Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
Tur din Kahramanmaraş către Kale și Domuztepe.
Cultural4 Oprire

Tur din Kahramanmaraş către Kale și Domuztepe.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Această rută explorează Kahramanmarașul în trei straturi temporale: o fortăreață, aflată pe un deal în centrul orașului, care a fost restaurată de-a lungul timpului, începând cu perioada hitită; o moschee, situată la sud de fortăreață, care reflectă arhitectura perioadei beilicatului Dulkadiroğlu; un parc natural la marginea orașului și un tell (sit arheologic) vechi de peste șase mii de ani, situat în sudul câmpiei. Ordinea traseului urmează geografia. Începeți dimineața în centrul orașului, apoi, spre prânz, vă îndreptați spre natură, pe drumul spre Gaziantep, iar după-amiaza o petreceți în apropierea sitului arheologic din zona Pazarcık. Primele două opriri sunt la distanță de mers pe jos. Fortăreața se află în centrul orașului, la nord de Moscheea Ulu. Pagina dedicată fortăreței menționează că data exactă a construcției nu este cunoscută, dar, conform unei inscripții, a fost construită în timpul domniei regelui hitit Halpuruntaș al III-lea (810-783 î.Hr.). Fortăreața a fost restaurată de-a lungul timpului, de la perioada romană până la republică. Moscheea Ulu, conform documentelor, a fost construită de Suleyman Bey între 1442 și 1454 și a fost renovată de Alaüddevle în 1501. Vizitarea acestor două monumente unul după altul ajută la înțelegerea modului în care orașul a crescut în jurul fortăreței și cum a arătat în perioada beilicatului. A treia oprire este Parcul Natural Kapıçam. Parcul a fost declarat parc natural pe 26 septembrie 2008 și se află pe drumul spre Gaziantep, în sud-estul centrului orașului. Grădina botanică, care are o suprafață de 5 hectare, găzduiește 425 de specii de plante, iar trei iazuri artificiale oferă un habitat pentru păsări și insecte. După pietre și istorie, această oprire este un moment de relaxare și plimbare. Ultima oprire este Tell-ul Domuztepe. Tell-ul se află în zona Pazarcık, în apropierea localității Emiroğlu, în Câmpia Maraș, între munții Toros și Amanos. Conform surselor, așezarea, care are o suprafață de aproximativ 20 de hectare, datează din perioada culturii Halaf, între 6000 și 5500 î.Hr. Acesta este un sit arheologic; informațiile despre acces și vizitare nu sunt disponibile pe site-urile oficiale, așa că este recomandat să contactați Direcția pentru Cultură și Turism și Primăria Pazarcık înainte de a pleca. Pentru a parcurge întregul traseu, este necesar un mijloc de transport. Distanțele dintre opriri și durata călătoriei nu sunt specificate, așa că calculați-le singuri folosind o aplicație de hărți înainte de a pleca. Programul de funcționare al facilităților și al zonelor Surse:

Dulkadiroğlu, Kahramanmaraş
Cultural
4 Oprire
~4 h 15 min la locații
Traseu ~32,9 km · 58 min
Total ~5 h 13 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Kahramanmaraş Kalesi

Castelul Kahramanmaraş.

~1 h aici
Şehit Muallim Hayrullah Caddesi, Kahramanmaraş

Cetatea se află pe un deal, în centrul orașului, la nord de Moscheea Ulu. Conform portalului cultural, partea sudică a dealului este abruptă și înaltă, în timp ce partea nordică are o pantă mai lină. De aceea, cea mai bună modalitate de a admira structura este să urcați treptat dinspre nord. Este recomandat să purtați încălțăminte confortabilă pentru a facilita deplasarea pe terenul în pantă. La intrare, opriți-vă pentru a admira aspectul general al zidurilor. Zidurile au o formă rectangulară și, conform surselor, au o grosime medie de 1,70 metri. În zidurile exterioare ale turnului, cu formă pătrată, au fost folosite pietre tăiate, în timp ce în cele interioare au fost folosite pietre nestructurate. Diferența dintre cele două materiale este ușor de observat examinând cu atenție zidul. Data exactă a construcției cetății nu este cunoscută. Conform unei surse oficiale, în timpul săpăturilor efectuate în cetate și în împrejurimi, au fost descoperite numeroase artefacte din perioada hitită târzie. De asemenea, aceeași sursă menționează că, conform inscripției de pe statuia cunoscută sub numele de "Leul din Maraș", cetatea a fost construită de regele hitit târziu III. Halpuruntaș (810-783 î.Hr.). Leul din Maraș este astăzi un artefact muzeal și, prin urmare, nu trebuie căutat în interiorul cetății, ci trebuie amintit doar ca un simbol al trecutului orașului. Există documente care atestă că, în secolul al XVII-lea, Evliya Çelebi a menționat că leul se afla la poarta cetății. De-a lungul secolelor, cetatea a fost supusă unor diverse renovări și extinderi în perioadele asiriană, medă, persană, a regatului Cappadocia, romană, bizantină, a sultanatului turc Seljuk, otomană și a republicii, ajungând la forma sa actuală. În timp ce admirați zidurile, țineți minte acest stratificat istoric. Ajunși în partea superioară a dealului, orientați-vă spre câmpie; conform sursei oficiale, datorită poziției sale, cetatea oferă o vedere panoramică asupra câmpiei și a împrejurimilor. Privind orașul de la această înălțime, veți înțelege mai bine structura sa. Alegeți dimineața devreme sau seara, când lumina este mai blândă, pentru a face fotografii. În 2017, a fost inițiată o restaurare majoră a zidurilor și a zonei din interiorul cetății, iar lucrările de amenajare și renovare au fost finalizate în 2020. Cetatea a fost redeschisă publicului pe 5 iunie 2020. Verificați informațiile actualizate despre programul de vizitare și condițiile de acces pe pagina web a direcției locale pentru cultură și turism. Adresa indicată în surse este Șehit Muallim Hayrullah Caddesi. Accesul din oraș se poate face ușor cu autobuze locale,

Cetatea Kahramanmaraş se înalță pe un deal din centrul orașului, dominând împrejurimile. Conform informațiilor din "Portalul Cultural", partea de sud a dealului este abruptă și înaltă, în timp ce partea de nord are o pantă mai lină. Această pantă oferă perspective diferite asupra cetății, în funcție de direcția din care o abordați. Pagina oficială a guvernatoratului subliniază faptul că, analizând locația cetății și împrejurimile sale, se observă că aceasta domină complet câmpiile și zonele înconjurătoare. Data exactă a construcției cetății nu este cunoscută. În timpul lucrărilor efectuate în cetate și în împrejurimi, au fost descoperite numeroase artefacte istorice din perioada hitită târzie. Unul dintre aceste artefacte este statuia unui leu, cunoscută sub numele de "Leul din Maraș". Conform paginii oficiale a guvernatoratului, inscripțiile cuneiforme de pe statuie sugerează că aceasta a fost construită inițial în timpul domniei regelui hitit târziu III. Halpuruntaș (810-783 î.Hr.). Textul de pe site-ul Direcției pentru Cultură și Turism din provincie menționează, de asemenea, că Evliya Çelebi a notat în secolul al XVII-lea că statuia se afla la poarta cetății. Sursele indică faptul că perioada de construcție a cetății este cea hitită târzie; prin urmare, este mai corect să o analizăm pe baza perioadelor, nu a unei date precise. Statuia cu leul este astăzi un exponat muzeal și este menționată în acest text doar pentru a înțelege istoria cetății. Cetatea a fost utilizată și de comunitățile care au dominat regiunea după perioada hitită târzie. Conform "Portalului Cultural", au fost efectuate diverse reparații și adăugiri în timpul perioadelor asiriană, medă, persană, a Regatului Capadociei, romană, bizantină, a Sultanatului Selgiucid din Anatolia, otomană și a Republicii Turcia, ajungând la forma sa actuală. Această lungă serie de evenimente demonstrează că structura nu este produsul unei singure epoci, ci o cetate urbană care a evoluat treptat. Pagina oficială a guvernatoratului menționează că, după ce orașul a intrat sub dominație otomană, sultanul Suleyman cel Magnific (1520-1566) a ordonat o renovare a cetății. Aceeași sursă indică faptul că cetatea a obținut forma sa funcțională actuală în anii 1960-1970. Din punct de vedere arhitectural, "Portalul Cultural" și Direcția pentru Cultură evidențiază două detalii. Zidurile exterioare ale turnului, cu plan pătrat, sunt construite din piatră tăiată, în timp ce zidurile interioare sunt construite din piatră brută. Cetatea are un plan dreptunghiular și este înconjurată de ziduri cu o grosime medie de 1,70 metri. Examinând îndeaproape suprafața zidurilor, se poate observa modul în care piatra tă Pentru a vă orienta cel mai bine, este recomandat să urmăriți indicațiile de pe teren, deoarece zona interioară a fortăreței a fost amenajată peisagistic. Poziția fortăreței, deasupra văii, oferă o panoramă largă a împrejurimilor, fiind un loc valoros pentru fotografii. Lumina laterală de dimineață sau de seară scoate în evidență textura pietrei. În lunile de vară, în timpul orelor de vârf ale căldurii, poate fi dificil să găsiți umbră în fortăreață, așa că alegeți orele mai răcoroase ale zilei. Conform informațiilor de pe site-ul Ministerului, fortăreața este situată pe strada Şehit Muallim Hayrullah. De asemenea, se menționează că se poate ajunge ușor aici cu autobuze locale, autobuze urbane și taxiuri, din orice parte a orașului. Pagina web a guvernatoratului plasează Moscheea Ulu în partea de sud a fortăreței, în centrul orașului. Prin urmare, este ușor să planificați o vizită la fortăreață și la Moscheea Ulu în aceeași zi. O oră este suficientă pentru o vizită scurtă, dar puteți aloca mai mult timp dacă doriți să faceți fotografii sau să vă relaxați. Vă rugăm să fiți atenți să nu călcați pe suprafețele de piatră reparate și să nu deteriorați zidurile.
2
Kahramanmaraş Ulu Camii

Moscheea Mare din Kahramanmaraş.

~45 min aici
Atatürk Bulvarı, Kurtuluş Mahallesi, Kahramanmaraş

Coborând din Kale spre sud, veți ajunge în piața orașului, unde se află Ulu Cami. Conform informațiilor de la guvernatorat, clădirea se află în piața orașului, la sud de fortăreață. Adresa direcției provinciale de cultură și turism este Atatürk Bulvarı, Kurtuluş Mahallesi. Această oprire reprezintă o lectură despre arhitectură și istoria orașului. Înainte de toate, opriți-vă în curtea sau în fața clădirii și admirați ansamblul. Conform sursei de la guvernatorat, dacă analizăm documentele de fondare, moscheea a fost construită de Suleyman Bey, conducătorul beilicului Dulkadiroğlu, între 1442 și 1454. Aceeași sursă menționează că fiul lui Suleyman Bey, Alaüddevle, a renovat moscheea în 1501. Într-un comunicat de presă al ministerului, se precizează că Alaüddevle Bozkurt Bey a extins clădirea în secolul al XV-lea. Datorită acestei diferențe între surse, este mai corect să amintim ambele perioade, în loc să asociem clădirea unui singur an. Moscheea face parte din grupul moscheilor cu acoperiș din lemn. Exteriorul are o curte de 22 x 40,90 metri, o zonă pentru rugăciuni de 5,30 x 40,90 metri și un minaret cu un singur balcon. Lungimea fațadei, de 40,90 metri, conferă clădirii o aparență orizontală și alungită. Conform informațiilor, în pereții exteriori au fost utilizați grinzi din lemn, piatră brută și piatră decojită. Apropiindu-vă de zid, observați poziția grinzilor din lemn între rândurile de piatră. Conform sursei de la guvernatorat, în clădire se pot observa influențe din perioada Mamlukilor și din arhitectura timpurie a statului Seljuk. Direcția provincială de cultură și turism menționează că moscheea prezintă caracteristici ale perioadei beilicilor și ale arhitecturii timpurii a statului Seljuk din Anatolia. Minaretul, portalul decorat și elementele de ornamentație de pe minaret și nișă sunt elemente care conferă unicitate clădirii. "Mukarnas" este denumirea dată unităților de sculptură treptată, dispuse în nișele porților. Admirați portalul de la distanță, apoi ridicați-vă privirea și examinați "kavsar". Minaretul, portalul decorat, nișa și podiumul sunt elemente menționate ca fiind importante în sursa de la direcția provincială de cultură și turism. Ulu Cami este o clădire care a fost martoră unor evenimente importante din istoria orașului. Restaurarea, realizată de Direcția Generală a Fondurilor Religioase, a fost finalizată, iar moscheea a fost redeschisă pentru rugăciuni în 2026. Moscheea este un loc de cult; vă rugăm să vă scoateți

Moscheea Ulu din Kahramanmaraş se află în centrul orașului, în zona bulevardului Atatürk, în perimetrul cartierului Kurtuluş. Pagina dedicată moscheii de pe site-ul guvernatoratului o include printre monumentele istorice ale orașului, prezentând-o ca o creație originală a principatului Dulkadiroğlu. Clădirea se află în apropierea fortăreței Kahramanmaraş, în piața orașului. Această locație facilitează vizitarea moscheii împreună cu fortăreața. Sursele oficiale oferă date diferite cu privire la data construcției. Direcția provincială pentru cultură și turism menționează că, conform documentelor de fondare, moscheea a fost construită de prințul Süleyman Bey, conducătorul principatului Dulkadiroğlu, între anii 1442 și 1454. Conform aceluiași document, fiul lui Süleyman Bey, Alaüddevle, a efectuat renovări ample în jurul anului 1501. Pagina dedicată moscheii de pe site-ul guvernatoratului consideră anul 1501 ca fiind data construcției, datorită acestor renovări. De asemenea, un comunicat de presă al Ministerului Culturii menționează că, în secolul al XVI-lea, Alaüddevle Bozkurt Bey a extins clădirea. De aceea, este mai corect să considerăm moscheea ca fiind o structură realizată în două etape, mai degrabă decât să o asociem unei singure date. Din punct de vedere arhitectural, moscheea se încadrează în categoria celor cu acoperiș din lemn. Direcția provincială menționează că dimensiunile exterioare ale zonei de rugăciune (haram) sunt de 22 x 40,90 metri, iar zona de rugăciune principală are dimensiunile de 5,30 x 40,90 metri. Clădirea este completată de un minaret cu un singur balcon. În pereții exteriori, între elementele decorative din lemn, au fost folosite pietre brute și pietre de construcție. Conform direcției provinciale, clădirea prezintă caracteristici ale arhitecturii din perioada principatelor și ale primei perioade a statului Seljuk din Anatolia. Elementele decorative și ornamentele de pe minaret, nișă (mihrab) și amvon (minber) atrag în mod special atenția. Pagina dedicată moscheii de pe site-ul guvernatoratului afirmă că se pot observa influențe Mamluk și Seljuk în structură. Aceeași pagină menționează minaretul, portalul cu ornamente în stil muqarnas și arcul portalului ca elemente care conferă originalitate clădirii. Muqarnas reprezintă un tip de ornament arhitectural format dintr-o serie de nișe sau cavități dispuse în mod gradat, asemănătoare unei faguri de miere. Guvernatorul descrie moscheea ca fiind o clădire care a fost martoră a istoriei orașului timp de aproape 500 de ani. De asemenea, clădirea este asociată cu evenimente din istoria recentă a orașului Maraș; detalii suplimentare despre acestea nu sunt prezentate aici Dacă puteți intra, ridicați-vă privirea spre tavanul din lemn, apoi admirați decorațiunile nișei de rugăciune (mihrab) și ale amvonului (minber). Conform înregistrărilor oficiale, moscheea este situată pe bulevardul Atatürk, în cartierul Kurtuluş. Potrivit aceleiași surse, moscheea este ușor accesibilă din toate părțile orașului cu autobuze locale, autobuze urbane și taxiuri. Vă recomandăm să verificați informațiile actualizate despre programul de vizitare și condițiile de acces pe site-urile oficiale ale Direcției Generale a Afacerilor Religioase și ale Direcției pentru Cultură și Turism a provinciei. În lunile de vară, diminețile sunt răcoroase și liniștite. Dacă combinați vizita la moschee cu o vizită la cetate, veți putea ajunge mai ușor la această clădire din piață, apoi veți putea urca la cetate.
3
Kapıçam Tabiat Parkı

Parcul Natural Kapıçam.

~1 h 30 min aici
Kahramanmaraş-Gaziantep yolu, Güzelyurt, Dulkadiroğlu, Kahramanmaraş

Parcul natural Kapıçam este situat pe drumul care leagă Kahramanmaraş de Gaziantep, în sud-estul centrului orașului. Această zonă a fost declarată parc natural pe 26 septembrie 2008. Conform paginii "Învățare în afara școlii" de la Ministerul Educației, parcul este accesibil și cu transportul în comun, fiind situat pe drumul principal. Aceeași pagină menționează autobuzul public numărul 40, care pleacă din centrul orașului; verificați informațiile despre traseu și orar dintr-o sursă actualizată. Datorită poziției sale de pe drum, parcul este ușor de găsit și cu mașina personală. Cea mai importantă atracție a parcului este grădina botanică. Aceasta se întinde pe o suprafață de 5 hectare și, conform informațiilor de la direcția județeană și de la pagina Ministerului Educației, găzduiește 425 de specii rare, endemice, ierboase și lemnoase. "Endemic" înseamnă că o specie crește în mod natural doar într-o anumită regiune. În grădina botanică se află trei iazuri artificiale. Conform paginii Ministerului Educației, aceste iazuri creează un habitat unic și atrag o varietate de insecte, precum și anumite specii de păsări. Cea mai bună modalitate de a observa fauna sălbatică este să vă plimbați încet de-a lungul malurilor iazurilor și să așteptați în liniște. Aceeași pagină descrie această zonă ca fiind potrivită pentru observarea faunei sălbatice și pentru fotografie. În timp ce explorați, puteți compara diferitele specii de plante, împărțindu-le în categorii ierboase și lemnoase. Parcul este descris în surse ca fiind un loc care oferă oportunități bogate pentru fotografia de natură, datorită tunelurilor de copaci și a culorilor sezoniere. De aceea, este recomandabil să vă planificați vizita în funcție de anotimp. În interiorul parcului natural, pe lângă grădina botanică și iazurile artificiale, se află și o zonă de picnic, precum și o stație de producție a păsărilor prepeliță. În interiorul parcului există, de asemenea, o zonă de agrement separată, unde principalul obiectiv este drumeția. În zonele de picnic, există locuri special amenajate pentru grătar și foc. Nu faceți foc în afara acestor zone și fiți atenți la riscul de incendiu. Parcul găzduiește diverse animale; nu le oferiți hrană și nu le deranjați habitatul. Nu lăsați gunoaie în urmă. Se menționează că nu există un program oficial de vizitare, dar că zona este, în general, deschisă în timpul zilei. Unele facilități din parc pot fi închise sezonier; informați-vă din timp de la unitățile relevante. Această oprire reprezintă o pauză de drumeție și relaxare, după aglomerația pietruitoare și istorică din centrul orașului. Luați cu voi apă, o pălărie și pantofi confortabili. La ieșire

Parcul Natural Kapıçam este o zonă naturală împădurită cu păduri de pin roșu, situată în sud-estul centrului orașului Kahramanmaraş, de-a lungul drumului spre Gaziantep. Conform surselor Ministerului Culturii și Turismului, parcul este situat în districtul Dulkadiroğlu și este clasificat ca zonă de ecoturism. Conform paginii "Medii de învățare în afara școlii" a Ministerului Educației, zona a fost declarată parc natural în septembrie 2008. Un articol academic menționează că această zonă, aprobată de Minister, este considerată al 30-lea parc natural al țării. Specia principală de copaci din parc este pinul roșu, iar, conform articolului, în zonă se găsesc copaci de pin roșu cu vârste cuprinse între 90 și 120 de ani. Prin urmare, parcul oferă o opțiune liniștită pentru cei care doresc să se plimbe la umbra copacilor, chiar la marginea orașului. Cea mai cunoscută parte a zonei este grădina botanică. Direcția locală pentru cultură și turism, precum și pagina Ministerului Educației, menționează că grădina ocupă o suprafață de 5 hectare și găzduiește 425 de specii rare, endemice, ierboase și lemnoase. Un articol publicat pe DergiPark, despre același subiect, afirmă că în grădină se găsesc aproximativ 300 de plante, dintre care 199 au fost identificate. Prin urmare, este mai corect să se vorbească despre câteva sute de specii, în loc de a oferi un singur număr. Conform articolului, unele dintre plante sunt endemice, iar în grădină se găsesc și specii tropicale care nu cresc în mod natural în Kahramanmaraş sau în Turcia. Amenajarea grădinii este, de asemenea, potrivită pentru vizite. Articolul enumeră următoarele zone ale grădinii: zona de recepție, grădina de plante medicinale și aromatice, zona de plante bulbose, zona de camelii, camera pentru bebeluși și centrul de informare despre natură. În grădină se află trei iazuri artificiale. Conform articolului, suprafața totală a acestor iazuri este de patru decari și, pe lângă faptul că asigură necesarul de apă pentru plante, contribuie și la biodiversitate. Pagina Ministerului Educației menționează că aceste iazuri creează un habitat unic și atrag o mare varietate de insecte, precum și anumite specii de păsări. Plimbarea lentă și liniștită în jurul iazurilor este cea mai eficientă modalitate de a observa păsările și insectele. Fauna parcului este, de asemenea, remarcabilă. Articolul menționează că în zonă trăiesc iepuri, veverițe, reptile, păsări precum pitirigul și mierla. Pagina Ministerului Educației menționează, de asemenea, că în interiorul parcului se află o stație de producție de fazani, administrată de Direcția pentru Protecția Naturii și Parcurilor Naționale. Regulile pe care pagina Această zonă este o entitate separată, așa că este mai bine să o planificați separat de activitățile de drumeție, în loc să le combinați într-o singură vizită. Din punct de vedere al transportului, parcul este ușor accesibil cu mașina. Articolul menționează că se află într-un punct de intersecție al drumurilor care leagă Gaziantep, Adana, Kayseri și Malatya. Portalul cultural afirmă că se poate ajunge aici cu autobuzul urban. Pagina Ministerului Educației menționează autobuzul public numărul 40, care pleacă din centrul orașului, dar, deoarece informațiile despre traseu pot varia, este recomandat să verificați situația actuală înainte de a pleca. Cei care vin cu mașina personală ajung la parc urmând direcția Gaziantep. Distanțele nu sunt menționate în acest text, deoarece sursele oferă cifre diferite. Este important să acordați atenție anumitor aspecte înainte de vizită. Conform paginii Ministerului Educației, nu există un program fix de vizitare a parcului, acesta fiind, în general, deschis în timpul zilei. Aceeași pagină menționează că unele facilități din parc pot fi închise sau indisponibile în anumite perioade. De aceea, se recomandă celor care doresc să profite de grădina botanică și de alte facilități să obțină informații de la autoritățile competente înainte de a pleca. Puteți găsi informații despre programul de funcționare și datele de contact pe pagina direcției provinciale de pe site-ul kahramanmaras.ktb.gov.tr. Să ajungeți dimineața devreme este o alegere bună, atât pentru observarea păsărilor, cât și pentru condițiile de lumină. Kapıçam este un loc ideal pentru oricine dorește să evadeze temporar din agitația orașului Kahramanmaraș. Grădina botanică este potrivită pentru cei pasionați de plante, iazurile pentru cei interesați de observarea păsărilor și insectelor, iar zona împădurită pentru cei care doresc să facă drumeții și să facă fotografii. Este suficient să luați cu dumneavoastră apă și încălțăminte confortabilă. Cel mai simplu, dar cel mai important lucru este să vă luați gunoiul cu dumneavoastră și să nu deteriorați plantele. Luând în considerare apropierea de situl arheologic Domuztepe, parcul reprezintă un punct de plecare excelent sau o pauză relaxantă pentru a petrece o zi atât în natură, cât și explorând istoria.
4
Domuztepe Höyüğü

Tumulusul Domuztepe.

~1 h aici
Emiroğlu yakını, Pazarcık, Kahramanmaraş

Domuztepe este un tell, adică un sit arheologic format din straturi succesive de așezări, situat în Câmpia Maraș, în districtul Pazarcık, în apropiere de localitatea Emiroğlu. Primăria Pazarcık indică acest tell între satele Kelibişler și Emirler. Acest loc este un sit de excavări; nu trebuie considerat un muzeu sau un parc turistic amenajat. Deoarece informațiile despre acces și vizitare nu sunt disponibile pe site-urile oficiale, este recomandat să contactați înainte de a pleca, Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei și Primăria Pazarcık. Situl de excavări este o zonă arheologică protejată; accesul este interzis fără permisiune, iar colectarea de obiecte de la suprafață este interzisă. Conform articolului din "Internet Archaeology", tell-ul este situat în Câmpia Maraș, între orașele Gaziantep și Kahramanmaraș, între Munții Taurus și Amanos. Articolul menționează, de asemenea, că suprafața așezării este de aproximativ 20 de hectare. Tell-ul a fost descoperit în 1994. Între 1995 și 2006, o echipă comună a Universității din Manchester și a UCLA, condusă de Stuart Campbell și Elizabeth Carter, a efectuat excavări. Din 2008, lucrările sunt continuate de Universitatea din Manchester și Muzeul Britanic. Așezarea este datată aproximativ între 6000 și 5500 î.Hr. Primăria Pazarcık oferă aceeași perioadă și o asociază cu Epoca Neolitică și Calcolitică, adică cu cultura Halaf. Cultura Halaf este o influență culturală răspândită în partea de nord a Semilunii Fertile. Conform articolului, în această perioadă, există un schimb intens de materiale și idei între așezări. Excavările au scos la iveală caracteristici arhitecturale complexe și o bogată cultură materială. Printre descoperiri se numără o cantitate mare de ceramică pictată, figurine de animale și oameni, sigilii cu modele gravate și amprente ale acestora. De asemenea, au fost găsite boluri de piatră fin lucrate, unelte de măcinat, unelte de os și obiecte de piatră realizate din obsidiana. Obsidiana este un tip de sticlă naturală de culoare închisă, de origine vulcanică. Peste 10.000 de obiecte de obsidiana au fost descoperite în tell, reprezentând aproximativ 18-20% din totalul obiectelor de piatră. Analizele geochimice efectuate pe un număr limitat de fragmente au arătat că obsidiana provine din numeroase surse, aflate la distanță unele de altele. Acest lucru sugerează că așezarea avea o rețea extinsă de contacte. Tell-ul este un deal artificial, format în urma așezărilor succesive de-a lungul timpului; puteți interpreta astfel zonele similare din câmpie. Pentru a proteja zona, vă rugăm să observați doar din locurile permise și să faceți fotografii de la distanță. Traseul se termină aici

Tumulusul Domuztepe este o așezare preistorică situată în districtul Pazarcık, în apropiere de localitatea Emiroğlu, la sudul centrului orașului Kahramanmaraş. Primăria din Pazarcık indică tumulusul pe hartă, între satele Kelibişler și Emirler. Numele său, tradus literal, înseamnă "dealul porcilor". O publicație arheologică menționează că așezarea se află în Câmpia Maraș, situată între Gaziantep și Kahramanmaraș, în zona munților Toros și Amanos. Conform aceleiași publicații, tumulusul se întinde pe o suprafață de aproximativ 20 de hectare. Așezarea este asociată culturii Halaf. Primăria din Pazarcık descrie această perioadă culturală ca fiind Neoliticul târziu și Calcoliticul, menționând că săpăturile au scos la iveală artefacte datând din intervalul 6000-5500 î.Hr. Un articol publicat în "Internet Archaeology" plasează, de asemenea, așezarea în același interval de timp. Un rezumat al proiectului "Open Context" afirmă că așezarea datează din a doua jumătate a mileniului al VI-lea î.Hr., perioada Halaf. Prin urmare, cea mai sigură formulare, în loc de un an specific, este "a doua jumătate a mileniului al VI-lea î.Hr.", conform surselor. Tumulusul a fost descoperit în 1994 și a fost excavat între 1995 și 2006 de o echipă comună a Universității din Manchester și a Universității din California, Los Angeles. La începutul săpăturilor, echipa a fost condusă de Stuart Campbell și Elizabeth Carter. Lucrările au continuat din 2008 printr-un parteneriat între Universitatea din Manchester și Muzeul Britanic. Această lungă istorie a săpăturilor explică de ce așezarea este menționată frecvent în publicațiile științifice. Publicațiile echipelor care au efectuat săpăturile demonstrează că locul este o sursă importantă pentru înțelegerea societăților preistorice. Săpăturile au scos la iveală vestigii arhitecturale complexe și o bogată cultură materială. Articolul din "Internet Archaeology" menționează că printre descoperiri se numără o cantitate mare de ceramică pictată, figurine de animale și oameni, sigilii cu inscripții, amprente ale sigiliilor și boluri de piatră fin lucrate. De asemenea, lista include pietre de măcinat, unelte de os și numeroase unelte de piatră fabricate din obsidiana. Primăria din Pazarcık menționează, de asemenea, descoperirea de sigilii, vase de ceramică și figurine în timpul săpăturilor. Faptul că sigiliile sunt frecvent întâlnite este o caracteristică notabilă, conform rezumatului "Open Context". Obsidianul este un material important pentru a înțelege relațiile așezării cu lumea exterioară. Conform articolului, peste 10.000 de artefacte din obsidian au fost descoperite, reprezentând aproximativ 18-20% din Tumulul Domuztepe nu este doar un sit de așezare din perioada preistorică, ci o zonă complexă, utilizată de-a lungul timpului de diverse comunități. Când vizitați un tumul, este important să rețineți că straturile arheologice sunt suprapuse. Este necesară prudență în timpul vizitei, deoarece Domuztepe este un sit de excavare, iar orele de vizitare, condițiile de acces sau sezonul de excavare nu sunt specificate pe site-urile oficiale. Prin urmare, înainte de a vă deplasa la fața locului, este recomandat să contactați Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Kahramanmaraș și Primăria Pazarcık pentru a obține informații despre condițiile de vizitare. Este interzisă colectarea de obiecte de pe suprafața sitului și accesul neautorizat în zona de excavare. De asemenea, este esențial să evitați pășirea terenurilor agricole, ca semn de respect. O modalitate bună de a cunoaște tumulul, chiar și fără a-l vizita, este să citiți publicațiile echipei de excavare. O parte din descoperiri sunt păstrate la Muzeul din Kahramanmaraș, iar o parte mai mică se află la UCLA și la Universitatea din Manchester. Aceste informații indică unde sunt păstrate descoperirile, dar nu înseamnă că muzeul este deschis publicului. Pentru informații actualizate, consultați site-ul oficial al muzeului. Pentru a ajunge la tumul, este cel mai bine să vă îndreptați spre zona Emiroğlu, în direcția Pazarcık, și să confirmați traseul în prealabil de la autoritățile locale. Domuztepe este un loc valoros pentru cei care doresc să înțeleagă istoria îndepărtată a văii Maraș. Acest tumul, aflat în mijlocul terenurilor agricole, evocă imaginea oamenilor care au trăit aici în mileniul al VI-lea î.Hr., cu vasele lor pictate, sigiliile și legăturile cu țări îndepărtate. De aceea, este important să vă planificați vizita consultând instituțiile relevante și să respectați situl arheologic și solul din jur. Când este luat în considerare împreună cu clădirile istorice din centrul orașului, tumulul extinde istoria orașului Kahramanmaraș cu mult în trecut.

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașDulkadiroğlu, Kahramanmaraş
TipCultural
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul