Portul Kale, Alanya, perioada selgiucidă.

Începeți de la intrarea în peșteră, situată pe strada Damlataş, pe coasta de vest a peninsulei. În fața peșterii se află plaja, iar în jurul intrării s-a amenajat o piață mică. Opriți-vă aici pentru o clipă și priviți în sus: vă aflați la baza stâncii pe care se află zidurile selgiucilor, iar peste câteva ore veți admira această coastă de sus.

Povestea peșterii se leagă de restul traseului. În 1948, în timpul lucrărilor de construcție a portului, o explozie provocată în timpul extragerii pietrei a dezvăluit o cavitate în stâncă. Prin urmare, este o introducere potrivită să începeți traseul cu această peșteră, descoperită în timpul căutărilor de piatră pentru port, și să ajungeți la portul selgiucid la sfârșitul zilei. Damlataș este cunoscută ca fiind prima peșteră din Turcia deschisă pentru turiști. Portalul Cultural menționează că intrarea este contra cost; verificați tarifele și orele de funcționare actualizate pe site-ul oficial al Primăriei Alanya.

Odată ce intrați, parcurgeți inițial un pasaj de aproximativ cincizeci de metri, care vă conduce într-o cavitate cilindrică, cu o înălțime de până la cincisprezece metri. Peștera își trage numele de la picăturile de apă care curg constant de pe tavan. Opriți-vă pentru o clipă și observați cum se acumulează picăturile de apă la capătul stalactitelor. Se estimează că stalactitele și stalagmitele s-au format între 20.000 și 15.000 î.Hr. Acordați o atenție deosebită punctelor în care stalactitele care coboară de la tavan se apropie de stalagmitele care se ridică de la sol. Nu atingeți formațiunile și nu urcați pe balustrade sau pietre pentru a face fotografii.

Temperatura din peșteră rămâne constantă pe tot parcursul anului, la 22 de grade Celsius, iar umiditatea este de aproximativ 95%. Vara, aerul din interior pare răcoros în comparație cu căldura exterioară, în timp ce iarna pare plăcut de cald. Datorită umidității ridicate, lentilele ochelarilor și ale aparatului foto pot aburi imediat ce intrați; așteptați câteva minute pentru ca acestea să se încălzească. Datorită apei care picură, podeaua poate fi umedă în anumite locuri, așa că purtați încălțăminte antiderapantă în loc de papuci de plajă. Suprafața umedă a pietrelor poate reflecta lumina blițului; dacă este posibil, faceți fotografii fără bliț și găsiți un loc stabil pentru a vă sprijini aparatul foto. Peștera nu este foarte mare; dacă este aglomerat, poate fi necesar să așteptați într-un pasaj îngust, așa că este mai bine să veniți devreme.

După ce ieșiți, mergeți de-a lungul

Când coborâți cu telecabina în Ehmedek, vă aflați în interiorul uneia dintre secțiunile fortificate, separate de ziduri. Castelul Alanya este considerat unul dintre cele mai bine conservate castele medievale din Anatolia și este inclus în lista provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO. Urmele așezării din peninsulă datează încă din secolul al III-lea î.Hr.; castelul monumental pe care îl vedeți astăzi a fost construit de selgiucizi, după 1221, peste zidurile mai vechi, bizantine și romane. Zidurile se întind pe o lungime de 6,5 kilometri și sunt fortificate cu 140 de turnuri. Nu încercați să parcurgeți toată această distanță pe jos; împărțiți cele două ore și jumătate în trei părți: clădirile din castelul central, cetatea interioară și coborârea de pe versantul estic. Înainte de a urca în cetatea interioară, vizitați Moscheea Süleymaniye, cunoscută și sub numele de Moscheea Orta Hisar. Conform informațiilor furnizate de Primăria Alanya, clădirea a fost construită inițial la începutul secolului al XIII-lea, de către Alaeddin Keykubad I. Moscheea, distrusă de un incendiu, a fost reconstruită în timpul domniei lui Kanuni Sultan Süleyman, folosind materiale vechi; planul și forma actuală a cupolei o datează în secolul al XVI-lea. Începeți prin a admira cupolele de la exterior: spațiul principal, cu un plan pătrat, este acoperit de o singură cupolă sferică, în timp ce locul pentru rugăciuni este acoperit de trei cupole mai mici. Cupolele sunt construite din cărămizi, iar zidurile sunt realizate parțial din cărămizi, parțial din piatră tăiată, cele două materiale fiind ușor de distins pe suprafața zidurilor. Minaretul este adăugat în colțul nord-vest al spațiului principal, iar în colțul nord-est, în fața minaretului, se află un bazin acoperit și un loc de abluție, de asemenea acoperit. Dacă intrați, vă rugăm să vă scoateți pantofii, să purtați haine care vă acoperă umerii și genunchii, să fiți silențioși și, în timpul orelor de rugăciune, să admirați doar de la distanță. În castelul central, puteți vedea, de asemenea, clădirea comercială cunoscută sub numele de "bedesten" și moscheea Akşebe Sultan, datând din 1230, împreună cu mausoleul acesteia. Aproximativ 400 de cisterne împrăștiate în jurul castelului demonstrează cât de prețioasă era apa în această peninsulă stâncoasă. Dacă întâlniți o gură de cisternă pe marginea drumului, nu vă aplecați și nu vă apropiați prea mult. Apoi, urcați în cetatea interioară. Cetatea interioară este situată în colțul vestic al peninsulei, în cel Printre structurile din interiorul fortăreței, farul menționat datează din 1720 și este un vestigiu al acestei perioade. Hisariçi, zona din interiorul zidurilor, este astăzi un cartier locuit; casele din spatele zidurilor nu sunt muzee, ci locuințe ale oamenilor. În coborâre, urmați drumul care duce de la fortăreață spre versantul estic al peninsulei; dacă vă obosiți, puteți lua autobuzele care circulă pe traseu. Drumul vă va duce spre piață și spre port, în fața Turnului Roșu, de unde încep zidurile. Sursă: Portalul Cultural; Cardul Muzeal (muze.gov.tr); Primăria Alanya; Enciclopedia Islamică TDV.

Când coborâți din autobuz și ajungeți la port, nu intrați imediat în turn, ci admirați-l mai întâi de pe chei. Turnul Roșu este o construcție octogonală, cu o înălțime de 33 de metri și un diametru de 29 de metri. Partea inferioară este construită din piatră, iar partea superioară este realizată din cărămizi roșii, materialul care i-a dat numele. Puteți observa cu ușurință linia unde cele două materiale se întâlnesc, direct de pe chei. De aici încep zidurile fortăreței, ceea ce înseamnă că vă aflați la începutul traseului pe care l-ați urmărit dimineața. Turnul este considerat simbolul orașului Alanya și a figurat pe versoața bancnotei de 250.000 de lire turcești între 1992 și 2005.

Examinați inscripția de pe fațada de intrare. Inscripția menționează că turnul a fost construit în 1226, la cererea sultanului selgiucid Alaeddin Keykubad, pentru Halepli Ebu Ali. Turnul a avut rol atât defensiv, cât și de observație: a fost construit pentru a proteja portul, unde se desfășura comerțul, și pentru a preveni atacurile asupra fortăreței. În prezent, etajul de la intrare și primul etaj sunt amenajate ca Muzeu Etnografic, iar turnul este deschis publicului încă din 1979. Explorați cu atenție secțiunea muzeală, apoi pregătiți-vă să urcați. Consultați site-ul muze.gov.tr pentru informații actualizate despre condițiile de intrare și program.

În interiorul turnului, există cinci etaje, inclusiv cel de la sol, iar planul fiecărui etaj este diferit. În centrul turnului se află un bazin subteran; lumina soarelui care ajunge de sus coboară până în primul etaj. Opriți-vă puțin în jurul bazinului pentru a observa cum lumina pătrunde prin acest spațiu vertical. La etajele superioare se ajunge printr-o scară de piatră, cu 85 de trepte; treptele sunt spațioase, așa că urcați încet și numărați pașii. Pe parcurs, veți trece prin coridoare boltite și veți observa nișe în ziduri, folosite pentru apărare. Priviți printr-o nișă și imaginați-vă cum un paznic putea observa de aici navele care intră în port.

La etajele superioare, vă așteaptă terase deschise și creneluri. De aici, puteți admira portul de dedesubt și versantul estic al fortăreței, pe care ați coborât dimineața. Observați cum zidurile se întind de la malul mării spre sud, către șantierul naval. Veți merge de-a lungul acestei linii pentru a ajunge la următoarea destinație. Când faceți fotografii pe terasă, nu urcați pe creneluri și aveți grijă la telefon. Turnul găzduiește ocazional evenimente, cum

În timp ce mergeți pe jos de la Turnul Roșu, urmând drumul de-a lungul zidurilor, spre sud, observați clădirea Tophane, situată pe o stâncă la aproximativ 10 metri deasupra nivelului mării. Această construcție, realizată din piatră tăiată și cu o formă dreptunghiulară, a fost construită pentru a proteja docurile. Un pic mai departe, zidurile se prelungesc până la mare, iar intrarea docurilor, formată din cinci arce, se deschide direct în apă. Înainte de a intra, admirați această fațadă de pe țărm: fațada orientată spre mare are 56,5 metri lungime, iar adâncimea clădirii este de 44 de metri.

Sursele indică anul 1227 sau 1228 ca fiind data construcției docurilor; conform articolului de pe Wikipedia, lucrările au început în 1228, în apropierea Turnului Roșu, și construcția a fost finalizată într-un an. Portalul Cultural descrie docurile din Alanya ca fiind singurul doc selgiucid care a supraviețuit până în prezent. Amintiți-vă că Alaeddin Keykubad a construit și un doc în Sinop, pe coasta Mării Negre, și că între cele două porturi a fost creată o rută comercială, dotată cu caravansaraye. Alanya a fost capătul acestei rute în Marea Mediterană, iar una dintre cele două construcții care i-au adus sultanului titlul de "Sultanul celor Două Mări" se află acum în fața dumneavoastră. Enciclopedia Islamică TDV menționează că, în perioada otomană, portul Alaiye era capabil să găzduiască două mii de nave.

Examinați cu atenție inscripția de la intrare; aceasta poartă emblema sultanului și este decorată cu rozete. În interior, cinci încăperi, acoperite cu bolte, se întind una lângă alta. Observați, de la capătul fiecărei încăperi, care dă spre mare, cum lumina care cade pe piatră se diminuează pe măsură ce pătrunde în interior. De o parte a docurilor se află o mică moschee, iar de cealaltă parte, o cameră pentru gardieni; căutați-le pe amândouă la marginea încăperilor. Una dintre încăperi are o fântână veche, a cărei gură este astupată în prezent. În prezent, clădirea funcționează ca Muzeu al Navelor și al Maritimului, așa că, în timp ce explorați încăperile, acordați timp și pieselor expuse. Consultați muze.gov.tr pentru informații actualizate despre condițiile de vizitare.

Pentru ultima fotografie din traseu, îndreptați-vă camera spre Turnul Roșu, de la marginea apei. De aici, puteți surprinde încadrată întreaga linie a zidurilor, care se întinde de la marginea mării până la Turnul Roșu. Ultimele porțiuni ale zidurilor pe care le-ați urmărit dimineața se află acum chiar în fața dumneavoastră, iar de la un capăt al peninsulei