Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
De la Savur la Midyat, zona din jurul orașului Mardin.
Cultural4 Oprire

De la Savur la Midyat, zona din jurul orașului Mardin.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Când vine vorba de Mardin, majoritatea oamenilor se gândesc la străzile pietruite, așezate pe terase. Însă, orașul se întinde pe o arie vastă, de la versanții munților din nord până la câmpiile Mesopotamiei din sud. Această rută a fost creată pentru cei care doresc să exploreze această regiune în patru etape. Călătoria începe în nord, în Savur. Direcția de cultură și turism a orașului menționează că Savur este conectat la centrul orașului printr-un drum asfaltat de 47 de kilometri. Aceeași sursă indică o altitudine medie de aproximativ 900 de metri, iar așezarea este situată pe un promontoriu cu formă de "gât de lebădă", între un deal și o fortăreață naturală. Datorită sculpturilor în piatră, fortăreței și caselor de piatră, districtul oferă un punct de plecare cu vedere panoramică asupra zonei. În drumul de întoarcere, se ajunge la Madrasa Kasımiye, situată la poalele sud-vestice ale orașului Mardin. Clădirea se află sub "Yeni Yol" (Drumul Nou), care merge în direcția Nusaybin, iar fațada sa, orientată spre sud, spre câmpii, oferă o previzualizare a peisajului următoarei etape. A treia etapă este orașul antic Dara. Situat la aproximativ 30 de kilometri sud-est de Mardin, în satul Oğuz, orașul a fost fondat în 505 ca garnizoană de frontieră a Imperiului Roman de Răsărit. Zidurile, agora, cisternele și zona de morminte săpate în stâncă vă permit să urmăriți evoluția unui așezământ transformat dintr-o carieră de piatră. Ruta se îndreaptă spre est și se termină în Midyat. Aici, se explorează străzile vechi ale orașului Midyat, cu casele construite din piatră "katori" și "abbar", precum și piața de argintărie. Logica acestei ordonări este simplă: se pleacă de la altitudine, spre câmpii, și apoi se revine la orașele de piatră. Materialele de construcție folosite în fiecare etapă reflectă această tendință. La Savur, piatra provine de pe versanți; la Kasımiye, se folosește piatră tăiată fin; la Dara, se utilizează piatra brută; iar la Midyat, se folosește piatra "katori", specifică zonei. Profunzimea istorică a acestei rute variază de la o etapă la alta. Pentru Savur, direcția de cultură și turism menționează că istoria districtului se întinde până la perioada Etilor. Construcția Madrasa Kasımiye a fost un proces îndelungat, începând în perioada Artukidelor și finalizându-se între 1457 și 1502, în timpul domniei lui Kasım Padişah, din Imperiul Akkoyunlu. La Dara, lățimea medie a zidurilor este de Deoarece nu există o linie de transport public regulată între aceste locații, vă rugăm să obțineți informații actualizate de la Direcția de Cultură și Turism a provinciei înainte de a pleca.

Surse:

Savur, Mardin
Cultural
4 Oprire
~8 h la locații
Traseu ~100,2 km · 2 h 47 min
Total ~10 h 47 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Tarihi Savur

Savur, un oraș cu o istorie bogată.

~2 h aici

La Savur este accesibilă printr-un drum asfaltat care pleacă din centrul provinciei Mardin spre nord; conform informațiilor de la direcția de cultură și turism a provinciei, distanța este de 47 de kilometri. Acesta este cel mai înalt punct de pe traseu, deci este logic să începeți ziua aici. Altitudinea medie a localității este de aproximativ 900 de metri, conform surselor oficiale. Așezarea este situată pe versanții superiori și laterali ai unui relief care se întinde între munții de la marginea provinciei Mardin și o fortăreață naturală din nord. Sursa descrie acest relief ca fiind asemănător unui "gât de lebădă"; observați cum drumul urcă pe versant înainte de a ajunge în localitate. Cel mai bine este să lăsați mașina într-un loc apropiat de centru și să mergeți pe jos, deoarece străzile din zona locuită sunt în pantă. Pagina web a guvernatoratului descrie Savur ca fiind o localitate pitorească, cu o bogată moștenire istorică, asemănătoare cu Mardin. Aceeași pagină subliniază măiestria lucrărilor de piatră din clădiri; prima opțiune ar trebui să fie să admirați tâmplăriile, ramele ferestrelor și finisajele pereților. Guvernatoratul descrie Savur ca fiind un sit istoric, modelat de o mână pricepută, cu centrul localității, fortăreața, casele de piatră, vechea moschee Ulu și podul Başkavak. Folosiți această listă ca pe un ghid pentru plimbare și căutați silueta fortăreței, casele de piatră și podul, încercând să le distingeți. Mergeți pe cât posibil de aproape de fortăreață și de casele de piatră, pe jos, din interiorul localității; verificați accesul la fața locului și prin canalele oficiale. Casele de piatră, așa cum sugerează și numele, sunt construcții integrate în versantul stâncos. Cele mai bune condiții de lumină pentru fotografii sunt dimineața și seara, când lumina scoate în evidență culoarea pietrei. Râul Savur traversează localitatea; opriți-vă într-un punct cu vedere spre vale și încercați să observați cum este așezată localitatea pe versant. Direcția de cultură descrie reliefurile ca fiind formate din creste neregulate și rămășițe ale unui vulcan stins. Când vă concentrați asupra acestor linii, veți înțelege mai ușor de ce localitatea a fost construită pe acest relief. Conform informațiilor din partea guvernatoratului, referitoare la istorie, localitatea are o istorie care se întinde până în perioada Etilor. Aceeași sursă menționează și perioada de dominație romană și bizantină, precum și perioadele Sasanide și a lui Melikşah. Se menționează că Artukoğulları au guvernat regiunea timp de aproximativ trei secole, începând cu secolul al XII-lea, urmată de influența familiilor Karakoyunlular și Akkoyunlular. Savur a devenit parte a Imperiului Otoman în timpul domnie La întoarcere, veți merge spre sud, către poalele sud-vestice ale orașului Mardin, și veți ajunge la Madrasa Kasımiye. Sursa: Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei Mardin, Guvernul provincial Mardin.

Savur, situat în nordul orașului Mardin, este un centru administrativ construit pe versantul unui munte. Primăria orașului descrie localitatea ca fiind un loc pitoresc, cu o bogată istorie, similar cu Mardin. Aceeași pagină menționează că localitatea atrage atenția datorită poziției sale pe versant și a măiestriei cu care au fost realizate lucrările din piatră ale clădirilor. Conform primăriei, Savur este conectat la centrul districtului printr-un drum asfaltat, cu o lungime de 47 de kilometri. Localitatea se află în nordul Mesopotamiei, în nordul orașului Mardin. Așezarea este situată pe versanții superiori și laterali ai unui relief în formă de "gât de cămilă", între un vârf care marchează capătul munților dinspre Mardin și o fortăreață naturală din nord. Altitudinea medie este de 900 de metri, iar râul Savur traversează localitatea. Primăria descrie reliefurile ca fiind formate din creste neregulate și rămășițe ale unor vulcani stinși. Un articol publicat în revista Universității Uludağ din Bursa menționează că structura urbană tradițională este formată din așezările din jurul celor două vârfuri, iar străzile, conacele și casele, adaptate topografiei, reflectă valorile autentice ale așezării tradiționale. Casele din Savur au fost modelate de structura familială, structura economică, clima, topografia, structura geologică și materialele folosite. Pagina primăriei include centrul districtului, fortăreața, casele de piatră și podul Başkavak printre elementele care contribuie la aspectul istoric al localității. Fortăreața ar trebui privită astăzi nu ca un loc de vizitat, ci ca o structură integrată în peisajul versantului. Casele de piatră, la rândul lor, demonstrează modul în care clădirile se integrează în stâncile naturale ale versantului. Lista locurilor de vizitat include, de asemenea, conacul Mehmet Tahir Ökmen, podul Sürgücü, râul Savur Yeşil Su, satul Dereiçi și podul Baş Kavak. Conform surselor oficiale, istoria localității datează de la Etiler. În perioadele ulterioare, s-a succedat dominația romană și bizantină, urmată de cea sasanidă. În perioada Artukidelor, în secolul al XII-lea, Savur a intrat sub conducerea acestora. După Artukizi, Karakoyunlu și Akkoyunlu au preluat controlul asupra regiunii. În timpul domniei lui Yavuz Sultan Selim, Savur a fost integrat în teritoriile otomane și a devenit district în 1884. Primăria menționează, de asemenea, că se susține că orașul Sharu, menționat în campania unui rege asirian în jurul anului 1300 î.Hr., ar fi fost de fapt Savur. Aceeași pagină precizează că bizantinii numeau Savur "Sauras", iar sasanizii îl numeau "Staor". Primăria descrie, de asemenea, că în Articolul subliniază faptul că aspectul original al clădirilor se deteriorează din cauza restaurărilor incorecte și a lipsei de întreținere. De aceea, este important să explorăm zonele fără a interveni asupra structurilor, admirând clădirile de la distanță și respectând locuitorii. Savur este un loc liniștit, dominat de piatră, care merită o zi separată din programul turului orașului Mardin.
2
Kasımiye Medresesi

Medresa Kasımiye.

~1 h aici
Yeniyol Altı, Artuklu-Mardin

Medresa Kasımiye se află în sud-vestul orașului Mardin, la poalele dealurilor, pe traseul care duce spre Nusaybin. Conform descrierii de pe portalul cultural, pentru a ajunge acolo, trebuie să mergeți pe drumul care duce spre Nusaybin, să treceți de stadionul orașului și să virați la dreapta, lângă garajul pompierilor, apoi să mergeți aproximativ 250 de metri. Cea mai ușoară cale este să veniți din Savur, trecând prin centrul orașului și urmând aceste indicații. Înainte de a examina clădirea, observați fațada sa, care se deschide spre câmpie. Portalul cultural menționează că această fațadă este orientată spre sud, spre câmpie. Sursele indică faptul că construcția a început în perioada Artukidelor și a fost finalizată între 1457 și 1502, în timpul domniei lui Cihangiroğlu Kasım, conducător al dinastiei Akkoyunlu. Direcția de cultură a orașului descrie clădirea ca fiind una dintre ultimele opere din perioada Artukidelor din Mardin. Acest proces de construcție îndelungat vă va ajuta să identificați elemente caracteristice ale celor două perioade. Utilizarea pietrei tăiate este imediat vizibilă pe fațadă; examinați cu atenție rosturile și aranjamentul pietrelor. Intrarea se face dinspre fațada sudică, printr-un coridor acoperit cu bolte, care duce la poartă. Alegeți momentul zilei în care lumina vine din lateral, pentru a putea citi detaliile decorative de pe poartă. Articolul publicat pe DergiPark prezintă clădirea ca pe o operă remarcabilă, datorită arhitecturii, sculpturilor și decorațiunilor sale. După ce treceți prin coridor, ajungeți într-o curte interioară, mărginită de arcade. În jurul curții, la două etaje, sunt dispuse celule, intercalate între arcade. Comparați aranjamentul celulelor și ritmul arcelor de la etajul inferior, apoi la cel superior. În partea de nord a curții se află un perete înalt, care traversează ambele etaje, și în fața sa se găsește un bazin. Articolul menționează că bazinul și cupolele transformă clădirea într-unul dintre cele mai vizitate locuri din Mardin. Portalul cultural precizează, de asemenea, că în curte se află o fântână. De-a lungul bazinului, alegeți un punct de vedere care să surprindă simetria curții, cu peretele înalt în fundal. Conform direcției de cultură a orașului, medresa este construită pe două terase, având două etaje, și face parte dintr-un complex care include o moschee și un mausoleu. Această structură pe terase reprezintă o soluție arhitecturală care se adaptează terenului în pantă. În partea de vest se află o sală de rugăciuni independentă, iar în partea de est se găsește o secțiune a moscheii, care se ridică pe două etaje; analizați aceste elemente ca fiind părți

Medresa Kasımiye, un moșten al perioadei Artukide, situată în sud-vestul vechiului oraș Mardin, la poalele dealurilor. În timp ce celelalte medrese din oraș sunt situate la altitudini mai mari, această clădire se află mai jos, spre sud, cu vedere spre câmpie. Direcția provincială pentru cultură și turism precizează că clădirea se află la baza dealurilor din sud-vestul orașului Mardin. Conform portalului Culturii, construcția medresei a început în perioada Artukidelor și a fost finalizată în timpul domniei lui Cihangiroğlu Kasım, conducător al dinastiei Akkoyunlu. Portalul indică perioada 1457-1502 pentru finalizarea construcției; cu toate acestea, având în vedere că în alte publicații se menționează date diferite, este mai prudent să se menționeze secolul al XV-lea și ulterior. Astfel, clădirea poartă urmele ambelor dinastii. Direcția provincială menționează că stilul arhitectural indică faptul că construcția a început în perioada Artukidelor și a fost finalizată în timpul dinastiei Akkoyunlu. Aceeași sursă afirmă că, deși planul, sculpturile în piatră și motivele decorative nu se potrivesc perfect cu caracteristicile epocii, clădirea poate fi considerată una dintre ultimele opere ale perioadei Artukide din Mardin. Medresa este construită pe două terase, având două etaje. În construcție au fost utilizate pietre tăiate; portalul Culturii menționează, de asemenea, utilizarea cărămizii, pe lângă piatră. Are un plan deschis, cu o curte centrală, două etaje și un singur *iwan* (arcadă deschisă). Datorită faptului că este parte a unui complex care include o moschee și un mausoleu, clădirea pare să fi fost concepută ca parte a unei comunități, mai degrabă decât ca o clădire educațională independentă. Accesul se face printr-un coridor acoperit cu boltă, care pornește din partea sudică, printr-o poartă monumentală. Începeți vizita stând în fața porții monumentale și observați cu atenție motivele decorative de pe piatră. Un articol publicat în DergiPark subliniază faptul că medresa este recunoscută pentru structura sa arhitecturală, sculpturile în piatră și decorațiunile. În partea de vest a coridorului, se află un spațiu independent pentru rugăciune, care are acces comun cu celelalte zone. În partea de est, se află un spațiu pentru moschee, care se extinde pe ambele etaje. Interpretați aceste zone ca spații arhitecturale pentru a înțelege organizarea complexului. Din spatele porții monumentale, se deschide o curte mare, acoperită cu arcade, în jurul căreia se află celule, dispuse pe ambele etaje. Ritmul arcadei oferă curții un aspect liniștit și ordonat. În partea de nord a curții, se află un *iwan* mare, care traversează și al doilea etaj, și un bazin în fața Medresa se află într-o zonă separată, în afara centrului vechi, așa că este recomandabil să o vizitați ca pe o destinație distinctă. Deoarece informațiile despre transportul public nu sunt disponibile în surse oficiale, este posibil să aveți nevoie de un vehicul sau de asistență locală pentru a ajunge acolo. Purtați încălțăminte cu talpă antiderapantă, deoarece podelele și scările pot fi alunecoase. Pentru a obține fotografii mai bune, vizitați dimineața devreme sau spre sfârșitul zilei, când lumina scoate în evidență textura pietrei. Pentru a fotografia curtea într-un cadru larg, priviți de la colțul opus piscinei. Puteți organiza vizita în felul următor: fațadă, poarta principală, coridoare, curte, piscină, pridă și galeriile de la etaj. Când treceți prin ușile celulelor, observați grosimea pereților de piatră. Programul de vizitare și zonele deschise ale medresei se pot schimba în timp. Verificați informațiile actualizate pe pagina web a Direcției Provinciale de Cultură și Turism din Mardin sau pe portalul cultural. Puteți considera această clădire ca un exemplu excelent pentru a studia tradiția locală de construcție din piatră. În timp ce vă îndepărtați de fațada orientată spre câmpie, întoarceți-vă și priviți încă o dată relația clădirii cu panta. În drumul de întoarcere, puteți explora bazarul și străzile din centrul vechi și puteți continua vizita cu alte medrese.
3

Orașul antic Dara.

~2 h aici

Orașul antic Dara se află la aproximativ 30 de kilometri sud-est de Mardin, în satul Oğuz. Portalul Cultural menționează că drumul către Dara urmează traseul Mardin–Nusaybin; dacă nu aveți propriul vehicul, planificați transportul din timp. Conform paginii web a Ministerului Culturii, Dara este situat în nordul Mesopotamiei, la poalele Munților Tur Abdin, într-o poziție dominantă asupra văii. Este important să înțelegeți această locație: privirea de la o altitudine mai mare spre sud vă va ajuta să înțelegeți de ce orașul a fost construit aici. Sursele menționează că orașul a fost fondat în 505, la inițiativa împăratului Anastasius, ca o garnizoană militară pentru a proteja granița estică a Imperiului Roman de Răsari împotriva sasanizilor. Pagina web a muzeului datează activitățile de construcție între 503 și 507; menționarea anului 505 pentru fondare și 503-507 pentru perioada de construcție reflectă diferite interpretări ale surselor. Începeți cu zidurile: aproximativ 4 kilometri din zidul care înconjura cele trei dealuri ale orașului sunt încă vizibili, pe o distanță de 2,8 kilometri. Lățimea zidului este, în medie, de 3,70-3,80 metri, iar zidurile sunt construite din piatră tăiată, atât pe interior, cât și pe exterior. În total, se numără 28 de turnuri pe zidul interior și exterior; la aproximativ 20 de metri est de zid, în partea de est, se află șanțuri. În timpul domniei împăratului Iustinianus, în jurul anului 530, înălțimea zidului a fost adusă la aproximativ 29 de metri; în prezent, cea mai înaltă porțiune conservată, măsurată prin excavări, are aproximativ 15 metri. Imaginați-vă înălțimea inițială a zidului gândindu-vă la aceste cifre. Există urme ale unor porți principale în toate cele patru direcții; de fiecare parte a porților se află turnuri mari, cu o lățime de aproximativ 5 metri. La porțile de nord și de sud, râul Cordis trece sub zid, printr-o serie de arce. Agora se întinde de la poarta de sud spre nord, pe o distanță de 45-50 de metri, având o lățime de aproximativ 5,80 metri și fiind pavată cu blocuri mari de piatră. Pe partea de vest a agorei se află un portic, iar în spatele acestuia, magazine. Excavările au scos la iveală 9 magazine și 6 spații asociate acestora; magazinele au dimensiuni de aproximativ 5 x 5 metri. Pagina web a muzeului sugerează că, datorită poziției agorei, care este conectată la Drumul Mătăsii, caravanele comerciale ar fi putut trece pe aici. Trecem acum la structurile de apă: maksem este un rezervor de apă acoperit, sculptat în stânca, format din 10 celule paralele, cu bolte în formă Portalul cultural menționează că în situl arheologic se pot încă observa ruinele unui palat, ale unei piețe, ale unei închisori, ale unei fortificații și ale unui baraj. Satul Dara existent datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este situat deasupra orașului antic, astfel încât ruinele sunt integrate în terenurile agricole și în casele localnicilor. Vă rugăm să nu intrați pe proprietăți private. În provincia Mardin, verile sunt calde și uscate, așa că nu uitați să luați cu dumneavoastră o pălărie, apă și încălțăminte adecvată. Următoarea destinație este Midyat; țineți cont de distanța de aproximativ o oră și jumătate de Mardin până la Midyat atunci când vă planificați timpul de întoarcere. Sursa: Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Mardin, Portalul Cultural, pagina muzeelor ministeriale.

Aceasta este o garnizoană de frontieră, caracterizată de cisternele săpate în stâncă, de acvaductele și de necropoli. Sala coloanată a cisternei subterane este încă intactă, iar în interior ecoul se aude pentru o perioadă îndelungată.
4
Midyat Tarihi Sokakları

Străzile istorice din Midyat.

~3 h aici

Pentru a explora străzile istorice din Midyat, îndreptați-vă spre vechea parte a orașului, nu spre centrul nou. Direcția Generală de Promovare menționează că, în timp, centrul orașului s-a mutat la aproximativ 2 kilometri distanță, în localitatea Estel. Aceeași sursă descrie Midyat ca fiind situat la aproximativ o oră și jumătate de Mardin, prezentându-l ca un oraș muzeu, similar cu Mardin. Datorită acestei distanțe, Midyat este adesea planificat ca ultima destinație a zilei, după Dara. Vizitatorii vor fi întâmpinați de case, conace din piatră și pasaje arcuite, care amintesc de Mardin. Numele orașului, "Matiate", apare pe tablete asiri din secolul al IX-lea î.Hr., referindu-se la un oraș subteran, și este foarte probabil ca originea numelui să provină de aici. Regiunea este situată în zona Tur Abdin. Conform direcției județene, zona numită "Mahallele de Sus" are străzi pline de case din piatră, construite din piatra specifică regiunii, care se întind până la Piața Estel Köşk. Pe aceste străzi se găsesc case decorate cu diverse motive și "abbar" (elemente arhitecturale tradiționale). Alegeți orele din zi în care lumina vine din lateral pentru a putea observa detaliile ornamentale de pe porți și ferestre. Străzile au fost restaurate în mod autentic în 2020, în cadrul unui proiect de revitalizare urbană. Puteți admira detaliile originale ale fațadelor restaurate. Observați cu atenție culoarea și textura pietrei, deoarece sursa o descrie ca fiind specifică regiunii Midyat. A doua zonă, unde se află străzile istorice, se întinde de la zona "Konuk Evi" până la Bazarul Argintarilor. Pentru a evita oboseala, este recomandat să planificați vizitarea celor două zone ca pe două trasee separate. În bazar, concentrați-vă pe obiectele din argint; Direcția Generală de Promovare menționează că Midyat este renumit pentru meșteșugurile din argint și este o regiune importantă din punct de vedere al artizanatului. Aceeași sursă precizează că mai mulți meșteri continuă să își desfășoare activitatea în bazar. "Telkari" este o tehnică de prelucrare a argintului, folosind fire subțiri de argint; puteți consulta și articolul nostru despre "telkari" pentru a afla mai multe detalii. Dacă doriți să urmăriți procesul de producție, cereți permisiunea înainte de a face fotografii. Clima din Midyat este foarte caldă și uscată vara, iar iarna este ploioasă și rece. În sezonul cald, alegeți să explorați străzile umbroase după-amiaza, iar dimineața și seara, plimbările pot fi făcute în zonele deschise. Purtați încălțăminte confortabilă, deoarece unele străzi pot fi pavate și în pantă. Zona istorică este un cartier viu, așa că evitați să intrați în curțile

Străzile istorice din Midyat sunt o zonă de promenadă formată din case din piatră, curți și alei înguste, care reprezintă aspectul vechi al orașului. Direcția de Cultură și Turism a provinciei Mardin prezintă această zonă în două regiuni distincte. Prima este zona numită "Harıd Fok", cunoscută local sub numele de "Cartierul de Sus". Aici, străzile sunt pavate cu piatră specifică orașului Midyat și se întind până la Piața Estel Köşk. Pe aceste străzi se găsesc case decorate cu diverse motive și balcoane. Conform direcției, străzile au fost restaurate în 2020, respectând aspectul original, în cadrul unui proiect de revitalizare urbană. A doua zonă începe din apropierea Casei pentru Oaspeți și se întinde până la Bazarul Argintarilor. Casa pentru Oaspeți este o clădire cu trei etaje, achiziționată de Primăria din Midyat. La parter se află o cameră sculptată în stâncă și o extensie a acesteia. La etajul doi se găsesc trei camere dispuse în formă de "L" și o terasă spațioasă. La etajul trei se ajunge printr-o scară îngustă, asemănătoare unui tunel, unde se află, de asemenea, o terasă spațioasă și două camere. În holul de la etajul trei, unde se află ușa unei camere, se observă un balcon mic. Conform site-ului Cultural, datorită înălțimii dealului pe care este construită clădirea și a celor trei etaje, de pe terasă se poate admira panorama întregului oraș Midyat. În curte se află o clădire folosită ca bucătărie și un puț de apă. Casa pentru Oaspeți se află la aproximativ 250-300 de metri de Bazarul Argintarilor, ceea ce indică faptul că traseul principal al vizitei este format din străzile dintre cele două locuri. În bazar, se practică meșteșugurile cu argint și filigran. Conform Direcției Generale de Promovare, mai mulți meșteri filigranieri își desfășoară activitatea în bazarul din Midyat. Filigranul este o tehnică de prelucrare a argintului, despre care vom oferi mai multe detalii într-un articol separat. Un alt punct de interes din zonă este Muzeul Orașului Estel Han. Hanul se află la 2,2 kilometri de centrul orașului, în cartierul Ulu Camii. Datorită lipsei unei inscripții, nu se cunoaște data construcției. Clădirea are o formă în "U", este un han cu o curte și trei etaje. Hanul, construit din piatră tăiată și piatră finisată, are un subsol sculptat în stâncă. Interiorul are spații cu bolte, iar exteriorul are un acoperiș plat. Hanul a fost restaurat în 2021, respectând aspectul original, și este folosit ca muzeu urban, unde sunt expuse obiecte legate de cultura din Midyat. Pentru programul de vizitare, orele de deschidere și prețul biletului, vă rugăm să consulta De aceea, este mai plăcut să explorați străzile vechi dimineața devreme sau seara, în orele mai răcoroase. Străzile pot fi pavate cu piatră și pot avea pante, așa că purtați încălțăminte confortabilă pentru mers. Textura fațadelor din piatră și a arcurilor este cel mai evidentă în lumina slabă a soarelui. Deoarece pe aceste străzi se află și locuințe, vă rugăm să respectați intimitatea oamenilor atunci când faceți fotografii. Pentru a vedea ambele fețe ale zonei, este recomandat să explorați împreună traseul care leagă cartierul superior de Piața Estel Köşk, precum și zona din jurul casei de oaspeți, fără a vă opri într-o singură stradă.

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașSavur, Mardin
TipCultural
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul