
De la Muzeul Orașului din Mardin, până la o școală religioasă (medrese).
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Iată traducerea textului în limba română:
Cea mai inteligentă modalitate de a explora Mardin este să urmați un traseu care începe cu o prezentare a orașului, urmată de vizitarea locurilor de interes. Traseul începe cu un muzeu situat la capătul de est al orașului vechi, continuă cu o urcare către o madrasă aflată la o altitudine mai mare, apoi se desfășoară de-a lungul străzii principale, prin zona comercială, și se termină la un al doilea muzeu care adună descoperirile arheologice ale orașului. Toate cele patru puncte de interes se află în interiorul orașului vechi, din districtul Artuklu, și nu necesită utilizarea unui vehicul. Totuși, străzile sunt pavate cu scări și au pante, așa că este esențial să purtați încălțăminte confortabilă. Prima oprire este Muzeul Orașului Mardin Sakıp Sabancı. Această clădire, construită în timpul domniei lui Abdulhamid al II-lea ca cazarmă pentru cavalerie, reunează sub același acoperiș meșteșugurile, viața de zi cu zi și memoria orașului. Am ales să începem cu muzeul pentru că, după ce veți vedea acolo meșteșuguri precum bijuteria, prelucrarea metalelor și sculptura în piatră, veți putea aprecia mult mai bine detaliile de pe uși și ferestrele din străzile orașului. Galeria de artă de la parter este, de asemenea, un loc ideal pentru o scurtă pauză. A doua oprire este Madrasa Zinciriye, sau Madrasa Sultan İsa, construită în 1385. Această clădire, ridicată de ultimul sultan Artuklu, Melik Necmeddin İsa, este ușor de recunoscut de departe datorită cupolelor sale segmentate și a intrării impunătoare. Scopul aici nu este de a vizita un loc de cult, ci de a admira cupola decorată, bolta cu ornamente, cele două curți interioare și seria de camere de la etaj, înțelegând astfel arhitectura specifică a unei construcții Artuklu. A treia oprire este Orașul Vechi Mardin. Orașul a fost declarat sit urban protejat în 1979 și a fost inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2000. Aici, veți plimba de-a lungul străzii principale și prin străduțele comerciale din jur, admirând minaretele, intrările decorate și terasele care se deschid spre câmpie. Această parte a traseului este cea mai flexibilă; plimbați-vă fără grabă. Ultima oprire este Muzeul Mardin. Clădirea, construită în 1895 ca sediu al patriarhiei, funcționează acum ca o casă tradițională Mardin, cu terase și trei etaje, orientată spre sud, spre câmpie. Aici sunt expuse artefacte descoperite în timpul săpăturilor din zonă, mozaicuri din perioadele romană și Akkoyunlu. Începând traseul cu meșteșugurile orașului și terminându-l cu arheologia sa Surse:
- Portalul Culturii, Madrasa Zinciriye (Isa Bey), https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/mardin/gezilecekyer/zinciriye-sa-bey-medresesi
- Portalul Culturii, Muzeul Orașului Mardin Sabancı, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/mardin/gezilecekyer/sabanci-mardin-kent-muzesi
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Mardin, Muzeul Sakıp Sabancı, https://mardin.ktb.gov.tr/TR-312380/sakip-sabanci-muzesi.html
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Mardin, Muzeul Mardin, https://mardin.ktb.gov.tr/TR-311805/mardin-muzesi.html
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Mardin, Moschei, Madrase și Complexuri Religioase, https://mardin.ktb.gov.tr/TR-56509/camii---medrese-ve-kulliyeler.html
- DergiPark, Procesul de includere a orașului Mardin în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, https://dergipark.org.tr/en/download/article-file/1892438
Opriri traseu

Muzeul Orașului Mardin Sakıp Sabancı.
Începem traseul cu acest muzeu, situat la capătul de est al orașului vechi, deoarece este mai relevant să cunoașteți meșteșugurile locale înainte de a explora orașul cu pietrele și străzile sale. Muzeul se află pe strada 1. Conform indicațiilor de pe Portalul Cultural, clădirea se află la aproximativ 200 de metri est de Medresa Șehidiye, lângă vechea clădire a guvernului. Înainte de a intra, opriți-vă câteva minute pentru a admira fațada. Clădirea a fost construită în perioada lui Abdulhamid al II-lea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca cazarmă pentru cavalerie. Sursele menționează diferite nume pentru arhitect; direcția județeană a culturii îl numește pe Sarkis Elyas Lole, în timp ce Portalul Cultural menționează pe Lole sau pe Cebrail Hekimyan. Data exactă a construcției este disputată, deoarece inscripția nu a supraviețuit până în prezent. De aceea, este mai sigur să înțelegeți clădirea prin prisma utilizării sale, mai degrabă decât prin istoria sa. După ce a fost folosită ca cazarmă, clădirea a servit mult timp ca sediu al serviciului militar și al direcției de taxe, iar această utilizare a continuat până în 2003. Fundația Sabancı a început restaurarea în 2007, iar muzeul a fost deschis publicului la sfârșitul anilor 2000. Elementul care vă va atrage cel mai mult la fațadă este ușa de la mijlocul părții nordice. Această ușă, singurul element decorativ al clădirei, se distinge prin arcul său simplu și nișa dreptunghiulară, situată într-un perete lipsit de ornamente. Bordura groasă care înconjoară ușa și ornamentele în relief de deasupra ușii sunt detalii pe care trebuie să le admirați îndeaproape. La interior, etajul inferior era zona de grajduri a cazarmei, în timp ce etajul superior găzduia administrația și dormitoarele. Astăzi, la parter se află Galeria de Artă Dilek Sabancı, iar la etaj se găsește expoziția muzeului. Începeți cu etajul superior și admirați expozițiile dedicate meșteșugurilor. Aici puteți vedea produse din bijuterie, prelucrarea metalelor, textile, săpun și sculptură în piatră. Expoziția este îmbogățită cu materiale vizuale și audio; nu ratați ecranele și reconstituirile. De asemenea, la acest etaj sunt expuse pietre funerare aparținând diferitelor comunități care au trăit în oraș, precum și costume locale. Puteți găsi, de asemenea, exemple de cărți publicate despre Mardin; este o listă excelentă de lectură pentru cei interesați. Vă recomandăm să împărțiți timpul astfel: aproximativ 35 de minute pentru etajul superior, 10 minute pentru galeria de la parter și restul de timp pentru a admira fațada și ușa. Expozițiile de fotografie, pictură, ebrură și artă contemporană din galerie se

Medresa Zinciriye (a lui Sultan İsa).
Acest punct reprezintă cel mai înalt punct al traseului. Conform descrierii de pe Portalul Cultural, madrasa se află pe o potecă pavată cu scări, care urcă de pe strada principală, înainte de a ajunge la Bazarul Bijuteriilor. Scările sunt abrupte și dese, așa că urcați cu pași mici și opriți-vă la curbe pentru a vă odihni. Conform înregistrărilor direcției de educație, madrasa se află în nordul cartierului Madrasa. Clădirea a fost construită în 1385 de ultimul sultan Artukid care a domnit în Mardin, Melik Necmeddin Isa. Este cunoscută în popor sub numele de Madrasa Zinciriye și Madrasa Sultan Isa; nu o confundați cu clădirea cu același nume din Aksaray. Cupolele segmentate de la capetele estice și vestice atrag atenția de la distanță, așa cum spun sursele. Opriți-vă în fața portalului monumental orientat spre est și admirați detaliile sculptate de la intrare. Pentru a fotografia detaliile de pe portal, folosiți un cadru apropiat, iar pentru a surprinde cupolele, faceți un pas înapoi. După ce intrați prin portal, ajungeți într-o zonă acoperită cu un bolonaz stelat. În partea de vest a acestei zone se află un coridor care duce la curte. În centrul spațiului de la sud de coridor se află o cupolă cu trompe decorate. Zona din jurul mihrabului este decorată cu motive incrustate, iar minbarul este din piatră; admirați-le pur și simplu ca exemple de măiestrie în piatră și decor. Clădirea este dreptunghiulară și se întinde pe o suprafață largă, având două etaje și două curți. Spațiile exterioare sunt bine întinse, așa că, pentru a înțelege planul, stați în curte și numărați etajele. Etajul superior este format în principal din camere mici; acestea erau odăile studenților care au studiat odată la madrasa. Observând dispunerea camerelor, vă puteți imagina organizarea zilnică a unei instituții educaționale. Conform înregistrărilor direcției de educație, madrasa a fost construită într-o locație înaltă, deoarece a fost folosită și ca observator astronomic; această informație provine dintr-o singură sursă, așa că citiți-o cu precauție. Portalul Cultural și înregistrările direcției de educație menționează că Melik Isa, care a luptat cu Timur și armata sa, a fost închis o perioadă în această madrasa, dar o altă pagină a direcției de educație oferă o locație diferită, așa că este considerată o legendă. Clădirea a fost folosită și ca muzeu, iar obiectele de aici au fost transferate în 2000 la Muzeul Mardin, care este ultima oprire a traseului. Consultați pagina direcției de cultură și turism a provinciei Mardin pentru orele de vizitare și condițiile de intrare. La ieșire, opriți-vă la o cotitură a scărilor, întoar
Mardin, orașul vechi.
~1 h 30 min aiciAceastă oprire nu are o intrare specifică; în schimb, întregul oraș vechi reprezintă punctul de plecare, iar cele 90 de minute sunt dedicate explorării străzii principale și a străzilor adiacente. Orașul a fost declarat zonă urbană protejată în 1979 și a fost inclus în lista provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2000, sub numele de "Peisajul Cultural Mardin". Orașul este așezat pe o pantă, cu vedere spre câmpiile Mesopotamiei, iar această poziție se resimte pe tot parcursul plimbării. După ce coborâți la stația Zinciriye, îndreptați-vă spre vest, pe strada principală. Observați străzile din stânga și din dreapta, căutând deschiderile care oferă o vedere spre câmpii; de aici puteți vedea cum casele se așează pe terase. La aproximativ 200 de metri spre vest de Muzeul Orașului se află Medresa Șehidiye. Conform înregistrărilor direcției județene, această clădire a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, iar minaretul actual a fost adăugat în 1916. Admirați clădirea cu atenție: observați îmbinările pietrelor, arcele ascuțite și cadrele ușilor. În interiorul pieței, între Moscheea Ulu și Medresa Șehidiye, se află Moscheea Reyhaniye. Clădirea este menționată în registrele de fundație din 1540; minaretul său, cu o bază pătrată și un corp octogonal, se termină cu o cupolă ascuțită cilindrică. Siluetele minaretelor sunt vizibile din unghiuri diferite, de pe fiecare stradă, așa că ridicați-vă privirea la intersecții. Minaretul Moscheii Ulu a fost construit în 1176, în timpul domniei lui Kudbeddin Ilgazi, un conducător Artukid; cupola, așezată pe șase piloni, domină clădirea. Direcția județeană menționează că poarta principală a complexului Latifiye este una dintre cele mai bine conservate din Mardin; inscripția de pe poartă indică anul 1371. Când intrați în aceste clădiri, plimbați-vă doar cu interes pentru arhitectură și respectați regulile de vizitare. Observarea decorațiunilor sculptate de pe cadrele ușilor și ferestrelor este cea mai simplă modalitate de a aduce expoziția de sculptură în piatră pe care ați văzut-o la Muzeul Orașului în stradă. În străzile înguste, lumina dimineții lovește lateral zidurile, iar textura pietrei este cel mai bine vizibilă în acel moment. Pentru a evita aglomerația în străzile înguste, opriți-vă ocazional între clădiri pentru a face fotografii, lăsând culoarele libere. Pe străzile pavate și în pantă, suprafața poate fi alunecoasă, așa că purtați încălțăminte cu talpă antiderapantă. Dacă vremea este caldă

Muzeul Mardin.
Ultima oprire este Muzeul din Mardin, care prezintă atât arheologia orașului, cât și arhitectura caselor tradiționale din Mardin. Conform înregistrărilor direcției județene, muzeul funcționează într-o clădire construită în 1895 de Patriarhul Ignatios Behnam Banni, ca sediu al Patriarhiei Catolice Siriace. Ministerul Culturii a achiziționat clădirea de la Fundația Catolică Siriacă și a transformat-o în muzeu în 2000, după ce a transferat obiectele din Medresa Zinciriye. Observați clădirea ca un întreg: datorită pantei terenului și adâncimii parcelei, designul este realizat pe trei etaje, în trepte. Forma sa în "U", orientată spre sud, către câmpie, reflectă caracteristicile tipice ale caselor tradiționale din Mardin. La intrare sau în curte, observați această orientare. La parter se află Sala de Educație a Muzeului Arheologic, unde vizitatorii pot participa la ateliere precum baterea de monede, imprimarea cu coloranți naturali, marmorizarea și modelarea ceramică. Programul atelierelor poate varia, așa că verificați informațiile actualizate la conducerea muzeului sau pe pagina web a direcției județene pentru cultură și turism. În curtea din partea sudică a clădirei se află un amfiteatru cu 500 de locuri, parte a complexului Arheologic, unde se organizează activități educaționale pentru copii și evenimente pentru public. Urcați la primul etaj, unde se află o sală care expune obiecte descoperite în siturile arheologice din regiune. În această sală, puteți explora împreună o zonă de expunere deschisă, care include mozaicuri și obiecte din piatră din perioadele romană și Akkoyunlu. Acordați o atenție deosebită aranjamentului culorilor și motivelor din mozaicuri, deoarece detaliile pot fi greu de observat de la distanță. La al doilea etaj, există patru galerii închise, dedicate unor teme precum alimentația, comerțul, producția, monedele, puterea, războiul și viața socială. Una dintre cele mai interesante expoziții din galeria dedicată comerțului este Tezaurul Sürekli. Acest tezaur a fost descoperit în timpul unei săpături de salvare în satul Sürekli, de lângă Kızıltepe. Tezaurul conține obiecte din aur și argint, datând din secolele al IX-lea până în al XIV-lea, aparținând diverselor civilizații, precum Abbasi, Ilkhanate, Ayyubid, Bizantină, Zengi și Artukid. Observând apartenența la diferite dinastii a monedelor, puteți deduce modul în care rutele comerciale au trecut prin Mardin. Clădirea administrativă, situată în nord-vestul muzeului, este o clădire înregistrată, care prezintă caracteristicile caselor tradiționale din Mardin din secolul al XIX-lea, și a fost redeschisă în 2012, după o restaurare. Această clădire este pe două etaje, are o curte și o
Comentarii
Se incarca...
