
O zi în Bayburt, de la piață la Valea Çoruh.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Bayburt, un oraș situat pe vechea rută comercială care lega Marea Neagră de Golful Basra, un loc prin care au trecut de-a lungul secolelor caravane, armate și comercianți. Această rută, pe care o vom explora pas cu pas, începând cu piața, vă va purta până la un muzeu rural cu vedere spre Valea Çoruh. Prima oprire este Moscheea Ulu. Portalul Cultural și Inventarul Cultural al Estului Mării Negre menționează că structura a fost construită în perioada Selgiucidă ca han, fiind ulterior transformată în moschee. Astfel, ruta începe cu o construcție din piatră care a servit odinioară călătorilor. A doua oprire este Turnul Ceasului, construit în primii ani ai Republicii, care încă reprezintă un punct central al orașului. A treia oprire este Fortăreața Bayburt. Situată pe un promontoriu stâncos din nordul orașului, fortăreața este martora unei istorii îndelungate, de la perioada Bagratli până la cea otomană. Cele douăzeci de inscripții arabe de pe turnuri indică faptul că fortăreața a fost reparată de multe ori în timpul dominației turcești. Este cunoscută și sub numele de Çinimaçin datorită decorațiunilor din ceramică din perioada Selgiucidă; în cadrul unui proiect de restaurare început în 2017, aceste elemente au fost recreate cu fidelitate. Fortăreața este, de asemenea, locul menționat în legendele lui Dede Korkut, în special în povestea lui Bamsı Beyrek. Ordinea este bine gândită: începe cu textura orizontală a pieței, apoi ajunge la piața turnului, unde se poate vedea centrul orașului, și, în final, urcă pe versantul fortăreței pentru a admira orașul de sus. Primele trei opriri reprezintă o plimbare prin centrul orașului, care nu necesită transport. Ultima oprire, Muzeul Baksı, schimbă tonul traseului. Muzeul este situat în satul Bayraktar, pe un deal cu vedere spre Valea Çoruh, și aduce împreună arta contemporană și meșteșugurile tradiționale. Se ajunge acolo cu mașina. Iată câteva informații utile: verificați condițiile de vizitare a fortăreței la direcția de cultură și turism a județului, iar pentru orele de deschidere și tarifele muzeului, consultați site-ul oficial al muzeului. Respectați orele de rugăciune la Moscheea Ulu, purtați haine adecvate și mențineți un comportament liniștit. Versantul fortăreței poate fi expus vântului și soarelui, așa că purtați pantofi confortabili cu talpă antiderapantă și o jachetă subțire. Dacă începeți ziua devreme la piață, veți putea vizita fortăreața până la prânz și veți ajunge confortabil la Baksı după-amiaza. Pentru a ajunge la Muzeul Baksı, trebuie parcurse aproximativ 45 de kilometri de la centrul orașului. Conform paginii muzeului de pe site-ul guvernatoratului din Bayburt, instituția Surse:
- Portalul Culturii, Moscheea Mare din Bayburt, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/bayburt/gezilecekyer/bayburt-ulu-camii
- Portalul Culturii, Turnul cu Ceas din Bayburt, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/bayburt/gezilecekyer/saat-kulesi745121
- Portalul Culturii, Fortăreața din Bayburt, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/bayburt/gezilecekyer/bayburt-kalesi
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Bayburt, Fortăreața din Bayburt își recâștigă faianțele, https://bayburt.ktb.gov.tr/TR-273123/bayburt-kalesi-cinilerine-kavusuyor.html
- Inventarul Cultural al Regiunii Est-Karadeniz, Moscheea Mare, https://karadeniz.gov.tr/ulu-camii/
- Inventarul Cultural al Regiunii Est-Karadeniz, Turnul cu Ceas, https://karadeniz.gov.tr/saat-kulesi/
- Inventarul Cultural al Regiunii Est-Karadeniz, Muzeul Baksı, https://karadeniz.gov.tr/baksi-muzesi/
- Prefectura din Bayburt, Muzeul Baksı, https://www.bayburt.gov.tr/baksi-muzesi
Opriri traseu

Moscheea Mare din Bayburt.
Începeți vizita cu Moscheea Ulu, situată în inima orașului. Clădirea se află în cartierul Camikebir, pe strada Zahire Hal. Portalul Cultural și Inventarul Cultural al Regiunii Est-Karadeniz menționează că structura a fost construită inițial ca un caravansarau în perioada Selgiucidă, fiind ulterior transformată în moschee. Prin urmare, este bine să priviți clădirea nu doar ca pe o moschee, ci ca pe o structură importantă din piatră, care a servit orașului. Din exterior, se remarcă planul dreptunghiular și zidurile din piatră. Conform inventarului, clădirea a fost construită folosind o tehnică de zidărie mixtă. Îndreptați-vă atenția mai întâi spre minaret, situat în colțul nord-est. Minaretul este de tipul clasic selgiucid, cu un singur balcon. Decorațiunile din faianță care se aflau odată în nișele tamburului octogonal sunt acum în mare parte distruse. Însă, decorațiunile din faianță cu motive vegetale, situate pe bordura de sub balcon, sunt încă vizibile. Lumina laterală, care cade dimineața sau după-amiaza, evidențiază mai bine culorile cărămizii și ale faianței. Fiți atenți la trafic în timp ce faceți fotografii pe străzile înguste. Locul pentru rugăciunile de seară, situat pe fațada estică, a fost adăugat ulterior și este acum protejat de un panou de sticlă. Aici se află două intrări și o inscripție, încastrate într-o nișă cu arc înalt. Data citită pe inscripție este, conform surselor, probabil data unei reparații, și nu ar trebui interpretată ca anul inițial de construcție al clădirii. Clădirea este considerată a fi o structură care a suferit numeroase reparații, datând din perioada lui Gıyaseddin Mesud al II-lea (1282-1298). Conform documentelor guvernamentale, clădirea a fost reconstruită în a doua jumătate a secolului al XX-lea, respectând planul original. Minaretul, cele două porți și o parte din trompele cu ornamente din piatră de la intrarea în mihrab sunt elemente originale. Prin urmare, încercați să distingeți elementele originale de cele construite ulterior, deoarece aceasta poate fi cea mai interesantă observație. Când intrați, respectați regulile de vizitare: respectați orele de rugăciune, fiți silențioși și purtați haine care acoperă umerii și genunchii. Nu faceți fotografii ale persoanelor în interior fără permisiune. Intrarea în sala principală de rugăciuni se face prin două uși simple din lemn, situate pe fațada estică. Interiorul este împărțit în trei secțiuni, separate de stâlpi groși din piatră. Stâlpii sunt conectați prin arce rotunjite. Deasupra secțiunii centrale se ridică o cupolă, așezată pe o bază octogonală cu colțuri ornamentate. Accesul la gal

Turnul cu ceas din Bayburt.
Turnul cu ceas se află în cartierul Şeyhhayran, pe strada Unutulmaz, în centrul orașului. Inventarul cultural al regiunii Est-Karadeniz menționează că turnul continuă să fie un punct de referință important pentru Bayburt. Opriți-vă pe marginea pieței și admirați proporțiile generale ale turnului. Acesta este construit din piatră tăiată, folosind o tehnică de construcție cu zidărie. Se ridică pe o bază circulară. Înregistrarea din inventar menționează că există o trecere distinctă de la bază la corpul principal. În partea superioară a corpului principal se află un balcon, iar deasupra acestuia se găsește secțiunea cu ceas. Secțiunea cu ceas are patru deschideri arcuite și patru ceasuri. Deoarece ceasurile sunt orientate în toate cele patru direcții, puteți vedea turnul de pe fiecare stradă care duce spre piață. Această caracteristică este utilă și pentru a vă orienta în oraș. Înălțimea turnului de la sol este de 21 de metri. Construcția a început pe 30 octombrie 1923, iar turnul a fost finalizat pe 29 octombrie 1924. Portalul cultural menționează că ceasurile au fost puse în funcțiune pe 29 octombrie 1924. Aceeași sursă afirmă că turnul a fost inspirat de turnurile cu ceas pe care locuitorii din Bayburt, care au luptat în diferite regiuni în timpul Războiului de Independență, le-au văzut. Această informație oferă un punct de plecare bun pentru a reflecta asupra vieții urbane din primii ani ai Republicii, în timp ce admirați turnul. Aceeași pagină menționează că, din punct de vedere arhitectural, turnul seamănă cu turnul cu ceas din Çorum. Sursele folosesc descrieri diferite pentru forma corpului principal; portalul îl descrie ca fiind octogonal, în timp ce inventarul îl descrie ca fiind cilindric. Este o observație ușoară și plăcută să le comparați cu ochii voștri. Puteți găsi turnul în registrele oficiale sub codul de inventar TR.ANT.69.097.048. În lumina după-amiezii, suprafața de piatră pare mai evidentă. Pentru a fotografia, încercați să vă îndepărtați puțin, astfel încât deschiderile arcuite și ceasurile să fie încadrate împreună. Dacă găsiți un loc potrivit, opriți-vă pentru o scurtă pauză și urmăriți viața de zi cu zi din piață. Această oprire ar trebui să fie scurtă, deoarece punctul principal al plimbării este cetatea. Când vă uitați spre nord, veți vedea un perete stâncos care se ridică deasupra orașului. Deoarece cetatea este situată pe o înălțime, asigurați-vă că aveți apă și încălțăminte adecvată. Apoi, îndreptați-vă spre cetate, spre peretele stâncos din nordul orașului.
Sursa: Portalul Cultural, Inventarul Cultural al regiunii Est-Karadeniz

Fortăreața Bayburt.
Cetatea Bayburt, situată în nordul orașului, se înalță pe stânci abrupte, iar adresa sa, conform paginii oficiale, este Halfikale Mahallesi. Verificați condițiile de vizitare, adică dacă este deschisă și ce zone pot fi explorate, direct de la direcția locală pentru cultură și turism. Nu se cunoaște cine a construit inițial cetatea. Se menționează existența sa în perioada Bagratizilor (885-1044). Se relatează că a fost sub dominația romană, armeană, bizantină, arabă și a familiei Komnenos. Cetatea se afla pe o rută comercială importantă, care lega Marea Neagră de Golful Basra, ceea ce i-a conferit o importanță strategică. În timp ce vă apropiați de ziduri, observați porțile și turnurile de pe fațada orientată spre oraș. Cele douăzeci de inscripții arabe concentrate în turnuri indică faptul că cetatea a fost reparată de multe ori în timpul dominației turce. Șaptesprezece dintre aceste inscripții datează din perioada fiului lui Alparslan, Tuğrul Şah, conducătorul Erzurumului. Inscripțiile sugerează că cetatea a fost practic reconstruită pentru a face față atacurilor din Imperiul Trebizond. Cetatea, aflată sub dominația Akkoyunlular, a trecut în cele din urmă în posesia otomanilor în 1514. Există o inscripție din timpul lui Suleyman Magnificul, iar celelalte două nu pot fi citite. În timpul războiului ruso-otoman din 1828-1829, cetatea a fost grav avariată. Evliya Çelebi a vizitat Bayburt în 1647 și a menționat că în interiorul cetății se afla un cartier cu 300 de case. Imaginați-vă acest cartier în timp ce vă plimbați prin interiorul zidurilor, o modalitate de a înțelege mai bine locul. În perioada statului Seljuk din Anatolia, cetatea a fost numită și "Cetatea Çinimaçin" datorită decorațiunilor cu faianță realizate pe ea. Faianțele au dispărut în timp; în cadrul lucrărilor de restaurare și săpături demarate în 2017, au fost recreate faianțe de diferite culori și dimensiuni, respectând aspectul original, și au fost așezate în locurile corespunzătoare. Conform direcției locale pentru cultură și turism, producția a pornit de la un fragment de 10 centimetri pătrați de pe suprafața zidului, de la locurile unde erau faianțele și de la fragmente ceramice descoperite în timpul săpăturilor. Pentru producție, s-a optat pentru Iznik. Pentru informații despre stadiul actual al lucrărilor, consultați din nou direcția locală pentru cultură și turism. Observați diferențele de culoare, model și dimensiune în timp ce admirați faianțele; distincția dintre piesele noi și suprafețele originale este un aspect interesant. Conform portalului cultural, cetatea menționată în povestea Bamsı Beyrek din ciclului de legende Dede Korkut este cetatea Bayburt

Muzeul Baksı.
Muzeul Baksı este situat într-un sat numit Bayraktar, pe un deal cu vedere spre Valea Çoruh. Conform informațiilor furnizate de guvernatorul provinciei Bayburt, muzeul prezintă arta contemporană și meșteșugurile tradiționale sub același acoperiș. Verificați orele de program și tarifele pe site-ul oficial al muzeului. Când ajungeți, ieșiți din clădire și admirați împrejurimile. Inventarul cultural al regiunii Est-Karadeniz descrie clădirea ca pe un exemplu interesant de arhitectură modernă, care se integrează armonios cu peisajul, devenind un simbol al regiunii. Muzeul se întinde pe o suprafață de aproximativ 40 de hectare. Conform documentelor guvernatoratului, pe acest teren se află săli de expoziție, un depozit-muzeu, ateliere, o sală de conferințe și o bibliotecă. Începeți vizita cu sălile de expoziție principale. Observați cum arta contemporană este prezentată alături de meșteșugurile tradiționale. Povestea înființării muzeului este la fel de importantă ca și arta expusă, fiind un proiect social. Ideea a pornit de la artistul și academicianul născut în Bayburt, Prof. Dr. Hüsamettin Koçan, în 2000. Pentru a pune în practică această idee, a fost înființată o fundație culturală în 2005. Clădirea principală a muzeului a fost finalizată în 2010 și a fost inaugurată în același an. În 2012, a fost deschis al doilea spațiu expozițional, depozitul-muzeu. Nu ratați secțiunea depozit-muzeu, care, după cum sugerează și numele, oferă o prezentare mai densă a exponatelor. Acordați atenție atelierelor și unităților de producție, deoarece muzeul le-a înființat ca parte a structurii sale, având și obiective economice. Conform surselor oficiale, muzeul efectuează cercetări pentru a proteja cultura tradițională și a o transmite generațiilor viitoare, concentrându-se în special pe proiecte de angajare a femeilor. Aceleași surse menționează, de asemenea, că sunt identificați copiii cu talent din regiune și sunt sprijiniți prin burse. Nu uitați că muzeul este văzut ca o încercare de a găsi soluții la problemele cauzate de diaspora și de pierderea tradițiilor. Explorați și satul, urmând recomandările experților, care au în vedere transformarea acestuia într-un model de sat, păstrându-și structura tradițională. Admirați priveliștea asupra văii de pe terasă și de pe traseele de plimbare; de obicei, vizibilitatea este cea mai bună după-amiaza. Înainte de a face fotografii, aflați regulile sălilor de expoziție de la personalul muzeului. Găsiți un loc potrivit în muzeu sau în împrejurimi pentru a vă odihni și pentru a vă face o idee despre întregul traseu. Deoarece călătoriți cu mașina, planificați ora
Comentarii
Se incarca...
