiuni de piatră au fost sculptate capele și locuri de odihnă. Astăzi, ceea ce vă atrage aici este însă însuși peisajul. Paşabağları este una dintre zonele din Cappadocia unde puteți admira cele mai multe "cheminée-uri" cu două sau trei "capete". Veți observa că unele dintre acestea au mai multe "capete", în timp ce altele se ramifică în mai multe trunchiuri de pe o singură bază. Pentru a înțelege aceste forme, observați granița dintre "cap" și "trunchi". "Capul" "cheminée-ului" este format dintr-o rocă dură, rezistentă la eroziune, în timp ce "trunchiul" este format dintr-un tuful moale; "capul" protejează "trunchiul" de ploaie și inundații. Când "capul" cade, "trunchiul" rămas neprotejat se erodează rapid și dispare. De aceea, căutați și "cheminée-uri" care și-au pierdut "capul", având o formă conică ascuțită. Guvernul din Nevşehir subliniază că aceste formațiuni de piatră au fost modelate în mod natural, în principal de ploaie și vânt, și că acest proces continuă și astăzi. Prin urmare, peisajul pe care îl vedeți nu este o imagine statică, ci un proces de transformare lentă. Guvernul descrie aceste "cheminée-uri" ca un patrimoniu fragil, sensibil la schimbările climatice și la activitățile umane. Nu atingeți "trunchiurile" și nu părăsiți traseul pietonal pentru a urca pe pante. Pentru a face fotografii, retrageți-vă câțiva pași în interiorul zonei și încercați să includeți mai multe "cheminée-uri" în aceeași imagine. Conform informațiilor publicate de Vatan Gazetesi, Autoritatea Regională din Cappadocia a instalat un sistem de iluminat care nu dăunează mediului, iar "cheminée-urile" capătă un aspect diferit după apusul soarelui. Verificați posibilitatea de a vizita zona seara și orele de funcționare de la surse oficiale. Lângă Paşabağları se află situl arheologic Zelve, format din trei văi, unde așezarea a continuat până în 1952, fiind abandonată din cauza riscului de