Plimbare prin Ortahisar, între zidurile din Trabzon și cele două pârâuri.

Începeți plimbarea de la porțiunea cea mai înaltă a zidurilor, de la capătul sudic, unde se află Yukarı Hisar și cetatea interioară. Portalul Cultural și Direcția Județeană pentru Cultură și Turism împart zidurile din Trabzon în trei secțiuni: Yukarı Hisar, cetatea interioară, Orta Hisar și Aşağı Hisar. Aceste trei secțiuni nu funcționează ca o singură cetate, ci mai degrabă ca un zid de fortificație care se extinde până la mare; Wikipedia în limba engleză subliniază, de asemenea, că structura este mai degrabă un zid de fortificație decât o cetate. De aceea, în primele momente, în loc să căutați o singură poartă de intrare, urmăriți cu ochii traiectoria zidului. Yukarı Hisar este secțiunea care protejează acropolul orașului și cetatea interioară. Wikipedia în limba turcă menționează că se crede că prima fortificație a fost construită în jurul anului 2000 î.Hr. Sursele divergă cu privire la data construcției celei mai vechi părți a zidurilor care pot fi văzute astăzi. Portalul Cultural o datează la secolul al IV-lea î.Hr., în timp ce Wikipedia în limba engleză o asociază cu perioada romană, secolul I d.Hr., și adaugă că Xenofon, care a vizitat orașul în secolul al V-lea î.Hr., a menționat zidurile. Este important să rețineți această diferență și să nu atribuiți zidurile unei singure perioade. La sud de cetatea interioară, se află o secțiune groasă, cu două etaje, fortificată cu turnuri; sursele o descriu ca fiind mai înaltă decât celelalte secțiuni. Observând cu atenție zidurile, veți vedea că au fost folosite pietre de diferite dimensiuni. Wikipedia în limba turcă menționează că cetatea a fost construită cu pietre recuperate de la monumente antice, iar la începutul secolului al XX-lea, aceleași pietre au fost folosite în construcții noi. Unele secțiuni, construite din piatră brută și blocuri de piatră, conțin și reliefuri, așa că examinați cu atenție suprafața zidurilor. Wikipedia în limba engleză menționează că palatul Imperiului Trabzon se afla în Yukarı Hisar. Enciclopedia KÜRE relatează că, în zona cetății interioare, de la sud de Valea Zağnos, sunt efectuate săpături arheologice coordonate de Ministerul Culturii și Turismului. În timpul acestor săpături, au fost descoperite ruinele unui palat zidit, despre care se crede că aparține dinastiei Comneni, o baie, ruine de ziduri și structuri cu bolte. Zona de săpături este adesea împrejmuită; nu încercați să intrați, ci încercați să observați planul ruinelor de la margine. Se dorește restaurarea descoperirilor și deschiderea zonei pentru vizitatori, așa că în viitor se pot vedea mai multe aici. Evliya Çelebi descrie șanțul de pe partea munt Unele inscripții din perioada otomană, aflate între zidurile fortăreței, sunt expuse astăzi la Muzeul din Trabzon. Pentru a face fotografii, așteptați lumina de dimineață, deoarece zidurile înalte intră în umbră după-amiaza. De aici, coborâți pe versantul vestic și mergeți pe jos până la Parcul Văii Zağnos; coborârea este abruptă, așa că fiți atenți la pași pe pietrele umede. Sursa: Portalul Cultural, Fortăreața din Trabzon; Enciclopedia KÜRE, Valea Zağnos; Wikipedia, Fortăreața din Trabzon; Wikipedia, Zidurile din Trabzon.

Valea Zağnos este valea care formează șanțul de vest al zidurilor și este folosită astăzi ca parc în interiorul orașului. Enciclopedia KÜRE menționează că, după ce Trabzonul a intrat sub dominație otomană în secolul al XV-lea, valea a fost numită după Zağnos Pașa, care a inițiat lucrări de amenajare. La începutul anilor 2000, Primăria Metropolitană Trabzon și Administrația pentru Locuințe Sociale au inițiat proiecte de revitalizare urbană în zonă. Clădirile construite fără planificare au fost demolate, au fost create alei pietonale, amenajări peisagistice, spații verzi și facilități sociale. Wikipedia în limba engleză menționează că, în urma acestor amenajări, zidurile și acvaductul sunt acum vizibile fără obstrucții. Când ajungeți în parc, mergeți câțiva pași pe fundul văii și priviți în sus, spre linia zidurilor. De aici, puteți vedea în întregime zidurile și înțelegeți de ce orașul a fost construit pe această masă de rocă. În vale, există alei pietonale, zone de relaxare și locuri de joacă pentru copii. Enciclopedia KÜRE menționează, de asemenea, că în parc există un observator de păsări, creat pentru a prezenta specii locale și exotice. Unul dintre scopurile principale ale acestei opțiuni este să vă așezați pe o bancă și să admirați liniile zidurilor de vest fără grabă. Apoi, mergeți spre Podul Zağnos, situat în mijlocul văii. Direcția pentru Cultură și Turism menționează că podul leagă Poarta Zindan de Poarta İmaret, iar sursele istorice menționează că, în trecut, aici exista un pod din lemn. Wikipedia în limba turcă afirmă că podul a primit numele său de la Zağnos Pașa, care l-a renovat în 1467, și că a fost renovat și extins în 1888. Portalul Cultural descrie podul ca fiind o structură din piatră, cu două arce de susținere, o singură deschidere și un arc semicircular. Sursele diferă în ceea ce privește numărul de arce; Direcția pentru Cultură și Turism menționează două arce suprapuse, așa că numărați arcele de jos. Examinați îndeaproape pilonii podului. Portalul Cultural afirmă că pe piloni se pot observa elemente de meșteșug roman, bizantin și otoman, iar cercetătorii au identificat patru etape de construcție a podului. Grădina de azi nu este originală; podul a fost extins cu console pentru a permite traficului și i-a fost adăugat un tablier din beton armat. De aceea, este mai corect să fotografiați podul de jos, din unghiul în care se vede arcul de piatră. Lângă pod, se ridică Turnul Zağnos, o structură dreptunghiulară, construită din piatră. Sursele de știri afirmă că turnul a fost construit în timpul domniei lui Alexios al II-lea și Căutați aceste urme pe versanții văii, dar nu urcați pe ei. Când părăsiți valea, priviți spre versantul de est, deasupra zidului de apărare; de acolo puteți vedea următoarea destinație, casa din lemn. Veți urca din nou în interiorul zidului, printr-o pantă scurtă, dar abruptă. Sursă: Enciclopedia KÜRE, Valea Zağnos; Portalul Cultural, Podul Zağnos și Fântâna Abdullah Pașa; Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Trabzon, Poduri, Fântâni și Acvaducte.

Casa lui Kanuni este o clădire din lemn, cu două etaje, situată chiar deasupra Văii Zağnos, lângă zidul de apărare. Wikipedia în limba turcă menționează că casa a fost construită în secolul al XIX-lea și a fost restaurată de guvernatorul provinciei Trabzon în 1994, fiind transformată într-un muzeu. Casa se află în cartierul în care s-a născut Kanuni Sultan Suleyman, însă sursele o prezintă ca pe un muzeu care îi poartă numele, nu ca pe casa în care s-a născut sultanul. Este important să faceți această distincție în timpul vizitei, pentru a înțelege corect atât casa, cât și cartierul. Conform aceleiași surse, Suleyman s-a născut pe 6 noiembrie 1494 în Trabzon, iar tatăl său, Selim, era atunci guvernatorul provinciei. Se menționează că a petrecut anii din copilărie în Trabzon, alături de fratele său vitreg, Yahya Efendi. Motivul pentru care Trabzon se prezintă astăzi ca orașul natal al lui Kanuni este legat de acest fapt. În timpul vizitei, este important să rețineți această legătură, deoarece vă va ajuta să înțelegeți de ce anumite obiecte sunt expuse acolo. Casa a fost cunoscută mult timp sub numele de Casa lui Kanuni. O știre din februarie 2018 menționează că, cu un an înainte, clădirea a fost transformată în Centrul Cultural Ottoman dedicat lui Kanuni Sultan Suleyman și că vizitatorii sunt întâmpinați de statui de ceară ale a trei sultani ottomani. Aceeași știre menționează că expoziția include imagini, statui și publicații informative, iar vizitatorii pot chiar să poarte o haină otomană. Puteți vedea ambele nume pe indicatoarele locale și pe hărți; ambele se referă la același loc. Deoarece aranjamentul expoziției se poate schimba în timp, este posibil să nu puteți ști cu exactitate ce veți găsi în interior. Wikipedia în limba turcă menționează că colecția muzeului include o sabie, o haină, un portret și o poezie atribuite lui Kanuni. Citiți plăcile informative de lângă aceste obiecte, deoarece acolo veți afla dacă piesele sunt originale sau reproduceri. Casa găzduiește, de asemenea, expoziții temporare. În mai 2022, a fost inaugurată o expoziție numită "Suleymanname", care prezintă cincizeci și patru de miniaturi care descriu domnia și viața de zi cu zi a lui Kanuni. Pe lângă obiectele expuse, acordați atenție și casei în sine. Aranjamentul camerelor, tavanele din lemn și poziția ferestrelor, care oferă vedere spre vale, reflectă arhitectura civilă tradițională a zonei Ortahisar. O știre din 2022 menționează că această casă, împreună cu casele Yarımbıyıklıoğlu și Kundupoğlu, sunt considerate clădiri care reprezintă cultura orașului Ortahisar. Aceeași știre descrie Ortahisar ca fiind un loc cu case din perioada otomană, străzi pav Sursă: Wikipedia, Casa lui Kanuni; Articol: Muzeul care poartă amprenta Imperiului Otoman atrage mulți vizitatori; Articol: Ruta culturală Ortahisar, care își păstrează aspectul istoric.

Podul Tabakhane, situat la est de Ortahisar, peste pârâul Kuzgun Dere, leagă cartierele Ortahisar și Cumhuriyet. Portalul Cultural menționează că una dintre bazele podului se află în Ortahisar, indicând astfel că acesta reprezintă o ieșire din vechea cetate, înconjurată de ziduri, situată pe partea de est. Wikipedia în limba engleză include și Poarta Tabakhane printre porțile cetății Ortahisar. Când ajungeți la pod, opriți-vă inițial într-unul dintre capete și admirați cele două versanți ai văii; șanțul de apărare pe care l-ați văzut de sus, de la stația cetății, se află acum chiar în fața dumneavoastră. Cel mai remarcabil aspect al podului este structura sa în două etaje. Portalul Cultural menționează că primul etaj are o singură arcadă, în timp ce al doilea este format din șase arce ogivale. Pentru a observa această structură, nu stați pe pod, ci mutați-vă într-un punct de unde puteți admira valea sau podul din lateral. Un cadru larg vă va ajuta să surprindeți toate arcele într-o singură fotografie. Istoria podului este descrisă în detaliu în diverse surse. Direcția Județeană pentru Cultură și Turism afirmă că primele construcții datează din perioada romană, de la începutul secolului I, că podul în forma sa actuală este o construcție otomană și că a obținut forma finală în secolul al XIX-lea. Conform unui articol publicat în aprilie 2026, podul a fost extins în timpul domniei împăratului bizantin Iustinian, a fost reparat în timpul Imperiului Trebizond și a fost renovat în mod amplu în 1833 de către guvernatorul de Trabzon, Emin Muhlis Pașa. Același articol menționează că podul este format din două secțiuni principale: una romană, situată în sud, și una aparținând perioadelor Akkoyunlu și otomane, situată în nord. Unele surse prezintă informații contradictorii. Direcția Județeană pentru Cultură și Turism citează pe Evliya Çelebi, care descrie podul ca fiind o construcție Akkoyunlu, în timp ce articolul menționează că podul a fost transformat în piatră de către conducătorul Akkoyunlu, Uzun Hasan. Wikipedia în limba turcă afirmă că podul actual a fost construit în secolul al XIX-lea și a fost reparat în 1880. Aceste discrepanțe indică faptul că podul a suferit modificări de-a lungul secolelor; în loc să căutați o singură dată de construcție, observați diferențele în lucrul cu piatra dintre secțiunile de sud și nord. Același articol menționează că se planifică săpături arheologice și lucrări de restaurare, în special în secțiunea de sud, pentru a studia straturile romane. Un expert citat în articol afirmă că în vale se află morminte rupestre, arce de apă și rămășițe ale unui dig, toate datând din perioada Sursă: Portalul Cultural, Podul Tabakhane; Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Trabzon, Poduri, Fântâni și Acvaducte; Podul Tabakhane din Trabzon va fi restaurat și va fi redeschis publicului.