Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
Traseul cetăților de la Toprakkale la Karatepe.
Cultural4 Oprire

Traseul cetăților de la Toprakkale la Karatepe.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Osmaniye, situată la granița estică a regiunii Çukurova, este un oraș de tranzit, unde munții Amanos se întâlnesc cu câmpiile Ceyhan. Această rută a fost concepută pentru a explora această zonă prin prisma fortificațiilor. Prima oprire este Fortăreața Toprakkale. Conform portalului cultural, fortăreața se află pe un deal, la intersecția drumurilor spre İskenderun, Adana și Osmaniye, și se află la aproximativ 10 kilometri de centrul orașului. De aici, se merge pe drumul Osmaniye-Kadirli și se ajunge la Fortăreața Hemite, situată pe malul râului Ceyhan. Direcția de Cultură și Turism a provinciei Osmaniye menționează că Hemite se află în câmpul vizual al fortărețelor Toprakkale și Yılankale, și se află la 20 de kilometri de Osmaniye. Această legătură vizuală dintre cele două fortărețe este ideea principală a traseului: în Evul Mediu, fortificațiile nu supravegheau doar dealurile pe care erau construite, ci și una pe cealaltă și drumul dintre ele. A treia oprire este Kastabala. Acest oraș antic, răspândit la poalele dealului fortăreței, adaugă o dimensiune a vieții sedentare în câmpie, deoarece săpăturile sunt în desfășurare. Strada cu coloane, planul în formă de grilă și terasele demonstrează cum a fost construit un oraș dominant asupra câmpiilor. Traseul continuă apoi urmând drumul Cevdetiye-Karatepe, ajungând la Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş. Această așezare, din perioada târzie a Imperiului Hitit, este, conform surselor, o fortăreață de frontieră construită pentru a proteja împotriva atacurilor din nord. Astfel, ziua începe cu o fortăreață de la o intersecție de drumuri și se termină cu o fortăreață izolată, la capătul nordic al câmpiilor. Ordinea este de la sud-vest la nord-est, evitând astfel întoarceri inutile pe parcursul zilei. Conform portalului cultural, Kastabala se află la 12 kilometri de Osmaniye, iar Karatepe se află la 33 de kilometri de centrul orașului. Fortăreața Toprakkale, cunoscută în perioada otomană sub numele de Kınık, și-a primit numele în perioada construcției căii ferate. Fortăreața Savranda, situată în Hasanbeyli, la est și într-o direcție separată, nu a fost inclusă în traseu. Sursele prezintă unele contradicții. Perioada de construcție și numărul de turnuri ale fortăreței Toprakkale sunt prezentate diferit pe două pagini ale portalului cultural, iar perioada de construcție a fortăreței Hemite este menționată ca necunoscută pe pagina oficială. De aceea, în texte sunt folosite formulări prudente. Condițiile de vizitare ale fortăreței Hemite nu sunt menționate pe pagina oficială; consultați Direcția de Cultură și Turism a provinciei înainte de a ple Surse:

Toprakkale, Osmaniye
Cultural
4 Oprire
~5 h 30 min la locații
Traseu ~38,8 km · 1 h 5 min
Total ~6 h 35 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Toprakkale Kalesi

Fortăreața Toprakkale.

~50 min aici
Toprakkale ilçesi sınırları içinde, Osmaniye, Adana ve İskenderun yollarının kesişme noktasında

Prima oprire a traseului este Fortăreața Toprakkale, un punct de plecare ideal pentru a stabili ritmul zilei. Conform surselor, fortăreața se află pe un deal artificial, la intersecția drumurilor care duc spre Iskenderun, Adana și Osmaniye. Potrivit portalului cultural, fortăreața se află la aproximativ 10 kilometri de centrul orașului și la 2 kilometri de districtul Toprakkale. De aceea, este cea mai simplă modalitate de a începe ziua din Osmaniye și de a orienta traseul de la sud-vest spre nord-est. A fost construită o ramificație a drumului Adana-Iskenderun pentru a ajunge la fortăreață. Mai întâi, localizați această ramificație și lăsați mașina într-un loc potrivit. Înainte de a urca pe deal, admirați fortăreața de la distanță, deoarece culoarea închisă a pietrei și silueta sa dreptunghiulară sunt ușor de recunoscut. Conform inventarului, fortăreața a fost construită pe un deal artificial, cu o formă dreptunghiulară. Același inventar menționează că pereții, construiți din piatră neagră, au fost umpluți pe interior cu pietre măruntă și mortar de Horasan. Când vă apropiați de zid, observați piatra neagră de pe suprafață și materialul de umplere de la locurile unde pietrele sunt vizibile. Intrarea în fortăreață se află la nord. Zidul exterior înconjoară complet fortăreața, iar o intrare separată se află la sud. Astfel, structura este formată din două cercuri concentrice, iar mai întâi trebuie observat zidul exterior, apoi fortăreața interioară. Sursele oferă informații diferite cu privire la perioada de construcție. Pagina dedicată locurilor de vizitat menționează o istorie care datează din jurul anului 2000 î.Hr., afirmând că fortăreața a fost reconstruită în secolul al VIII-lea, în timpul califatului Abbasid al lui Harun al-Rașid, folosind piatră neagră. Inventariul o asociază cu perioada bizantină. Prin urmare, nu presupuneți că fortăreața are o singură dată de construcție; considerați-o ca pe o structură care poartă urme ale diferitelor perioade. Numărul de turnuri variază, de asemenea, în mod similar. Pagina dedicată locurilor de vizitat menționează 12 turnuri, în timp ce inventariul vorbește despre 10 turnuri cu o formă circulară. Când vă apropiați de turnuri, observați forma lor circulară și zidurile groase care le leagă. Inventariul menționează că partea de nord și de vest este acoperită cu bolte. În aceste zone, puteți observa mai bine grosimea zidurilor și modul în care sunt acoperite. În fortăreață sunt înregistrate două cisterne, de dimensiuni diferite; examinați cisternele pentru a înțelege modul în care era asigurată aprovizionarea cu apă. În perioada otomană, fortăreața era cunoscută sub numele de Kınık K Pentru această oprire, aproximativ 50 de minute sunt suficiente. Apoi, continuați pe drumul spre Osmaniye-Kadirli, către localitatea Hemite. Sursa: Portalul Cultural, Fortăreața Toprakkale.

Castelul Toprakkale este o fortăreață situată în interiorul districtului Toprakkale, așezată pe un deal și oferind o vedere panoramică asupra împrejurimilor. Conform site-ului Culturii, fortăreața se află la intersecția drumurilor Osmaniye, Adana și Iskenderun. Direcția de Cultură și Turism a provinciei Osmaniye descrie aceeași locație ca fiind intersecția drumurilor Osmaniye, Adana și Hatay. Fortăreața se află la aproximativ 10 kilometri de centrul provinciei și la 2 kilometri de centrul districtului Toprakkale. Această locație sugerează clar că structura a fost aleasă pentru a supraveghea o intersecție de drumuri. Sursele oficiale oferă informații contradictorii cu privire la istoria fortăreței, deci este necesară o lectură atentă. Pagina dedicată locurilor de vizitat de pe site-ul Culturii menționează că istoria fortăreței datează din jurul anului 2000 î.Hr. Conform aceleiași pagini, fortăreața a fost reconstruită în secolul al VIII-lea, în timpul Califatului Abbasid al lui Harun al-Rașid, folosind pietre negre. În schimb, registrul inventarului cultural descrie fortăreața ca fiind construită în perioada bizantină. Prin urmare, este incorect să se fixeze perioada exactă de construcție a structurii la o singură dată. Pereții, construiți din piatră neagră tăiată, au interiorul umplut cu pietre măruntă și mortar de Horasan. Conform registrului inventarului, planul fortăreței este pătrat. În schimb, pagina Ministerului și pagina dedicată locurilor de vizitat menționează un plan dreptunghiular. Numărul de turnuri variază, de asemenea, în funcție de surse. Pagina dedicată locurilor de vizitat menționează 12 turnuri, în timp ce registrul inventarului descrie 10 turnuri rotunde, conectate de ziduri groase. Pentru vizitatori, această diferență înseamnă că, în loc să încerce să numere turnurile individual, este mai bine să observe masa generală a structurii și ritmul turnurilor rotunde. Conform registrului inventarului, intrarea în fortăreață se află la nord. Un zid exterior înconjoară complet fortăreața, iar o intrare separată se află la sud. Partea de nord și de vest a fortăreței este acoperită cu bolte. În interiorul fortăreței se află două cisterne, una fiind mai mică decât cealaltă. Un drum de acces a fost construit de pe drumul Adana-Iskenderun pentru a ajunge la fortăreață. Zona din jurul dealului a fost împădurită pentru a preveni eroziunea. În zonele adiacente se practică agricultura. Prin urmare, în timp ce vă apropiați de fortăreață, veți observa un singur deal care se ridică dintr-o câmpie. În perioada otomană, fortăreața era cunoscută sub numele de Kınık Kale. Conform paginii Ministerului, în perioada construcției căii ferate Istanbul-Bagdad, numele fortăreței s Fortăreața Toprakkale, fiind situată la marginea regiunii Çukurova, poate fi inclusă ca prima oprire într-o excursie cu mașina care pornește din Osmaniye. Într-o excursie de o zi către fortăreața Hemite și Kastabala, această fortăreață reprezintă primul punct de interes de pe traseu. Relația dintre Toprakkale, Hemite și Yılankale este menționată pe pagina ministerului, unde se specifică "zona de vizibilitate Toprakkale, Hemite și Yılankale". Districtul Toprakkale a evoluat istoric în paralel cu regiunea Çukurova, iar în perioada otomană, districtul a făcut parte din provincia Cebel-i Bereket. Fortăreața este cea mai importantă structură din istoria lungă a districtului și este elementul care i-a dat numele.
2
Hemite Kalesi

Fortăreața Hemite.

~1 h aici
Gökçedam (Hemite) Köyü, Osmaniye-Kadirli yolu üzerinde

A doua oprire este Fortăreața Hemite, situată pe malul râului Ceyhan, de-a lungul drumului Osmaniye-Kadirli. Fortăreața se află în perimetrul satului Gökçedam, sat care, conform surselor, este numit și Hemite. Deși drumul merge spre Kadirli, fortăreața se află în perimetrul orașului Osmaniye. Direcția de Cultură și Turism din provincia Osmaniye menționează că fortăreața se află la 20 de kilometri de Osmaniye. Pe pagina oficială nu sunt menționate condițiile de vizitare, așadar, înainte de a pleca, este recomandat să contactați direcția de cultură și turism din provincie.

Când ajungeți la sat, alocați timp pentru a admira fortăreața, care se înalță pe un deal. Perioada de construcție nu este precis determinată de surse; direcția de cultură și turism din provincie menționează că perioada de construcție este necunoscută. Conform unor surse, regele armean Ciliciei, Levon I, a donat fortăreața Cavalerilor Teutoni în 1212, iar aceștia au reconstruit fortăreața în secolul al XIII-lea. Conform acelorași surse, în timpul atacului Mamelucilor din 1266, fortăreața a servit drept refugiu pentru aproximativ 2200 de persoane. Aceste informații nu sunt menționate pe paginile oficiale despre Hemite, așadar, considerați-le ca fiind ipotetice și nu ca fiind fapte dovedite.

Conform acestor surse, planul fortăreței este unul simplu, rectangular. În sud-vest se înalță o turn principal, cu patru etaje, iar la cel mai jos nivel se află cisterne. Priviți turnul principal, imaginându-vă că a fost construit pentru a proteja intrarea. Se presupune că structura a trecut prin cel puțin trei etape distincte de construcție sau renovare. Căutați diferențe în lucrarea zidurilor, observând aceste detalii. Comparați textura zidurilor de aici cu cea a pietrelor negre tăiate din Toprakkale.

De pe deal, se spune că fortăreața are vizibilitate directă cu cel puțin alte cinci fortărețe. Direcția de Cultură și Turism din provincia Osmaniye menționează, de asemenea, că Hemite se află în câmpul vizual al fortărețelor Toprakkale și Yılankale. Așadar, imediat ce ajungeți la fortăreață, prima activitate ar trebui să fie scanarea orizontului. Observați uniformitatea câmpiilor și cursul râului. Fiind situată aproape de malul râului Ceyhan, fortăreața este un punct strategic, care oferă vizibilitate atât asupra drumului, cât și asupra malului râului.

Pe stânca de la sudul fortăreței, se află un basorelief din perioada hitită. Cu toate acestea, inventarul de la Portalul Cultural menționează că basorelief-ul a devenit greu de distins din cauza efectelor naturii. Prin urmare, nu pierdeți timpul căutând basorelief-ul, deoarece principalul

Cetatea Hemite, situată în districtul central al orașului Osmaniye, în interiorul satului Gökçedam, este o fortăreață medievală care se înalță pe un deal de pe malul râului Ceyhan. Direcția de Cultură și Turism a provinciei Osmaniye promovează cetatea pe traseul Osmaniye-Kadirli, de-a lungul râului. Conform aceleiași pagini, cetatea se află la 20 de kilometri de Osmaniye, nu în districtul Kadirli, ci în limitele orașului Osmaniye; drumul se îndreaptă doar în direcția Kadirli. O sursă oficială menționează, de asemenea, că cetatea se află în raza vizuală a fortărețelor Toprakkale și Yılankale, sugerând că ar trebui analizată în contextul fortificațiilor din zonă. Perioada în care a fost construită cetatea nu este specificată pe pagina web a Direcției de Cultură și Turism. Deși există discrepanțe în detaliile disponibile, nu există contradicții majore. Se menționează că a fost oferită Cavalerilor Teutoni de către Levon. Conform aceleiași surse, cavalerii au reconstruit cetatea în secolul al XIII-lea. De asemenea, se precizează că terenurile din jurul cetății aduceau venituri ordinului Teutonic. Conform surselor contemporane, în timpul atacului mamelucilor din 1266, cetatea a servit drept refugiu pentru aproximativ 2200 de persoane. Acest număr sugerează că structura era mai mult decât un simplu punct de observație, fiind un loc de apărare capabil să găzduiască populația locală. Studiul din 1987 publicat de Dumbarton Oaks, care stă la baza informațiilor, a prezentat o evaluare arheologică și istorică a structurii, precum și un plan detaliat. Conform rezumatului acestui studiu, analiza lucrărilor de zidărie relevă cel puțin trei etape principale de construcție sau renovare. Cea mai semnificativă contribuție datează din perioada cruciadelor, fiind realizată de către cavaleri. Planul cetății, spre deosebire de cele armenești, este simplu și dreptunghiular. În extremitatea sud-vestică se află o turn principal, cu patru etaje. La nivelul inferior al acestui turn se găsesc cisterne. Acest lucru sugerează că cetatea a fost concepută pentru a-și asigura propria aprovizionare cu apă în timpul unui asediu prelungit. Cel mai simplu mod de a înțelege de ce cetatea a fost construită pe acest deal este să te uiți spre râul Ceyhan înainte de a urca. Observarea terenului plat de-a lungul râului facilitează înțelegerea zonei pe care o supraveghea cetatea. Conform înregistrărilor de pe portalul cultural, pe fața sudică a stâncii de la sud de cetate se află un basorelief, despre care se spune că datează din perioada hitită. Aceeași înregistrare menționează că acest basorelief a devenit ilizibil din cauza efectelor naturii. Prin urmare, este mai realist să te concentrezi pe cetate în sine și pe peisajul din jur, în loc să în În timpul verii, din cauza căldurii de după-amiază, este mai potrivit să vizitați dimineața sau spre sfârșitul după-amiezii. Fiind situată pe drumul care leagă Kale Osmaniye de Kadirli, poate fi vizitată în aceeași zi cu Kastabala și Karatepe. Cel mai practic mod de a ajunge este cu mașina; pentru a ajunge la drumul care duce spre sat cu transportul în comun, este necesar să contactați administrația. Dacă vizitați și Toprakkale, veți înțelege mai ușor modul în care cele două fortărețe se supraveghează reciproc. Această perspectivă vă ajută să înțelegeți că aceste structuri, care par distanțate pe hartă, fac de fapt parte dintr-o singură rețea de apărare. Hemite este un element important al acestei rețele și reprezintă un punct de plecare excelent pentru a înțelege trecutul medieval al regiunii Osmaniye.
3
Kastabala Antik Kenti

Orașul antic Kastabala.

~1 h 40 min aici
Kemeburun Köyü, Aslantaş Barajı yolu üzeri, Osmaniye

Al treilea popas este Kastabala, locul unde traseul trece de la linia fortificațiilor către orașul antic. Conform portalului cultural, orașul se află la 12 kilometri nord-nord-vest de Osmaniye, pe drumul către muzeul Cevdetiye-Karatepe. Zona se află între satele Kesmeburun, Bahçe și Kazmaca, fiind situată în interiorul granițelor orașului Osmaniye. Pentru cei care nu au autoturism propriu, sunt disponibile microbuze care circulă către satele Bahçe, Kesmeburun sau Karatepe. Orașul este situat într-o poziție dominantă, într-o mică câmpie, în apropierea râului Ceyhan.

Conform paginii Guvernatoratului din Osmaniye, pe o proeminență stâncoasă care domină câmpia, se află o fortăreață din secolul al XIII-lea, numită Bodrum Kalesi. Ruinele încep de la poalele fortăreței și se întind pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați. Așadar, trebuie să știți că, la intrare, veți avea de explorat o zonă vastă, nu un singur punct. Structurile din centrul orașului au fost identificate pe versanții unei mici văi, dominate de fortăreață. Conform portalului cultural, axa principală a orașului este definită de o stradă cu coloane; începeți plimbarea de-a lungul acestei străzi.

Pe terenul înclinat, terase plane au fost create cu ajutorul zidurilor și bolților. Observând terasele, puteți înțelege cum a fost amenajat terenul. Orașul este planificat într-o rețea, adaptat pantei, iar clădirile publice sunt situate în centrul zonei. Teatrul, baia și magazinele au fost construite pe parcele conform acestui plan; încercați să le găsiți în timp ce vă plimbați. Prima etapă a construcțiilor publice datează din perioada Severilor. Se presupune că, în perioada Imperiului Roman, adică în secolul al II-lea d.Hr., orașul nu era înconjurat de ziduri. Se consideră că primul sistem de apărare a fost stabilit la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. Când vedeți urmele zidurilor, amintiți-vă de această diferență: inițial, orașul a fost un loc deschis, apoi a devenit o așezare fortificată.

Conform portalului cultural, săpăturile au început în 2009 și continuă. Lucrările sunt conduse de profesorul Turgut Hacı Zeyrek, de la Universitatea Tehnică Karadeniz, sub egida Ministerului Culturii și Turismului. Prin urmare, este normal ca unele zone să fie în curs de lucru sau în conservare; urmați indicațiile. Aceeași pagină menționează că rezultatele săpăturilor au schimbat istoria cunoscută a orașului, descoperind artefacte care datează de la sfârșitul perioadei Neolitice timpurii până în secolele al XIII-lea-al XV-lea. Conform paginii Guvernatoratului, orașul a fost vizitat în 1875 de diplomatul englez Davis, care l-a

Kastabala-Hierapolis se află la 12 kilometri nord-nord-vest de centrul orașului Osmaniye, pe drumul care leagă localitatea Cevdetiye de muzeul Karatepe. Orașul este situat într-o mică câmpie, în apropierea râului Ceyhan, și este înconjurat de satele Kesmeburun, Bahçe și Kazmaca. Conform surselor oficiale, ruinele orașului se află în perimetrul satelor Kesmeburun și Bahçe, fiind astfel inclus în lista locurilor de vizitat din districtul central Osmaniye. Accesul se face ușor, pe un drum asfaltat. Conform descrierii guvernatoratului din Osmaniye, pe stânca de deasupra ruinelor se află Castelul Bodrum, datând din secolul al XIII-lea. Ruinele se extind pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați, începând de la poalele castelului. Arheologul britanic E. J. Davis a vizitat situl arheologic pentru prima dată în 1875, descriindu-l în detaliu. Faptul că un alt nume al orașului era Hierapolis a fost descoperit în 1890, datorită inscripțiilor antice găsite aici de cercetătorul britanic T. Bent. Scriitorii antici Ptolemeu și Pliniu menționează Kastabala printre orașele din Cizigia, după Anazarbos și înainte de Epiphaneia. Geograful Strabo, însă, a fost înșelat, crezând că există un al doilea Kastabala în Munții Taurus. Orașul este menționat pentru prima dată sub numele de Hierapolis pe monedele emise în timpul domniei lui Antiochos al IV-lea, regele Seleucid (175-164 î.Hr.). Săpăturile arheologice, inițiate pentru prima dată în oraș în 2009, continuă și în prezent. Acestea sunt conduse de Prof. Dr. Turgut Hacı Zeyrek, de la Ministerul Culturii și Turismului și de Universitatea Tehnică Karadeniz. Rezultatele obținute au modificat istoria cunoscută a orașului. Descoperirile, datând din perioada Neolitică timpurie, din secolul al V-lea î.Hr., din secolele I î.Hr. - I d.Hr., din secolul al II-lea d.Hr., din secolele al IV-lea - al VI-lea d.Hr. și din secolele al XIII-lea - al XV-lea d.Hr., promit să completeze lacunele din arheologia regiunii. Teritoriul orașului cuprinde o câmpie fertilă, situată între râul Ceyhan la sud, Karatepe la nord și rezervația naturală Kırmıtlı la vest. Clădirile din centrul orașului, înconjurate de ziduri, au fost identificate pe versanții nordici, sudici și estici ai unei mici văi, dominate de dealul castelului. Formațiunile stâncoase naturale reprezintă granița naturală a așezării la nord. Un pasaj săpat în stâncă, situat în nord-vestul orașului, la poalele de nord-est ale castelului, leagă zonele Dealul Kale este o stâncă situată într-o poziție strategică, ideală pentru apărare, și oferă o perspectivă asupra întregii zone. Din cauza săpăturilor în curs, anumite zone pot fi inaccesibile. Vă rugăm să verificați informațiile actualizate despre vizite pe site-urile oficiale ale Ministerului Culturii și Turismului și de la direcția locală de cultură și turism. Pentru cei care nu ajung cu mașina, este posibil să ajungeți cu microbuzele care circulă spre satele Bahçe, Kesmeburun sau Karatepe. Verificați orarele actualizate la fața locului. Pentru a obține fotografii reușite, încercați să includeți dealul Kale împreună cu rămășițele străzii cu coloane în cadru. Terenul este pietros și înclinat, așa că este recomandat să purtați încălțăminte adecvată. Kastabala, planificată împreună cu Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaș, care se află pe același traseu, oferă o excursie care poate dura o jumătate de zi.
4
Karatepe-Aslantaş Açık Hava Müzesi

Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş.

~2 h aici
Site, 80752 Karatepe/Kadirli/Osmaniye

Ultima oprire este Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş, punctul cel mai nordic al traseului. Muzeul se află în districtul Kadirli, în interiorul Parcului Național Karatepe-Aslantaş, și se află în apropierea satului Kızyusuflu. Conform site-ului Culturii, muzeul se află la 33 de kilometri de centrul orașului Osmaniye. Drumul care vine de la Kastabala este o continuare a liniei Cevdetiye-Karatepe, iar peisajul se schimbă pe măsură ce urcați de pe câmpie către zonele împădurite. Această zonă este menționată atât ca muzeu, cât și ca parc național; considerați-le ca pe o singură vizită.

Conform informațiilor de pe site-ul Culturii, această zonă a fost deschisă publicului ca primul muzeu în aer liber din Turcia. Săpăturile au început în 1947, dezvăluind două porți mari de fortificație din perioada târzie a Imperiului Hiti, o alee și structuri din jur. Fortăreața a fost construită de Asativatas în secolul al VIII-lea î.Hr., care s-a autodenumit conducător al regiunii, ca o fortificație de frontieră împotriva atacurilor din nord. Era o fortăreață la intersecția drumului Toprakkale, în timp ce Karatepe este o fortăreață izolată, situată la capătul de nord al câmpiei, care supraveghează granița. Aici se încheie povestea acestui traseu.

La intrare, urmați indicațiile și alegeți traseul care urmează linia zidurilor. Conform sursei, zidurile și porțile impunătoare sunt un exemplu autentic al arhitecturii defensive din acea perioadă. Acordați timp pentru a admira intrările monumentale și artistice. Porțile conțin stelae de bazalt și basoreliefuri. Inscripțiile de pe acestea sunt scrise atât în alfabetul fenician, cât și în hieroglifele luviene. Aceste inscripții, considerate cele mai lungi texte bilingve în aceste limbi, au jucat un rol important în descifrarea hieroglifelor luviene. În timp ce admirați inscripțiile, încercați să observați pe ce poartă se află și la ce înălțime sunt situate, mai degrabă decât să încercați să citiți textul.

Sculpturile și ruinele sunt expuse în mediul lor natural. Muzeul în aer liber și pădurea din jur sunt protejate împreună. Această formă de protecție permite vizitatorilor să vadă ruinele împreună cu peisajul cultural. Secțiunea închisă a muzeului, situată în interiorul muzeului în aer liber, a fost deschisă publicului în 2007; puteți vedea și artefactele de acolo. Zona a fost inclusă în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2020.

Această zonă este situată pe un teren împădurit, așa că purtați pantofi de drumeție confortabili. Faceți pauze în zonele umbroase și luați cu voi apă. Fotografiați zidurile și intrările în momentele în care lumina este oblic

Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş se află în districtul Kadirli, din provincia Osmaniye, în interiorul Parcului Național Karatepe-Aslantaş. Zona se întinde între pantele Munților Taurus și câmpiile Çukurova, într-o regiune împădurită. Conform definiției Culturii Portale, este primul muzeu în aer liber din Turcia, deschis publicului. Muzeul se află în perimetrul satului Kızyusuflu, la 33 de kilometri de centrul orașului Osmaniye. În schimb, centrul districtului Kadirli se află la 22 de kilometri de parcul național. Situl arheologic Karatepe-Aslantaş a fost adus la lumină prin săpături care au început în 1947. În timpul săpăturilor, au fost descoperite două porți mari de cetate din perioada târzie a Imperiului Hitit, o axă de drum și spații situate de o parte și de alta a acesteia, precum și statui și artefacte arheologice. Conform definiției oficiale, situl este considerat un sit istoric, ceea ce înseamnă că vizitatorii pot explora ruinele unei întregi așezări, nu doar o singură clădire. Cetatea a fost construită în secolul al VIII-lea î.Hr. Asativatas, care se declara conducător al regiunii, a construit cetatea ca o fortificație de frontieră pentru a se proteja de atacurile din nord. Zidurile și porțile cetății sunt un exemplu remarcabil al arhitecturii defensive din acea perioadă. Intrările porților, cu valoarea lor monumentală și artistică, reflectă un nivel înalt de înțelegere arhitecturală. De aceea, începerea vizitei prin porți este cea mai ușoară modalitate de a înțelege de ce situl a fost stabilit ca o fortificație de frontieră. Urmând axa drumului și examinând spațiile și statuile situate de o parte și de alta, veți putea înțelege mai bine planul așezării. Unul dintre elementele care fac ca acest sit să fie remarcabil în lumea arheologiei sunt inscripțiile bilingve. Pe bazaltul stelară și pe reliefurile de pe ambele porți se găsesc texte scrise atât în alfabetul fenician, cât și în hieroglifele luviene. Conform sursei, aceste inscripții, care conțin cele mai lungi texte bilingve cunoscute în aceste limbi, au jucat un rol important în descifrarea hieroglifelor luviene. Privind inscripțiile ca pe un document lingvistic și istoric, veți putea înțelege mai bine importanța lor în istoria științei. Este important să nu atingeți suprafețele de piatră, pentru a proteja atât inscripțiile, cât și reliefurile. În interiorul muzeului în aer liber se află și o secțiune închisă, creată pentru a expune artefactele arheologice, care a fost deschisă publicului în 2007. Gândirea structurilor pe care le vedeți în aer liber împreună cu descoperirile din secțiunea închisă este cea mai eficientă modalitate de a vizita situl. Situl arheologic Karatepe-Aslantaş Când vizitați siturile arheologice, purtați încălțăminte confortabilă și antiderapantă, deoarece terenul poate fi accidentat. Pentru a fotografia detaliile sculpturilor, este recomandat să vizitați dimineața devreme sau după-amiaza târziu, deoarece lumina laterală evidențiază mai bine suprafețele. În timpul verii, este bine să luați apă și o pălărie. Programul de vizitare și tarifele de intrare pot varia în timp, așa că verificați informațiile actualizate pe site-urile oficiale ale Ministerului Culturii și Turismului. Cea mai convenabilă modalitate de a ajunge la muzeu este cu mașina personală, plecând din centrul orașului Osmaniye. Pentru cei care nu au mașină, autobuzele locale care merg către satele Karatepe sunt menționate pe portalul cultural; verificați orarele actualizate la nivel local. Karatepe poate fi vizitat în aceeași zi cu orașul antic Kastabala, situat pe drumul Cevdetiye-Karatepe. Vizitarea mai întâi a Kastabala, aflată în câmpie, și apoi a Karatepe, situat la poalele muntelui, oferă o experiență plăcută, legând cele două situri arheologice. După vizită, puteți profita de zona de picnic pentru a vă relaxa, ceea ce vă va permite să încheiați plimbarea în confort.

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașToprakkale, Osmaniye
TipCultural
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul