Patru orașe antice de pe coasta Liciei.

Situl arheologic de Olympos este amplasat într-o vale, iar cea mai bună modalitate de a-l explora este să începeți de la intrare și să mergeți de-a lungul malului râului până la mare. Conform înregistrărilor ministerului, adresa sitului arheologic este Yazır Mahallesi, din districtul Kumluca; valea se deschide spre coasta dintre Çıralı și Adrasan. O mare parte a ruinelor se află sub vegetație densă, așa că mergeți pe potecă și priviți printre copaci. Orașul a fost adus în atenția lumii academice pentru prima dată în 1812, prin înregistrările căpitanului Beaufort. Orașul era construit de-a lungul ambelor maluri ale râului Olympos, iar cele două maluri erau conectate odată printr-un pod cu trei arce. Astăzi, se mai poate observa un singur arc al podului; structurile de acostare de pe ambele maluri ale râului indică încă locul unde se afla portul. Săpăturile au relevat că orașul era planificat cu străzi în unghi drept, iar strada principală, care se întindea de la nord la sud, era strada portului de nord. Conform rezultatelor săpăturilor, cele mai vechi structuri identificate în oraș sunt zidurile care înconjură zona numită Orașul de Sud, construite din pietre poligonale. Cea mai cunoscută imagine a văii este poarta înaltă, rămasă dintr-un mic templu în stil ionic. Platformele statuare de la intrare sugerează că templul era dedicat împăratului roman Marcus Aurelius, iar portalul cultural datează construcția în jurul anilor 172-173. Opriți-vă în fața porții și comparați-i dimensiunile cu înălțimea unei persoane; doar așa puteți înțelege amploarea construcției. Pe malul sudic al râului, se află un mic teatru, construit pe fundații elenistice și restaurat în perioada romană. Una dintre cele mai importante structuri descoperite în timpul săpăturilor este baia, care datează din perioada lui Vespasianus; Enciclopedia Turciei despre Turism o datează în jurul anului 78 d.Hr. Perioada cea mai aglomerată a orașului a fost cea bizantină; conform rezultatelor săpăturilor, în secolele al V-lea și al VI-lea, orașul era mai mare decât în perioada romană, iar podelele clădirilor importante din această perioadă erau acoperite cu mozaicuri. Necropolele s-au extins pe ambele versanțe ale văii începând cu secolul I d.Hr., iar enciclopedia menționează că aici au fost descoperite 354 de morminte. Strada Necropolei din orașul de nord este o stradă interesantă, deoarece în perioada bizantină, mormintele romane de aici au fost folosite ca locuințe, iar între ele au fost construite clădiri civile. Portalul cultural consideră că cel mai interesant vestigiu al orașului este sarcofagul căpitanului Eudemos, situat într-o peșteră de lângă gura râului, cunoscut pentru basoreliefurile cu corăbii și insc Această plajă este, de asemenea, una dintre zonele unde broaștele țestoase marine își depun ouăle; între mai și septembrie, zonele protejate sunt supravegheate de voluntari, așa că vă rugăm să nu vă apropiați de cuiburile marcate. Această coastă, renumită pentru apele sale limpezi, este locul perfect pentru a vă răcori, fiind o modalitate excelentă de a încheia o plimbare de trei ore. Dacă aveți timp seara, puteți vizita Yanartaş, situat în zona Çıralı. Flăcările se află pe versantul sudic al muntelui Çakaltepe, la aproximativ 180 de metri deasupra nivelului mării, și izvorăsc din stânci, fiind alimentate de un gaz natural bogat în metan. Conform Enciclopediei Turcismului, acest gaz este prins de cutremure și ajunge la suprafață prin același punct. Potrivit Portalului Cultural, Olimpos a devenit faimos în antichitate datorită acestui foc care ardea singur, iar flăcările erau asociate cu creatura mitologică Khimaira, care scotea foc. Flăcările sunt mai vizibile pe întuneric, dar, deoarece veți urca pe versant, luați cu dumneavoastră o lanternă și încălțăminte adecvată. După Olimpos, reveniți la drumul Antalya-Kumluca și continuați spre vest, în direcția văii Finike; următoarea oprire este Limyra. Sursa: Kart Müze (Sit arheologic Olimpos); Portalul Cultural; Enciclopedia Turcismului; Wikipedia (Olimp, Licia); Wikipedia (Yanartaş).

Limyra, situată în districtul Finike, în apropierea localității Turunçova, se întinde la poalele Muntelui Toçak și în câmpiile din fața sa. Orașul este structurat în două niveluri: acropolul, adică Orașul de Sus, situat pe munte, și Orașul de Jos, împărțit în Orașul de Vest și Orașul de Est, situat în câmpii. Pentru a profita la maximum de timpul petrecut aici, începeți cu vizitarea teatrului, apoi explorați ruinele din câmpii și lăsați urcarea la acropol pentru ultima parte. Numele orașului în limba liciană era Zemuri, iar se știe că așezarea datează cel puțin din secolul al V-lea î.Hr. Limyra a atins apogeul în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., când regele Pericle a transformat orașul în capitala Liciei și a sprijinit satrapii care s-au ridicat împotriva persilor. Ulterior, regiunea a revenit sub control persan, iar în această perioadă, satrapul din Caria, Mausolos, a avut o influență semnificativă. Teatrul este considerat astăzi simbolul orașului. Portalul Cultural și Enciclopedia Turcă a Turismului menționează că a fost construit în perioada elenistică și a fost reparat după un cutremur din anul 141 d.Hr. Wikipedia în limba engleză atribuie teatrul din perioada romană unui filantrop lician, Opramoas, în secolul al II-lea d.Hr., și menționează că avea o capacitate de 8.000 de spectatori. Datorită faptului că teatrul este construit pe o pantă, urcând spre rândurile superioare, puteți admira priveliștea asupra câmpiilor. Limyra este unul dintre orașele din Licia cu cele mai multe morminte rupestre. Portalul Cultural menționează peste 400 de morminte rupestre, majoritatea decorate cu inscripții în limba liciană. Conform Enciclopediei Turcă a Turismului, în a doua necropolă, situată pe versantul Muntelui Toçak, se află 200 de morminte rupestre și sarcofage. Observați cum arhitectura caselor din lemn este transpusă în piatră; veți putea observa această tradiție mai îndeaproape la următoarea oprire, Myra. Coborând în câmpii, începeți cu Orașul de Vest. Aici se află fundațiile monumentului Ptolemaion, datând din prima parte a secolului al III-lea î.Hr., din timpul lui Ptolemaios II. Conform Wikipedia în limba engleză, locuitorii din Limyra au ridicat acest monument în semn de recunoștință pentru Ptolemaios II Philadelphos, care a sprijinit orașul împotriva invaziilor galatilor. Zidurile Orașului de Vest au fost consolidate cu 11 turnuri în secolul al VII-lea d.Hr., pentru a se proteja de raidurile arabe. Un drum care pornește dintr-o poartă din această zonă duce Aici se află heroonul Pericle, datând din secolul al IV-lea î.Hr., care are în loc de coloane, statui feminine, numite cariatide. O parte din basoreliefurile și cariatidele heroonului sunt expuse la Muzeul din Antalya, așa că, dacă doriți să vedeți piesele originale, căutați-le acolo. Urcarea către acropol este o ascensiune pe versant, așa că evitați să mergeți în orele cele mai călduroase și luați cu voi apă. Situl arheologic este excavat încă din 1969; în primii ani, lucrările au fost susținute de germani, iar din 1982, Institutul Austriac de Arheologie sprijină cercetările. Verificați condițiile actuale de vizitare ale sitului arheologic de pe site-uri oficiale înainte de a pleca. După Limyra, mergeți spre vest, prin Finike, către Demre. Cea mai convenabilă variantă este să petreceți noaptea în Finike sau Demre și să vizitați Myra a doua zi. Sursă: Portalul Cultural (Limyra); Enciclopedia Turciei despre Turism; Wikipedia (Limyra).

Myra se află la marginea orașului Demre, la baza unei stânci abrupte, care se înclină spre câmpiile aluvionare formate de râul Demre, cunoscut în antichitate sub numele de Myros. Conform Enciclopediei Turcismului, datorită acestor depozite aluvionare, orașul antic se află astăzi la aproximativ cinci kilometri distanță de mare. O mare parte din rămășițele orașelor licieiene și romane se află sub acest sol; ceea ce se poate vedea constă în teatrul care se sprijină de stâncă și în criptele sculptate în rocă. Pentru a profita la maximum de cele nouăzeci de minute, începeți cu vizitarea teatrului, apoi explorați criptele de pe stânca de deasupra și, dacă timpul permite, mergeți la al doilea necropol din est. Myra, menționată în inscripțiile licieiene, era unul dintre cele șase orașe mari care aveau drept de vot în cadrul Ligii Licieiene, iar Strabon o includea printre cele mai importante orașe ale ligii. Când Licia a devenit o provincie romană separată în jurul anului 325 d.Hr., Myra a devenit capitala sa. Cea mai importantă structură din perioada bizantină este Biserica Sfântului Nicolae, situată în centrul districtului; această rută este dedicată teatrului și criptele. Invaziile arabe au slăbit orașul între secolele al VII-lea și al IX-lea, iar Myra a fost cucerită de armata abasidă în 809. Teatrul este construit pe versantul sudic al acropolei. Ministerul descrie acest sit arheologic ca fiind o structură care se sprijină de criptele de pe stâncă și se extinde în jos, fiind unul dintre puținele teatre antice care au supraviețuit până în zilele noastre. Conform Enciclopediei Turcismului, teatrul, care avea o capacitate de 11.000 de persoane, este unul dintre cele mai mari teatre din Licia. Structura a fost distrusă de un cutremur în jurul anului 141 d.Hr. și a fost reconstruită ulterior. Căutați măști de teatru sculptate în piatră în jurul clădirii scenei; aceste măști au fost descoperite în timpul săpăturilor, iar enciclopedia menționează, de asemenea, un friz cu măști, statui și scaune. Se spune că scaunele din primele rânduri au reprezentări de pești și animale, așa că aruncați o privire atentă. Deoarece teatrul și criptele se află pe același versant, este posibil să le vedeți ambele într-o singură imagine. Un grup de cripte din oraș se află pe stânca chiar deasupra teatrului și este cunoscut sub numele de Necropola Marină. Conform Enciclopediei Turcismului, criptele de aici sunt descrise ca fiind monumente dispuse alături, ca o fagure de miere, imitând casele tipice licieiene. Criptele sunt sculptate în fața stâncii; unele au o față care seamănă cu o casă, în timp ce altele au Excavările sistematice de la Myra au început în 2009, sub conducerea arheologului Nevzat Çevik. Verificați orele de vizitare actualizate ale sitului arheologic pe site-ul Müze Kart înainte de a pleca. Dacă aveți timp, puteți vizita și portul antic Andriake, situat la aproximativ cinci kilometri distanță; depozitul de cereale construit în timpul împăratului Hadrian este astăzi folosit ca Muzeul Civilizațiilor Liciei. După Myra, continuați spre Kaş și ajungeți la Üçağız, situat pe coasta Kekova; lăsați mașina acolo și veți traversa cu barca până la Kaleköy. Surse: Müze Kart (Sit arheologic Myra); Portalul Cultural (Myra); Enciclopedia Turismului din Turcia; Wikipedia (Mira); Wikipedia (Myra).

Simena, cunoscută astăzi sub numele de Kaleköy, este situată într-o mică peninsulă, în districtul Demre, vis-a-vis de insula Kekova. Nu există drumuri care să ducă direct la sat; trebuie să vă lăsați mașina în Üçağız și să ajungeți cu barca. Unele surse menționează că se poate ajunge și pe jos din Üçağız. În sine, Üçağız se află în locul vechiului oraș Teimiussa, iar distanța dintre cele două sate este de doar un kilometru. Când negociați prețul cu barca, menționați că doriți să vedeți coasta orașului scufundat și că aveți nevoie de timp pentru a urca la castelul din Kaleköy. Conform surselor, așezarea din Simena datează din secolul al IV-lea î.Hr., lucru demonstrat de inscripții funerare și descoperiri de monede. Numele orașului apare pentru prima dată în secolul I d.Hr., în scrierile autorului roman Plinius. Simena a făcut parte din Liga Liciană, nu ca entitate independentă, ci ca parte a unui grup de orașe format din Aperlai, Isinda și Apollonia, care votau împreună. După ce debarcați, urcați pe deal până la castel. Wikipedia în limba engleză descrie castelul ca fiind o fortăreață romană de Est, construită în Evul Mediu pentru a proteja de pirații care se ascundeau în Kekova. Wikipedia în limba turcă menționează că aici se pot vedea ruinele zidurilor din perioada elenistică, alături de ruinele castelului din perioada bizantină. Când ajungeți la castel, prima structură pe care o veți vedea este un mic teatru, săpat în stâncă, cu șapte rânduri și o capacitate de aproximativ 300 de persoane. Unele surse sugerează că această structură ar fi putut fi un teatru sau o clădire a consiliului, adică un bouleuterion. În oraș se găsesc și cisterne care au fost folosite pentru a asigura necesarul de apă al navelor. De-a lungul zidurilor, priviți spre insula Kekova și spre strâmtoarea îngustă dintre ele; este ușor de înțeles de ce această zonă a fost un refugiu atât pentru nave, cât și pentru pirați. Coborârea este abruptă, așa că nu vă grăbiți, mai ales în orele călduroase, și luați cu voi apă. În timp ce coborâți, observați cimitirele. Kaleköy este situat în mijlocul unei necropole liciane, parțial scufundate, iar unele dintre mormintele săpate în stâncă au inscripții în limba liciană. Conform portalului cultural, sarcofagele de tip lician pot fi văzute atât în diverse locuri din castel, cât și pe coastă, în apă. Inscripția de pe unul dintre ele menționează că sarcofagul aparține lui Mentor, fiul lui Idargus. Mormintele de pe coastă sunt cel mai bine văzute de pe barcă, admirând corpurile lor care ies din Simena este un sit arheologic de importanță deosebită și se află în interiorul zonei protejate specială Kekova, care se întinde pe o suprafață de 260 de kilometri pătrați. Regiunea a fost declarată zonă protejată specială în 1990, iar ministerul precizează că, din cauza vestigiilor arheologice, scufundările sunt interzise în anumite golfuri. Verificați regulile de înot și scufundare înainte de a pleca și admirați vestigiile scufundate de pe barcă. La sfârșitul zilei, întoarceți-vă cu barca la Üçağız; traseul se termină aici, iar puteți petrece noaptea în Demre sau în districtul Kaş, situat mai la vest. Sursa: Portalul Cultural (Simena, Kekova); Ministerul Mediului, Urbanismului și Schimbărilor Climatice (Zona Protejată Specială Kaş-Kekova); Enciclopedia Turismului din Turcia; Wikipedia (Simena); Wikipedia (Simena, Kaleköy, Kekova).