
Traseul cetăților de la Toprakkale la Karatepe.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Osmaniye, situată la granița estică a regiunii Çukurova, este un oraș de tranzit, unde munții Amanos se întâlnesc cu câmpiile Ceyhan. Această rută a fost concepută pentru a explora această zonă prin prisma fortificațiilor. Prima oprire este Fortăreața Toprakkale. Conform portalului cultural, fortăreața se află pe un deal, la intersecția drumurilor spre İskenderun, Adana și Osmaniye, și se află la aproximativ 10 kilometri de centrul orașului. De aici, se merge pe drumul Osmaniye-Kadirli și se ajunge la Fortăreața Hemite, situată pe malul râului Ceyhan. Direcția de Cultură și Turism a provinciei Osmaniye menționează că Hemite se află în câmpul vizual al fortărețelor Toprakkale și Yılankale, și se află la 20 de kilometri de Osmaniye. Această legătură vizuală dintre cele două fortărețe este ideea principală a traseului: în Evul Mediu, fortificațiile nu supravegheau doar dealurile pe care erau construite, ci și una pe cealaltă și drumul dintre ele. A treia oprire este Kastabala. Acest oraș antic, răspândit la poalele dealului fortăreței, adaugă o dimensiune a vieții sedentare în câmpie, deoarece săpăturile sunt în desfășurare. Strada cu coloane, planul în formă de grilă și terasele demonstrează cum a fost construit un oraș dominant asupra câmpiilor. Traseul continuă apoi urmând drumul Cevdetiye-Karatepe, ajungând la Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş. Această așezare, din perioada târzie a Imperiului Hitit, este, conform surselor, o fortăreață de frontieră construită pentru a proteja împotriva atacurilor din nord. Astfel, ziua începe cu o fortăreață de la o intersecție de drumuri și se termină cu o fortăreață izolată, la capătul nordic al câmpiilor. Ordinea este de la sud-vest la nord-est, evitând astfel întoarceri inutile pe parcursul zilei. Conform portalului cultural, Kastabala se află la 12 kilometri de Osmaniye, iar Karatepe se află la 33 de kilometri de centrul orașului. Fortăreața Toprakkale, cunoscută în perioada otomană sub numele de Kınık, și-a primit numele în perioada construcției căii ferate. Fortăreața Savranda, situată în Hasanbeyli, la est și într-o direcție separată, nu a fost inclusă în traseu. Sursele prezintă unele contradicții. Perioada de construcție și numărul de turnuri ale fortăreței Toprakkale sunt prezentate diferit pe două pagini ale portalului cultural, iar perioada de construcție a fortăreței Hemite este menționată ca necunoscută pe pagina oficială. De aceea, în texte sunt folosite formulări prudente. Condițiile de vizitare ale fortăreței Hemite nu sunt menționate pe pagina oficială; consultați Direcția de Cultură și Turism a provinciei înainte de a ple Surse:
- Portalul Culturii, Cetatea Toprakkale, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/gezilecekyer/toprakkale-kalesi
- Portalul Culturii, Inventarul cultural al Cetății Toprakkale, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/kulturenvanteri/toprakkale-kales
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism Osmaniye, Cetăți, https://osmaniye.ktb.gov.tr/TR-60829/kaleler.html
- Portalul Culturii, Basoreliefurile Hete (Hemite), https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/kulturenvanteri/htt-kabartmalari
- Portalul Culturii, Orașul Antic Kastabala, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/gezilecekyer/bodrumkale-kastabala-sehri
- Prefectura Osmaniye, Orașul Antic Kastabala, https://www.osmaniye.gov.tr/kastabala-antik-kenti
- Portalul Culturii, Muzeul în aer liber Karatepe Aslantaș, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/gezilecekyer/karatepe-aslantas-acik-hava-muzesi
- Wikipedia, Amouda, https://en.wikipedia.org/wiki/Amouda
Opriri traseu

Fortăreața Toprakkale.
Prima oprire a traseului este Fortăreața Toprakkale, un punct de plecare ideal pentru a stabili ritmul zilei. Conform surselor, fortăreața se află pe un deal artificial, la intersecția drumurilor care duc spre Iskenderun, Adana și Osmaniye. Potrivit portalului cultural, fortăreața se află la aproximativ 10 kilometri de centrul orașului și la 2 kilometri de districtul Toprakkale. De aceea, este cea mai simplă modalitate de a începe ziua din Osmaniye și de a orienta traseul de la sud-vest spre nord-est. A fost construită o ramificație a drumului Adana-Iskenderun pentru a ajunge la fortăreață. Mai întâi, localizați această ramificație și lăsați mașina într-un loc potrivit. Înainte de a urca pe deal, admirați fortăreața de la distanță, deoarece culoarea închisă a pietrei și silueta sa dreptunghiulară sunt ușor de recunoscut. Conform inventarului, fortăreața a fost construită pe un deal artificial, cu o formă dreptunghiulară. Același inventar menționează că pereții, construiți din piatră neagră, au fost umpluți pe interior cu pietre măruntă și mortar de Horasan. Când vă apropiați de zid, observați piatra neagră de pe suprafață și materialul de umplere de la locurile unde pietrele sunt vizibile. Intrarea în fortăreață se află la nord. Zidul exterior înconjoară complet fortăreața, iar o intrare separată se află la sud. Astfel, structura este formată din două cercuri concentrice, iar mai întâi trebuie observat zidul exterior, apoi fortăreața interioară. Sursele oferă informații diferite cu privire la perioada de construcție. Pagina dedicată locurilor de vizitat menționează o istorie care datează din jurul anului 2000 î.Hr., afirmând că fortăreața a fost reconstruită în secolul al VIII-lea, în timpul califatului Abbasid al lui Harun al-Rașid, folosind piatră neagră. Inventariul o asociază cu perioada bizantină. Prin urmare, nu presupuneți că fortăreața are o singură dată de construcție; considerați-o ca pe o structură care poartă urme ale diferitelor perioade. Numărul de turnuri variază, de asemenea, în mod similar. Pagina dedicată locurilor de vizitat menționează 12 turnuri, în timp ce inventariul vorbește despre 10 turnuri cu o formă circulară. Când vă apropiați de turnuri, observați forma lor circulară și zidurile groase care le leagă. Inventariul menționează că partea de nord și de vest este acoperită cu bolte. În aceste zone, puteți observa mai bine grosimea zidurilor și modul în care sunt acoperite. În fortăreață sunt înregistrate două cisterne, de dimensiuni diferite; examinați cisternele pentru a înțelege modul în care era asigurată aprovizionarea cu apă. În perioada otomană, fortăreața era cunoscută sub numele de Kınık K Pentru această oprire, aproximativ 50 de minute sunt suficiente. Apoi, continuați pe drumul spre Osmaniye-Kadirli, către localitatea Hemite. Sursa: Portalul Cultural, Fortăreața Toprakkale.

Fortăreața Hemite.
A doua oprire este Fortăreața Hemite, situată pe malul râului Ceyhan, de-a lungul drumului Osmaniye-Kadirli. Fortăreața se află în perimetrul satului Gökçedam, sat care, conform surselor, este numit și Hemite. Deși drumul merge spre Kadirli, fortăreața se află în perimetrul orașului Osmaniye. Direcția de Cultură și Turism din provincia Osmaniye menționează că fortăreața se află la 20 de kilometri de Osmaniye. Pe pagina oficială nu sunt menționate condițiile de vizitare, așadar, înainte de a pleca, este recomandat să contactați direcția de cultură și turism din provincie.
Când ajungeți la sat, alocați timp pentru a admira fortăreața, care se înalță pe un deal. Perioada de construcție nu este precis determinată de surse; direcția de cultură și turism din provincie menționează că perioada de construcție este necunoscută. Conform unor surse, regele armean Ciliciei, Levon I, a donat fortăreața Cavalerilor Teutoni în 1212, iar aceștia au reconstruit fortăreața în secolul al XIII-lea. Conform acelorași surse, în timpul atacului Mamelucilor din 1266, fortăreața a servit drept refugiu pentru aproximativ 2200 de persoane. Aceste informații nu sunt menționate pe paginile oficiale despre Hemite, așadar, considerați-le ca fiind ipotetice și nu ca fiind fapte dovedite.
Conform acestor surse, planul fortăreței este unul simplu, rectangular. În sud-vest se înalță o turn principal, cu patru etaje, iar la cel mai jos nivel se află cisterne. Priviți turnul principal, imaginându-vă că a fost construit pentru a proteja intrarea. Se presupune că structura a trecut prin cel puțin trei etape distincte de construcție sau renovare. Căutați diferențe în lucrarea zidurilor, observând aceste detalii. Comparați textura zidurilor de aici cu cea a pietrelor negre tăiate din Toprakkale.
De pe deal, se spune că fortăreața are vizibilitate directă cu cel puțin alte cinci fortărețe. Direcția de Cultură și Turism din provincia Osmaniye menționează, de asemenea, că Hemite se află în câmpul vizual al fortărețelor Toprakkale și Yılankale. Așadar, imediat ce ajungeți la fortăreață, prima activitate ar trebui să fie scanarea orizontului. Observați uniformitatea câmpiilor și cursul râului. Fiind situată aproape de malul râului Ceyhan, fortăreața este un punct strategic, care oferă vizibilitate atât asupra drumului, cât și asupra malului râului.
Pe stânca de la sudul fortăreței, se află un basorelief din perioada hitită. Cu toate acestea, inventarul de la Portalul Cultural menționează că basorelief-ul a devenit greu de distins din cauza efectelor naturii. Prin urmare, nu pierdeți timpul căutând basorelief-ul, deoarece principalul

Orașul antic Kastabala.
Al treilea popas este Kastabala, locul unde traseul trece de la linia fortificațiilor către orașul antic. Conform portalului cultural, orașul se află la 12 kilometri nord-nord-vest de Osmaniye, pe drumul către muzeul Cevdetiye-Karatepe. Zona se află între satele Kesmeburun, Bahçe și Kazmaca, fiind situată în interiorul granițelor orașului Osmaniye. Pentru cei care nu au autoturism propriu, sunt disponibile microbuze care circulă către satele Bahçe, Kesmeburun sau Karatepe. Orașul este situat într-o poziție dominantă, într-o mică câmpie, în apropierea râului Ceyhan.
Conform paginii Guvernatoratului din Osmaniye, pe o proeminență stâncoasă care domină câmpia, se află o fortăreață din secolul al XIII-lea, numită Bodrum Kalesi. Ruinele încep de la poalele fortăreței și se întind pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați. Așadar, trebuie să știți că, la intrare, veți avea de explorat o zonă vastă, nu un singur punct. Structurile din centrul orașului au fost identificate pe versanții unei mici văi, dominate de fortăreață. Conform portalului cultural, axa principală a orașului este definită de o stradă cu coloane; începeți plimbarea de-a lungul acestei străzi.
Pe terenul înclinat, terase plane au fost create cu ajutorul zidurilor și bolților. Observând terasele, puteți înțelege cum a fost amenajat terenul. Orașul este planificat într-o rețea, adaptat pantei, iar clădirile publice sunt situate în centrul zonei. Teatrul, baia și magazinele au fost construite pe parcele conform acestui plan; încercați să le găsiți în timp ce vă plimbați. Prima etapă a construcțiilor publice datează din perioada Severilor. Se presupune că, în perioada Imperiului Roman, adică în secolul al II-lea d.Hr., orașul nu era înconjurat de ziduri. Se consideră că primul sistem de apărare a fost stabilit la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. Când vedeți urmele zidurilor, amintiți-vă de această diferență: inițial, orașul a fost un loc deschis, apoi a devenit o așezare fortificată.
Conform portalului cultural, săpăturile au început în 2009 și continuă. Lucrările sunt conduse de profesorul Turgut Hacı Zeyrek, de la Universitatea Tehnică Karadeniz, sub egida Ministerului Culturii și Turismului. Prin urmare, este normal ca unele zone să fie în curs de lucru sau în conservare; urmați indicațiile. Aceeași pagină menționează că rezultatele săpăturilor au schimbat istoria cunoscută a orașului, descoperind artefacte care datează de la sfârșitul perioadei Neolitice timpurii până în secolele al XIII-lea-al XV-lea. Conform paginii Guvernatoratului, orașul a fost vizitat în 1875 de diplomatul englez Davis, care l-a

Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş.
Ultima oprire este Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş, punctul cel mai nordic al traseului. Muzeul se află în districtul Kadirli, în interiorul Parcului Național Karatepe-Aslantaş, și se află în apropierea satului Kızyusuflu. Conform site-ului Culturii, muzeul se află la 33 de kilometri de centrul orașului Osmaniye. Drumul care vine de la Kastabala este o continuare a liniei Cevdetiye-Karatepe, iar peisajul se schimbă pe măsură ce urcați de pe câmpie către zonele împădurite. Această zonă este menționată atât ca muzeu, cât și ca parc național; considerați-le ca pe o singură vizită.
Conform informațiilor de pe site-ul Culturii, această zonă a fost deschisă publicului ca primul muzeu în aer liber din Turcia. Săpăturile au început în 1947, dezvăluind două porți mari de fortificație din perioada târzie a Imperiului Hiti, o alee și structuri din jur. Fortăreața a fost construită de Asativatas în secolul al VIII-lea î.Hr., care s-a autodenumit conducător al regiunii, ca o fortificație de frontieră împotriva atacurilor din nord. Era o fortăreață la intersecția drumului Toprakkale, în timp ce Karatepe este o fortăreață izolată, situată la capătul de nord al câmpiei, care supraveghează granița. Aici se încheie povestea acestui traseu.
La intrare, urmați indicațiile și alegeți traseul care urmează linia zidurilor. Conform sursei, zidurile și porțile impunătoare sunt un exemplu autentic al arhitecturii defensive din acea perioadă. Acordați timp pentru a admira intrările monumentale și artistice. Porțile conțin stelae de bazalt și basoreliefuri. Inscripțiile de pe acestea sunt scrise atât în alfabetul fenician, cât și în hieroglifele luviene. Aceste inscripții, considerate cele mai lungi texte bilingve în aceste limbi, au jucat un rol important în descifrarea hieroglifelor luviene. În timp ce admirați inscripțiile, încercați să observați pe ce poartă se află și la ce înălțime sunt situate, mai degrabă decât să încercați să citiți textul.
Sculpturile și ruinele sunt expuse în mediul lor natural. Muzeul în aer liber și pădurea din jur sunt protejate împreună. Această formă de protecție permite vizitatorilor să vadă ruinele împreună cu peisajul cultural. Secțiunea închisă a muzeului, situată în interiorul muzeului în aer liber, a fost deschisă publicului în 2007; puteți vedea și artefactele de acolo. Zona a fost inclusă în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2020.
Această zonă este situată pe un teren împădurit, așa că purtați pantofi de drumeție confortabili. Faceți pauze în zonele umbroase și luați cu voi apă. Fotografiați zidurile și intrările în momentele în care lumina este oblic
Comentarii
Se incarca...
