Monumente comemorative dedicate Republicii, realizate de Krippel, pentru Hanak.

Începeți vizita cu Monumentul Victoriei din Piața Ulus, primul proiect monumental al Republicii în Ankara. Concursul internațional, organizat în 1925, a fost câștigat de sculptorul vienez Heinrich Krippel; fondurile au fost obținute prin donații de la public, iar monumentul a fost inaugurat pe 24 noiembrie 1927, când Kazım Bey, președintele Parlamentului, a tăiat panglica. Krippel era un nume căutat în acea perioadă în Turcia; în 1926, realizase statuile lui Atatürk din Istanbul (Sarayburnu) și Konya, urmând să continue cu proiecte în Samsun și Afyon.

Compoziția este formată din patru figuri din bronz. În centru, Atatürk este așezat pe calul său, Sakarya; de o parte și de alta a soclului, doi soldați turci, unul chemând la luptă, celălalt privind spre front; în spate, o femeie turcă care transportă obuze, reprezentând eforturile din spatele frontului. Bronzurile au fost turnate în Viena, iar soclul este realizat din andezit și marmură.

Acordați o atenție deosebită soclului. Pe fața principală, se află patru motive solare și o inscripție din 1919; pe spatele soclului, un platan căzut și un copac al vieții înmugurind, simbolizând tranziția de la vechea ordine la cea nouă. Pe partea dreaptă, sunt reprezentate scene din Bătălia de la Sakarya și din Marele Cartier General; pe partea stângă, un defilare triumfală și femei care transportă muniție. Până la construirea Anıtkabir, acesta a fost centrul ceremonilor oficiale; a fost restaurat în 2002.

Monumentul se află pe partea de est a bulevardului; concursul din 1925 a fost organizat pentru a-l amplasa în fața primei clădiri a Parlamentului. Zona din jurul pieței este aglomerată cu trafic și pietoni, așa că este recomandat să veniți dimineața devreme pentru a admira detaliile sculpturilor. Se ajunge aici în două minute de la stația M1 Ulus.

Sursa: Wikipedia (Monumentul Victoriei, Ankara); Inventarul Cultural; Primăria Metropolitană Ankara.

Mergeți din zona Ulus spre Opera și urcați pe dealul Namazgah. Aici, pe acest deal unde se țineau rugăciunile de vineri în timpul Războiului de Independență, vă așteaptă un monument ecvestru, situat în fața Muzeului Etnografic. Acesta este primul monument dedicat lui Atatürk în Ankara, în perioada republicii. Concursul, organizat de Ministerul Educației, a fost câștigat de sculptorul italian Pietro Canonica; statuia a fost turnată în Italia, iar basoreliefurile care decorează soclul au fost realizate la Veneția. Monumentul a fost amplasat pe soclu pe 29 octombrie 1927, iar inaugurarea a avut loc pe 4 noiembrie 1927, cu participarea prim-ministrului İsmet Paşa, a președintelui Parlamentului, Kazım Paşa, și a primarului, Asaf Bey; panglica a fost tăiată de İsmet Paşa.

Figura reprezintă un marșal, îmbrăcat în uniformă și cu pelerină. Înălțimea totală a monumentului este de aproximativ opt metri. Basoreliefurile de pe soclu ilustrează scene din Războiul de Independență; conform surselor, printre acestea se numără și imaginea noii capitale, ridicându-se din ruine, și scena unui câmp de luptă. Canonica a finalizat în același an un alt monument în Ankara, pe care îl veți vedea mai târziu, în Piața Victoriei; un an mai târziu, el va construi Monumentul Republicii din Taksim.

Clădirea din spatele monumentului a fost proiectată de Arif Hikmet Koyunoğlu; a fost finalizată în vara anului 1927, iar inaugurarea oficială a muzeului a avut loc pe 18 iulie 1930. Corpul lui Atatürk a fost depus într-un mausoleu temporar, amenajat în curtea interioară a acestei clădiri, între 21 noiembrie 1938 și 10 noiembrie 1953; astfel, traseul se termină aici, la începutul drumului către Anıtkabir.

Statuia domină dealul și bulevardul; lumina dimineții vine din față, în timp ce basoreliefurile sunt mai bine vizibile după-amiaza. Consultați site-ul oficial al muzeului pentru informații despre program și orar; monumentul este vizibil din grădină în orice moment.

Sursa: Wikipedia (Monumentul Ecvestru al lui Atatürk; Muzeul Etnografic din Ankara); Enciclopedia Turismului din Turcia.

De la Etnografie, coborâți până la Sihhiye; în centrul intersecției, se ridică un disc de bronz reprezentând soarele. Aceasta este singura statuie din această zonă care nu îl are pe Atatürk și este cel mai des reprodus simbol al orașului Ankara. Opera sculptorului Nusret Suman, ridicată în 1978, același an în care Suman a murit. Suman, născut în Salonic, a studiat sculptura la Paris și a fost profesor la Academia de Arte Frumoase. Unele dintre basoreliefurile de la Anıtkabir, precum și această statuie, sunt opera sa.

Statuia este o copie, dar copia în sine este o piesă de istorie. Originalul este un obiect ritualic din perioada Hattiană, descoperit în timpul săpăturilor de la Alacahöyük; originalul se află la Muzeul Civilizațiilor Anatoliene. În 1973, primarul Vedat Dalokay a transformat discul solar în simbolul orașului; statuia a fost oferită locuitorilor din Ankara de Anadolu Sigorta în 1977. Discul solar a fost folosit ca logo al primăriei între 1977 și 1995; ulterior, a fost supus dezbaterilor, modificat, dar a rămas în locul său din intersecție. Are o înălțime de aproximativ patru metri și a fost restaurată în 2001 și, mai recent, în 2022, printr-un parteneriat între primăria metropolitană și Anadolu Sigorta. Astăzi, discul solar face parte din identitatea vizuală a orașului; îl veți găsi peste tot, de la emblema Universității din Ankara până la suveniruri, iar cei care doresc să vadă originalul pot merge la Muzeul Civilizațiilor Anatoliene.

Pentru cei care știu să observe, detaliile sunt numeroase. Figurile de cerb din interiorul discului sunt inspirate de descoperirile de la Alacahöyük; ele pot fi observate doar de la distanță, de pe trotuarul opus, privind spre cer. Statuia nu se află pe o insulă pietonală, ci în mijlocul traficului; pentru a vă apropia, folosiți pasajele subterane și nu intrați în carosabil. Se află chiar deasupra stației M1 Sihhiye.

Sursa: Wikipedia (Monumentul Discului Solar Hittit, versiunile în turcă și engleză); pagina artistului de la Muzeul de Artă și Sculptură din Ankara; Yeni Ankara.

Porniți pe jos de la Sihhiye, urmând bulevardul spre sud; acolo, în fața Căminului Ofițerilor, în Piața Victoriei, un monument impresionant îl va întâmpina pe Mustafa Kemal Atatürk. Acesta este al doilea monument realizat de Pietro Canonica în Ankara și este considerat al patrulea monument al Republicii. Inaugurat pe 4 noiembrie 1927, în prezența prim-ministrului İsmet İnönü, monumentul a fost dedicat în aceeași zi cu statuia ecvestră din zona Etnografică. Piața a primit, de asemenea, numele său în acea zi; după ridicarea monumentului, zona din jur a fost împădurită, transformându-se într-un loc de întâlnire important pentru locuitorii din Yenişehir.

Figura, îmbrăcată în uniformă de mareșal, ține ambele mâini pe mânerul sabiei, iar fața este orientată spre sud, spre Piața Kızılay și spre cartierul Çankaya; vechea parte a orașului rămâne în spatele monumentului. Statuia, realizată din bronz, are o înălțime de 1,75 metri, iar soclul din marmură are 2 metri; în total, monumentul are 3,75 metri. Soclul are forma unui prisme dreptunghiulare, cu patru trepte; pe laterale sunt reliefuri cu coroane de lauri și torțe, iar pe partea superioară nu există inscripții. Este o oportunitate excelentă să comparați cele două monumente realizate de Canonica în Ankara: unul îl prezintă pe Atatürk în mișcare, pe cal, iar celălalt îl prezintă stând, în postura unui comandant.

În jurul pieței se aflau, odată, clădiri precum Consiliul de Stat și Căminul Ofițerilor; în anii 1960, a fost adăugată o nouă clădire a instanței administrative. După anii 1980, extinderea bulevardului și construcțiile din jur au transformat zona într-un spațiu mai puțin definit ca piață; astăzi, zona din jurul monumentului este o mică zonă verde. Datorită dimensiunilor reduse, spațiul nu este suficient de mare pentru evenimente oficiale, astfel încât, în timpul sărbătorilor, se depun doar coroane de flori. Monumentul a fost restaurat în 2022, cu sprijinul companiei Anadolu Sigorta.

Privind de pe trotuarul opus, se poate observa masa clădirii Căminului Ofițerilor în spatele monumentului; este recomandat să fotografiați statuia dimineața, din față, și după-amiaza, din lateral. Stația de metrou Kızılay se află la doar câteva minute de mers pe jos; stația următoare, Güvenpark, este, de asemenea, ușor accesibilă pe jos.

Sursa: Wikipedia (Monumentul Mareșalului Atatürk; Piața Victoriei); Primăria Çankaya.

Coborâți de la Piața Zafer până la Kızılay; la capătul parcului Güvenpark, care dă spre bulevard, se află cel mai important monument de pe traseu. Monumentul Güven este structura care a dat numele parcului Güvenpark, primul parc al republicii. Parcul a fost inaugurat în 1930, în cadrul planului urbanistic al lui Hermann Jansen; monumentul și amenajarea pieței au fost proiectate de arhitectul austriac Clemens Holzmeister.

Povestea statuii este una incompletă. Sculptorul vienez Anton Hanak a realizat sculpturile de pe fațada, dar a murit la începutul anului 1934; lucrarea a fost preluată de Josef Thorak, care a finalizat partea din spate. Sursele diferă în ceea ce privește datele de inaugurare; fațada a fost inaugurată în toamna anului 1934, iar partea din spate în 1935-1936. Basoreliefurile de pe soclu au fost sculptate în Turcia, împreună cu elevii lui Hanak și cu meșteri turci.

Ceea ce vedeți este următorul: figurile din bronz de pe fațadă au șase metri înălțime; soclul are 37 de metri lungime, cu un bloc principal de opt metri în centru și aripi de o parte și de alta. În basoreliefuri, poliția și jandarmeria sunt alături de oameni, iar pe partea din spate sunt țărani care lucrează pământul și diferite categorii sociale. Monumentul este dedicat serviciilor de securitate și jandarmerie; inscripția de pe soclu conține o vorbă a lui Atatürk: "Turcul, mândru, muncitor, încrezător". De aici și numele monumentului.

Monumentul a fost avariat în 2013, cu inscripții deteriorate, și în 2016, cu urme de schije și gloanțe; a fost restaurat de primăria orașului. Ambele fețe ale monumentului sunt decorate; plimbați-vă atât pe partea cu piața, cât și pe cea cu parcul, deoarece doar jumătate din basoreliefuri pot fi văzute din spate. Stațiile de metrou și Ankaray Kızılay se află sub parc; băncile din parc sunt cel mai confortabil loc de odihnă de pe traseu.

Sursa: Wikipedia (Monumentul Securității; Parcul Güven; Security Monument); Yeni Ankara.

Finalizați traseul la Anıtkabir; statuile și basoreliefurile de aici reprezintă o selecție a sculpturii turcești din anii 1950. Concursul de arhitectură a fost câștigat în 1941-1942 de Emin Onat și Orhan Arda, fundația a fost pusă în 1944, iar inaugurarea și transferul rămășițelor au avut loc pe 10 noiembrie 1953. Concursul pentru statui și basoreliefuri a fost evaluat pe 26 ianuarie 1952 de un juriu prezidat de Rudolf Belling și a fost deschis doar artiștilor turci.

Începeți de la Calea Leilor. Drumul are o lungime de 262,20 metri și o lățime de 12,80 metri, cu douăzeci și patru de lei de o parte și de alta. Aceștia au fost sculptați de Hüseyin Anka Özkan într-un stil hitit, inspirat de Leul din Marash de la Muzeul Arheologic din Istanbul, și reprezintă cele douăzeci și patru de triburi Oğuz. Cele două grupuri statuare de la începutul drumului sunt, de asemenea, ale lui: trei femei cu spice de grâu în fața Turnului Independenței și trei bărbați, reprezentând soldați, intelectuali și țărani, în fața Turnului Libertății, ambele evocând doliu.

Esplanada are o dimensiune de 129 x 84,25 metri și poate găzdui cincisprezece mii de persoane; cele 373 de compoziții de covoare de pe pavaj sunt realizate din marmură de culoare deschisă. Basoreliefurile de pe esplanadă, de pe partea dreaptă a scărilor care duc la Sala de Onoare, reprezintă Bătălia de la Sakarya (realizată de İlhan Koman) și Bătălia de la Comandamentul Suprem (realizată de Zühtü Müridoğlu). Müridoğlu a realizat, de asemenea, basoreliefurile pentru turnurile Independenței, Libertății și ale celorlalte. Turnurile Revoluției, Păcii, Apărării Drepturilor și Pactul Național au fost realizate de Nusret Suman, același sculptor care a realizat sculptura cu soarele din Sihhiye. Basoreliefurile cu tribuna și steagul sunt realizate de Kenan Yontunç.

Sala de Onoare are o înălțime de 17 metri și este acoperită cu marmură; acolo se află un sarcofag simbolic, în timp ce adevărata cameră funerară se află dedesubt. Se trece printr-un control de securitate; verificați orele de vizitare și condițiile de acces pe site-ul oficial. Pentru a admira basoreliefurile, plimbați-vă pe Calea Leilor dimineața devreme, când soarele este mai jos.

Sursa: Site-ul oficial Anıtkabir (anitkabir.tsk.tr); Wikipedia (Anıtkabir; Lista statuilor de la Anıtkabir); anitkabir.org.