Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
De la situl arheologic Oluz Höyük până la Lacul Boraboy.
Cultural4 Oprire

De la situl arheologic Oluz Höyük până la Lacul Boraboy.

5
Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Această rută este o excursie cu mașina de o zi întreagă, care vă va purta dincolo de Amasya, într-o singură vale. Ziua începe la tumulusul din sud-vest, continuă în centrul orașului, la muzeu și la fortăreață, și se termină la malul lacului, în pădurile Taşova, din nord-est. Ordinea vizitelor are sens: mai întâi, veți vedea unul dintre cele mai vechi așezări din jurul Amasya, apoi veți vizita muzeul, care adună artefacte legate de acea așezare, și, în final, fortăreața, care a protejat așezarea timp de secole. Ultima oprire oferă o tranziție de la istorie la natură și oferă o modalitate relaxantă de a încheia o zi lungă. Prima oprire este tumulusul Oluz, situat la aproximativ douăzeci și cinci de kilometri sud-vest de centrul orașului, în districtul Amasya. Conform informațiilor furnizate de guvernatorat, aici se efectuează cercetări arheologice, descoperindu-se straturi din Epoca Fierului, din perioada persană și din cultura elenistică. Înregistrat de Ministerul Educației, așezarea a existat aproximativ de la 4500 î.Hr. până în secolul I î.Hr. Este un sit arheologic activ. Vizita se face cu un ghid, nu este permisă apropierea de gropile de excavare, iar fotografia este permisă doar cu permisiune. A doua oprire este Muzeul Amasya. Este recomandat să vizitați colecția, care acoperă perioada de la Neolitic până la perioada otomană, admirând statueta Teșup din perioada hitită și expoziția în aer liber din grădină, urmând o ordine cronologică. A treia oprire este Fortăreața Amasya, situată pe Muntele Harşena. Fortăreața, construită din piatră, are opt nivele de apărare, de la malul râului Yeşilırmak până la munte. Datorită cercetărilor arheologice în desfășurare, unele părți ale fortăreței pot fi închise, așa că nu presupuneți că puteți vizita toate zonele. Ultima oprire este Parcul Natural Boraboy, un lac de baraj situat la peste 60 de kilometri nord-est de centrul orașului. Lacul se află la o altitudine de 1050 de metri, are o lungime de aproximativ 900 de metri, iar zona a fost declarată parc natural în 2013. Datorită faptului că distanțele dintre opriri nu sunt specificate în mod individual, planificați durata călătoriei în funcție de condițiile drumurilor. Duratele recomandate sunt de o oră pentru Oluz, o oră și jumătate pentru muzeu, o oră și jumătate pentru fortăreață și două ore pentru lac. În zilele lungi de vară, ruta poate fi parcursă cu ușurință. În lunile de iarnă, pentru a ajunge la Boraboy înainte de lăsarea întunericului, poate fi necesar să scurtați timpul petrecut la fortăreață. Verificați pagin Surse:

Amasya Merkez, Amasya
Cultural
4 Oprire
~5 h 45 min la locații
Traseu ~53 km · 1 h 38 min
Total ~7 h 23 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Oluz Höyük

Mormântul de la Oluz.

~1 h aici
Gözlek ve Toklucak köyleri yakını, Amasya Merkez

Prima oprire a traseului este situl arheologic Oluz Höyük, situat la aproximativ douăzeci și cinci de kilometri sud-vest de centrul orașului Amasya. Situl se află în districtul central al orașului Amasya și, conform înregistrărilor Ministerului Educației, se află în perimetrul satului Toklucak. Este important să înțelegeți că acesta nu este un muzeu sau un sit arheologic amenajat, ci un teren de cercetare unde au loc săpături. De aceea, este recomandabil să începeți ziua aici și să verificați condițiile de vizitare pe site-urile oficiale. Pagina Ministerului Educației dedicată spațiilor de învățare menționează că vizitarea sitului se face doar cu un ghid. Deoarece programul de vizitare poate varia, verificați informațiile actualizate pe aceeași pagină oficială. În timpul vizitei, evitați să vă apropiați de gropile de săpătură și nu depășiți zonele delimitate. Nu atingeți artefactele și nu luați nimic de pe teren, fie că este vorba de pietre, ceramică sau alte obiecte. Fotografiile pot fi făcute doar cu permisiunea ghidului sau a personalului, așa că nu faceți fotografii fără autorizație. Adresați-vă cu întrebări, așteptând rândul și fără a întrerupe explicațiile ghidului. Purtați încălțăminte confortabilă, vizitați în grup și nu lăsați gunoaie pe teren. Conform înregistrărilor Ministerului Educației, așezarea pe acest sit a existat continuu, începând cu perioada calcolitică, în jurul anului 4500 î.Hr., și până în secolul I î.Hr. Săpăturile au loc încă din 2007 și au scos la iveală vestigii de ziduri și urme ale vieții de zi cu zi. Conform informațiilor furnizate de guvernator, lucrările actuale se concentrează pe perioada fierului, pe influența persană și pe cultura elenistică. Aceeași sursă menționează că, în jurul anului 450 î.Hr., o comunitate de origine persană s-a stabilit aici, lucru care se observă prin transformările majore din arhitectură. Perșii au administrat Anatolia prin satrapi, funcționari numiți de centru, între 550 și 330 î.Hr., iar regiunea Amasya făcea parte din satrapia Cappadocia. În timpul săpăturilor, au fost descoperite un drum monumental, fundații de coloane de tip persan și, în timpul lucrărilor din 2018, vestigiile unei săli cu multe coloane. Guvernatorul se referă la această sală sub numele de Apadana și o consideră o structură care completează arhitectura Achaemenid. Întrebați ghidul să vă arate unde se află aceste vestigii pe sit și care dintre ele se află în zona actuală de săpături. Observați modul în care sunt aranjate pietrele și poziția așezării în raport cu împrejurimile. În zonă au fost descoperite, de asemenea, mozaicuri, ceramică, obiecte metalice, pietre, oase și monede, care oferă informații despre activită

Tumuş Höyük este un sit arheologic situat la aproximativ 25 de kilometri sud-vest de centrul orașului Amasya, în Câmpia Geldingen. Conform informațiilor de pe pagina dedicată educației non-formale a guvernatoratului și a Ministerului Educației, situl aparține districtului central Amasya, nu localității Göynücek. Se află la aproximativ doi kilometri nord-vest de satul Gözlek și la aproximativ cinci kilometri est de satul Toklucak. Conform unui articol științific, situl se află la aproximativ trei kilometri sud de drumul Amasya-Çorum. Câmpia din jur se extinde la sud de râul Çekerek, un afluent important al râului Yeşilırmak. Planul sitului are aproximativ 280 de metri lungime și 260 de metri lățime, fiind aproape circular. Se ridică aproximativ 15 metri deasupra nivelului câmpiei și acoperă o suprafață de aproximativ 45 de hectare. Privit din nord-est, situl apare ca un mic deal în mijlocul câmpiei. Așezarea a fost identificată în timpul cercetărilor de suprafață, iar fragmente de ceramică indică o perioadă care se întinde de la Epoca Bronzului Timpuriu până la Evul Mediu. Printre acestea se numără urme ale civilizațiilor Hitiților, Frigienilor, ale perioadei elenistice și ale Evului Mediu. Pagina Ministerului Educației menționează că așezarea a fost locuită de la aproximativ 4500 î.Hr. până în secolul I î.Hr., dar este important să fim precauți cu privire la această informație, deoarece datele inițiale pot varia. Excavările sistematice au început în 2007, iar prima sesiune a durat 31 de zile. Guvernatoratul a raportat că, în a 12-a sesiune de excavări, au fost studiate straturile culturale din Epoca Fierului, din perioada persană și din perioada elenistică. Echipa de excavare este formată din academicieni, studenți stagiari de arheologie, un student la conservare și muncitori. Conform informațiilor furnizate de guvernatorat, se pare că, în jurul anului 450 î.Hr., o comunitate de origine persană s-a stabilit pe sit. În timpul excavărilor, au fost descoperite un drum monumental și fundații de coloane de tip persan. Sala cu multe coloane descoperită în sezonul 2018 este prezentată ca o structură care completează caracteristicile arhitecturale ale imperiului Achaemenid. Aceste descoperiri sugerează că designul arhitectural al sitului a fost conceput conform unui model specific așezărilor persane. Pagina dedicată educației non-formale menționează, de asemenea, că descoperirile de mozaicuri și ceramică oferă informații despre perioada elenistică, în timp ce descoperirile de metal, piatră și oase indică activități de producție și comerț, iar monedele reflectă prosperitatea economică. Este important de reținut că acesta nu este un sit arheologic amenajat, ci un sit activ de excavare. Pagina Ministerului Educației precizează că vizitarea sitului trebuie făcut În timpul sezonului de săpături, starea sitului arheologic se poate modifica, așa că este recomandat să contactați Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Amasya sau muzeul înainte de a vizita. Tumulusul se află în afara centrului orașului, iar pentru indicații, puteți utiliza informațiile de localizare de pe pagina oficială. Transportul poate necesita propriul vehicul sau un serviciu de transport organizat. Având în vedere că în câmpie este puțină umbră, este bine să luați cu dumneavoastră o pălărie, apă și un articol de îmbrăcăminte potrivit pentru vânt. În timpul vizitei la tumulus, gândiți-vă la motivul pentru care straturile sunt suprapuse; așezarea a fost distrusă și reconstruită de-a lungul a mii de ani, ceea ce a dus la creșterea înălțimii tumulusului. Elementele arhitecturale, cum ar fi bazele de coloane și drumurile, oferă indicii valoroase pentru a înțelege modul în care era planificată așezarea în acea perioadă. Colecțiile hitite și elenistice din Muzeul din Amasya reprezintă o continuare ideală pentru a completa cunoștințele despre istoria regiunii, oferindu-vă o perspectivă asupra trecutului orașului.
2
Amasya Müzesi

Muzeul Amasya.

~1 h 15 min aici
Üçler, Mustafa Kemal Paşa Caddesi No:91, Amasya Merkez

După ce părăsiți Oluz și vă întoarceți în centrul orașului, a doua oprire este Muzeul din Amasya. Muzeul este o instituție centrală care adună colecții de arheologie și etnografie ale orașului. Conform informațiilor furnizate de guvernatorat, muzeul a fost înființat în anii 1920 ca un depozit de artefacte arheologice și mumii. Pe măsură ce colecția a crescut, exponatele au fost transferate în diferite clădiri. Clădirea modernă actuală a fost dată în folosință în 1977 și a fost deschisă publicului în 1980. Verificați orele de vizitare pe site-ul oficial, deoarece pagina muzeului de pe site-ul Ministerului Culturii și Turismului menționează că muzeul este închis publicului în timpul prânzului. Există un motiv pentru care este recomandat să vizitați Oluz înainte de muzeu, deoarece puteți contextualiza informațiile despre istoria așezării văzute la situl arheologic, plasându-le într-un cadru cronologic aici. Conform site-ului Cultură Portal, colecția începe cu perioada Neolitică târzie și Calcolitică timpurie și se extinde până la Epoca Bronzului, Hitiții, Urartu, Frigienii, Sciții, Perșii, perioada elenistică, Roma, Bizanțul, perioada Selgiucidă și cea otomană. Urmăriți această succesiune lungă de perioade ca pe o cronologie în timp ce explorați sălile și observați cum s-au schimbat ceramica, bijuteriile și obiectele de uz casnic în fiecare epocă. Pe lângă arheologie, guvernatoratul menționează că muzeul include, de asemenea, colecții de etnografie, monede, sigilii și manuscrise. Examinați cu atenție monedele și sigiliile, deoarece aceste obiecte de dimensiuni reduse oferă indicii despre lumea comerțului și a administrației. Unul dintre cele mai cunoscute exponate ale muzeului este o statuetă, cunoscută în literatura de specialitate ca Statueta din Amasya sau Statueta Hitiților a zeului furtunii Teșup. Conform site-ului Cultură Portal, acest artefact a fost descoperit în 1962 în situl arheologic Mesken Höyük, situat în satul Doğantepe, la o adâncime de 4 metri de la suprafață. Aceeași sursă menționează că satul Doğantepe este situat pe locul așezării Hitiților numită Hakmiş și că situl a fost locuit de la perioada Neolitică târzie și Calcolitică timpurie până la sfârșitul perioadei otomane. În timp ce admirați statueta, observați dimensiunile, măiestria și postura ei, și verificați informațiile despre locul descoperirii și data acesteia, care sunt afișate lângă vitrină. Când comparați obiectele din perioada Hitiților cu straturile din perioada persană văzute la Oluz, veți înțelege cât de complexă este istoria așezărilor din jurul Amasya. În grădina muzeului, situată în partea de vest a Asigurați-vă că purtați pantofi confortabili înainte de a merge spre cetate, deoarece aceasta este situată pe o pantă abruptă. Sursa: Guvernul din Amasya și Portalul Cultural.

Muzeul din Amasya este situat pe malul râului Yeşilırmak, într-o clădire modern de pe strada Mustafa Kemal Paşa. Istoria muzeului datează din 1925, când a fost înființat un depozit muzeal. Deși există mici diferențe în sursele oficiale cu privire la anul exact al înființării, este cel mai sigur să spunem că muzeul a fost fondat "în anii 1920". Colecția a început cu un număr mic de artefacte arheologice, găzduite în două camere ale complexului II. Bayezid. Pe măsură ce colecția a crescut, în 1962 a fost mutată la Gök Medrese, iar în 1977 a fost transferată în clădirea actuală. Muzeul, după o renovare, a fost redeschis publicului pe 14 iunie 1980. Conform paginii web a guvernatoratului, colecția conține astăzi peste 23.000 de obiecte, incluzând artefacte arheologice, etnografice, monede, sigilii și manuscrise. Prezentarea de pe Portalul Cultural oferă o cronologie bogată, începând cu perioada Neolitică și până la perioada otomană. Această serie include, de asemenea, perioadele Epocii Bronzului, Hitiților, Urartului, Frigilor, Sciților, Persilor, elenistică, romană, bizantină și selgiucidă. Sursele menționează un număr diferit de civilizații; prin urmare, este mai important să rețineți intervalul de timp. Muzeul este adesea menționat ca parte a unui complex format din trei unități: Casa Hazeranlar și situl arheologic al Mormintelor Regale. Casa Hazeranlar pare să fie închisă conform paginii web oficiale, deci nu o includeți în planul de vizită. Mormintele Regale sunt o atracție separată a orașului, iar starea lor actuală trebuie verificată înainte de vizită. Cel mai faimos obiect din muzeu este statueta din bronz a zeului furtunii Teșup, aparținând civilizației Hitiților. Statueta a fost descoperită în 1962, în satul Doğantepe, la o adâncime de patru metri în situl arheologic Mesken Höyük. Are o înălțime de 21,5 centimetri și o greutate de 1340 de grame, fiind realizată prin turnare. Partea superioară, brațele, picioarele și partea inferioară a fustei nu au supraviețuit. Zeul poartă o căciulă conică ascuțită; fața are sprâncene groase, ochi migdalați și o expresie ușor zâmbitoare. Orbitele ochilor sunt goale astăzi, dar se crede că inițial erau umplute cu pietre prețioase, cum ar fi lapis lazuli. Obiectul este asociat cu vechiul nume al Doğantepe, Hakmiş, și este expus într-o vitrină specială. Un alt obiect remarcabil este mozaica Elmalı, descoperită în 2013 în timpul unor săpături de salvare în zona Küpderesi Un ceas solar din marmură, datând din perioada otomană, este una dintre piesele valoroase din colecție. În grădina clădirii muzeului, situată în partea de vest, sunt expuse în aer liber obiecte din piatră, provenind din perioadele care se întind de la civilizația hitită până la cea otomană. Dacă vizitați mai întâi grădina, veți avea ocazia să comparați arta sculpturală a diferitelor epoci, înainte de a intra în sălile interioare. Momile din secolul al XIV-lea, provenind din perioada Ilkhanid, fac, de asemenea, parte din această colecție; acestea sunt obiecte prețioase, prezentate cu grijă, cu scopul de a oferi informații despre istorie și conservare. Informațiile despre locul unde sunt expuse momile pot varia, așa că este recomandat să obțineți informații actualizate de la muzeu înainte de a vizita această secțiune. În muzeu, este permisă fotografia cu aparate foto amator. Muzeul este situat în centrul orașului și, conform portalului cultural, este ușor accesibil pe jos din orice parte a orașului. Programul de vizitare, pauzele de prânz și zilele de închidere pot varia, așa că verificați informațiile actualizate pe site-ul oficial. De asemenea, este util să consultați pagina web a direcției locale pentru cultură și turism înainte de vizită. Alocați cel puțin o oră pentru a vizita sălile; este bine să dedicați timp separat pentru secțiunile dedicate lui Teșup, mozaicelor și sarcofagelor. După ce părăsiți muzeul, puteți coborî spre malul râului Yeşilırmak și continua să explorați alte obiective istorice ale orașului pe jos.
3
Amasya Kalesi (Harşena Kalesi)

Fortăreața Amasya (Fortăreața Harşena)

~1 h 30 min aici
Hatuniye, 05000 Yuvacık/Amasya Merkez/Amasya

A treia oprire este Cetatea Amasya, situată pe Muntele Harşena, în nordul orașului, cunoscută și sub numele de Cetatea Harşena. Conform Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism, cetatea a fost construită din piatră. De la malul râului Yeşilırmak, până la muntele pe care este construită cetatea, se întind opt nivele de apărare. De aici, se poate admira cel mai bine orașul și valea, așa că este momentul potrivit pentru a observa geografia zonei, după ce ați consultat cronologia din muzeu. În prezent, se efectuează săpături arheologice în cetate, iar Direcția Provincială a publicat informații despre acest lucru, deci este posibil ca unele zone să fie închise și nu trebuie să presupuneți că toate pot fi vizitate. Verificați informațiile actualizate despre organizarea accesului, zonele deschise și avertismentele de siguranță de la surse oficiale. Sursele nu menționează un singur fondator al cetății; conform cronicilor arabe, Karsan Han a construit cetatea, în timp ce, conform cronicilor occidentale, regele Pontului, Mithridates, a fost cel care a ordonat construcția. Prin urmare, este mai corect să priviți structura nu ca pe o creație a unei singure epoci, ci ca pe un sistem de apărare care a fost reparat și îmbunătățit de-a lungul secolelor. Direcția Provincială enumeră datele de renovare, menționând că după 1075, Danişmend Ahmet Gazi a efectuat renovări, în 1146, I. Mesud, iar în 1222, Alaeddin Keykubad. Ulterior, în 1319, Gümüşlüzade Tacettin Mahmud Çelebi și în 1369, Şadgeldi Paşa au efectuat renovări. În perioada otomană, în 1511, emirul Mustafa Bey, la ordinul prințului Ahmet, și în 1669, Hoca Ahmedpaşazade Ali Bey au renovat cetatea. Observarea intervențiilor din diferite epoci pe ziduri și analiza modificărilor din rândurile de pietre reprezintă un bun exercițiu de observație. Construcția Cetății Interioare este asociată cu Mithridates în multe surse scrise și este datată în jurul anului 250 î.Hr. Cetatea Interioară are patru porți: Helkis, Saray, Midenos și Meydan. La est se află cartierul Nerkis, iar la sud se întinde râul Yeşilırmak. Urmărirea numelor porților pe hartă vă va ajuta să vă orientați. La sud, se pot vedea ruinele Palatului Fetei, construit în perioada elenistică și folosit de otomani până în 1580. Se spune că în 1146, I. Mesud a renovat Cetatea Interioară și a ales Amasya ca centru, construind un palat aici. Călătorul Dernschwam a notat că palatul a existat până în secolul al XVI-lea, având o parte exterioară din piatră, iar interiorul din cărămidă și lemn. În 1640, când Evliya Pentru plimbare, purtați încălțăminte confortabilă, luați apă și o pălărie. Evitați să vă apropiați de margini în zonele în pantă. Când coborâți, verificați ceasul, deoarece următoarea oprire implică o călătorie lungă cu autovehiculul. Sursa: Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Amasya.

Cetatea Amasya se înalță pe vârful Muntelui Harșena, care acoperă partea de nord a orașului, fiind cunoscută și sub numele de Cetatea Harșena. Conform înregistrărilor din Portalul Cultural, stânca pe care este construită cetatea se află la aproximativ 700 de metri deasupra nivelului mării și la aproximativ 300 de metri de fluviul Yeşilırmak. Această înălțime permite observarea cetății din aproape orice punct al orașului, de pe străzile din vale. Sursele nu sunt de acord cu privire la originea numelui. Unii istorici atribuie construcția regelui Pont Mithridates, în timp ce alții susțin că cetatea a primit numele de Harșena deoarece a fost construită de comandantul Karsan sau de Harșena. O altă teorie, menționată în surse scrise, este că Cetatea Interioară a fost construită de Mithridates în jurul anului 250 î.Hr. Cu toate acestea, urmele de așezări sunt mult mai vechi; pagina UNESCO dedicată siturilor provizorii menționează că primele așezări pe versantul sudic al muntelui datează din Epoca Bronzului Timpuriu. Aceeași pagină enumeră numeroase civilizații, de la Frigia până la Imperiul Otoman, care au locuit în această zonă. De-a lungul istoriei, cetatea a fost de mai multe ori sub controlul diferitelor puteri și a fost reparată de fiecare dată. A fost supusă unor atacuri în timpul dominației perșilor, romanilor, pontilor și bizantilor. După cucerirea Amasya de către turci în 1075, cetatea a fost supusă unor reparații importante. Conform unei liste compilate de Direcția Provincială pentru Cultură și Turism, în 1146, sultanul I. Mesud, în 1222, sultanul I. Alaeddin Keykubad, în 1319, Gümüşlüzade Tacettin Mahmud Çelebi și în 1369, Pașa Șadgeldi au ordonat reparații ale cetății. În perioada otomană, în 1511, Mustafa Bey, emisarul prințului Ahmed, și în 1669, Ali Bey, din Hoca Ahmedpașazade, au efectuat reparații. Cetatea a fost utilizată până în secolul al XVIII-lea, pierzându-și importanța militară după aceea. În 1640, când Evliya Çelebi a vizitat cetatea, a descris o structură cu patruzeci și unu de turnuri pentagonale, care includea un palat, un depozit de muniție, un depozit de provizii și cisterne de apă. Vârful cetății este construit din piatră tăiată, în timp ce zidurile sunt construite din piatră brută. Se numără opt nivele de apărare de la malul fluviului Yeşilırmak până la vârful muntelui pe care este construită cetatea. O parte semnificativă a zidurilor este încă în picioare astăzi. Cetatea este formată din trei secțiuni: Cartierul Hatuniye, cunoscut sub numele de Orașul Interior, Palatul Fetelelor În interiorul cetății se pot observa, de asemenea, cisterne, rezervoare de apă și ruinele unei băi din perioada otomană. Se pot vedea, de asemenea, ruinele Palatului Fecioarelor, construit în perioada elenistică, despre care se menționează că a fost folosit de otomani până în 1580. Lucrările de excavare și amenajare continuă în cadrul cetății Amasya; Direcția provincială pentru cultură și turism a anunțat aceste lucrări în cadrul programului "Moștenire pentru viitor". Din acest motiv, unele zone pot fi închise și nu se poate accesa la toate punctele; înainte de a pleca, consultați anunțurile actualizate ale direcției provinciale. Cetatea, împreună cu mormintele sculptate în stâncă de pe versantul Muntelui Harşena, fac parte dintr-o zonă inclusă în lista provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2015. O modalitate bună de a înțelege sistemul defensiv în opt etape este să începeți o drumeție de la una dintre podurile din oraș și să urcați în sus. Există multe pante și trepte; purtați încălțăminte confortabilă și luați cu dumneavoastră apă. Dimineața devreme sau spre sfârșitul zilei sunt momente potrivite pentru a admira priveliștea asupra văii. Având în vedere că casele de pe malul mării și mormintele regale se află la poalele cetății, este logic să le vizitați pe toate într-o singură zi. Portalul cultural menționează că se poate urca la cetate prin Muntele Harşena; verificați starea actuală a traseului și a intrărilor. Cel mai bine este să consultați paginile oficiale pentru a obține informații despre condițiile de acces și programul de vizitare.
4
Boraboy Gölü Tabiat Parkı

Parcul Natural Boraboy Gölü.

~2 h aici
Boraboy, Taşova, Amasya

Ultima oprire a traseului este Parcul Natural Boraboy, situat în interiorul granițelor districtului Taşova. Conform portalului cultural, zona a fost desemnată parc natural în 2013. Distanța față de centrul orașului depășește 60 de kilometri, așadar, după ce ați terminat vizitele în oraș, plecați pe drum în timpul zilei. Până la zona parcului se ajunge pe un drum asfaltat, iar este posibil să conduceți cu mașina până la malul lacului. Informațiile indică faptul că se face o deviere de pe drumul Amasya-Erzincan, așadar, verificați starea drumului înainte de a pleca. De la aeroportul Merzifon, distanța până la parcul natural este de peste 90 de kilometri, iar cei care ajung cu avionul trebuie să țină cont de acest lucru. Lacul se află la o altitudine de 1050 de metri, iar pe măsură ce urcați din valea orașului, veți simți o temperatură mai scăzută, așadar, este bine să aveți la voi o jachetă subțire. Conform informațiilor, lacul nu este un lac de crater, ci un lac natural format în urma unui alunecament de teren cauzat de blocarea unui mic pârâu cu resturi. Se află într-o vale care se întinde de la est la vest, având o lungime de 900 de metri, o lățime de 300 de metri și o adâncime de 25 de metri. Sursele de apă și pârâul care alimentează lacul îi conferă o culoare descrisă ca fiind verde smarald. Țineți cont de faptul că malul sudic este abrupt și stâncos, așadar, fiți atenți când vă apropiați de margini. Pe versanții nordici predomină carpenii, pinii negri, pinii sălbatici și stejarii, în timp ce pe versanții sudici se găsesc pini sălbatici, pini negri și comunități de arbuști. În timpul plimbării, comparați vegetația de pe versanții nordici și sudici. Conform informațiilor de la Direcția Generală pentru Protecția Naturii și Parcurilor Naționale, în interiorul granițelor provinciei Amasya au fost identificate 245 de specii endemice, dintre care 29 de specii endemice se găsesc în zona Akdağ și în jurul lacului Boraboy. Nu deteriorați plantele, nu culegeți flori sau puieți. Se spune că în parc trăiesc mamifere precum cerbi, vulpi, lupi, mistreți, veverițe, arici și bursuci, precum și numeroase specii de păsări, atât locale, cât și migratoare. Pentru observarea păsărilor, alegeți orele liniștite de dimineață și de seară și folosiți binoclul pentru a le observa de la distanță. Printre reptile se numără broaștele țestoase de pământ, broaștele țestoase de apă, dragonii de vizuină și șerpii. Nu interferați cu viața sălbatică și mențineți o distanță sigură.

Lacul Boraboy se află în districtul Taşova din provincia Amasya, într-o vale montană din interiorul regiunii Marea Neagră. Conform portalului Culturii, zona din jurul lacului a fost desemnată ca Parcul Natural Boraboy în 2013. Lacul se află la o altitudine de 1050 de metri deasupra nivelului mării și se întinde într-o vale orientată de la est la vest. Deși este adesea descris ca un lac de crater, în realitate este un lac natural format în urma unui alunecament de teren, cauzat de blocarea unui pârâu mic cu materiale aduse din împrejurimi. Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei îl prezintă în același mod. Conform măsurătorilor furnizate de portalul Culturii, lacul are aproximativ 900 de metri lungime, 300 de metri lățime și 25 de metri adâncime. Culoarea lacului este descrisă ca fiind verde smarald. Țărmul sudic este abrupt și vertical. Lacul este alimentat de ape care izvorăsc din fund și, de asemenea, de apele pârâului. Pe versanții nordici ai parcului, predomină fagul, pinul negru, pinul roșu și stejarul, în timp ce pe versanții sudici se găsesc pinul roșu, pinul negru și comunități de arbuști diverse. Conform descrierilor oficiale, fagul, pinul roșu, cedrul și castanul sunt printre speciile care caracterizează pădurea din jurul lacului. Faptul că este un lac format în urma unui alunecament de teren contribuie semnificativ la diversitatea vieții acvatice din zonă. Provincia Amasya este o regiune importantă pentru flora endemică, iar zona din jurul lacului Boraboy este considerată cea mai importantă zonă cu plante endemice din întreaga provincie. Conform informațiilor de la Direcția pentru Protecția Naturii și Parcurilor Naționale, există 245 de specii endemice în granițele provinciei Amasya, dintre care 29 de specii endemice se găsesc în zona Akdağ și în jurul lacului Boraboy. Observarea florei și a faunei este, prin urmare, una dintre principalele activități din zonă. Puteți consulta articolul nostru despre această zonă pentru o listă detaliată a speciilor și pentru o descriere a traseelor de drumeție. Pentru a ajunge acolo, se pornește din centrul provinciei Amasya. Diferite surse indică o distanță de 62 și 63 de kilometri până la centrul provinciei, deci distanța depășește 60 de kilometri. De asemenea, se menționează distanțe cuprinse între 15 și 22 de kilometri până la centrul districtului Taşova. Conform descrierii de pe portalul Culturii, se face o întoarcere de pe drumul Amasya-Erzincan și se ajunge la parc pe un drum asfaltat. De asemenea, se menționează că distanța de la Aeroportul Merzifon din Amasya până la parc este de aproximativ 91 de kilometri. Este posibil să ajungeți cu mașina până la mal Este esențial să nu deteriorați copacii, plantele și animalele sălbatice, și să vă aduceți propriile deșeuri înapoi. Coasta abruptă de sud a lacului, împreună cu pădurea din jur, oferă un cadru excelent pentru fotografii. Lumina este mai blândă dimineața și seara. Într-un parc natural protejat, conservarea ecosistemului este primordială. O vizită poate fi planificată într-o singură zi, incluzând muzeul și cetatea din centrul orașului Amasya, dar, având în vedere distanța, este recomandat să plecați dimineața devreme. Condițiile de vizitare și serviciile oferite pot varia; verificați informațiile actualizate pe pagina oficială a direcției de cultură și turism a provinciei.

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașAmasya Merkez, Amasya
TipCultural
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul