
O zi în Kütahya, de la Çinidere la Aizanoi.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Această rută vă permite să explorați cele trei aspecte distincte ale orașului Kütahya într-o singură zi: arhitectura civilă din lemn, moștenirea din perioada Germiyan, reprezentată de piatră și faianță, și orașul antic extins din perioada romană. Dimineața, începem cu Muzeul Kossuth, situat în centrul orașului. Această casă din lemn, datând din secolul al XVIII-lea, prezintă aspectul interior al locuințelor din Kütahya, cu camerele, dulapurile și banchetele sale. Casa, care îi poartă numele, datează din anii 1850-1851, iar scrisorile și vestimentațiile expuse în muzeu oferă o perspectivă istorică asupra acestei perioade. Apoi, ne îndreptăm către Muzeul de Faianță, aflat în apropiere. Secțiunea de ospitalitate a complexului construit în 1411 de ultimul conducător Germiyan, Yakup al II-lea, este astăzi un muzeu care prezintă faianța din Kütahya și İznik, de la secolul al XIV-lea până în prezent. Inscripția de piatră de la intrare și o copie a Acordului din 1766, cunoscut sub numele de "Anlaşması", demonstrează că faianța nu este doar un element decorativ, ci o artizanat organizată. A treia oprire este Fortăreața Kütahya, cunoscută local sub numele de Hisar. Această structură, formată din trei secțiuni: fortăreața superioară, cea interioară și cea inferioară, a fost fondată în perioada bizantină și a supraviețuit prin adăugiri din perioadele selgiucide, Germiyan și otomane. Înregistrările lui Evliya Çelebi despre cele 72 de turnuri și structura din 1377-1378 a lui Germiyanoğlu Süleyman Şah vă ajută să înțelegeți istoria orașului dintr-o perspectivă panoramică. Un element comun al acestei rute este faptul că complexul din Muzeul de Faianță și structura Kale-i Bala din fortăreață poartă ambele urme ale perioadei Germiyan. După-amiaza, ne îndreptăm către orașul antic Aizanoi, situat în Çavdarhisar, care reprezintă cea mai lungă oprire a rutei. Această călătorie se face cu mașina; utilizați o hartă actualizată sau informații de la prefectură pentru a determina durata călătoriei și distanța. Templul lui Zeus, situat pe un platou înalt, teatrul și stadionul adiacente, strada cu coloane, structura circulară de pe malul râului și podurile de pe Penkalas vă vor ocupa cu ușurință două ore. Situl arheologic a fost inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2012, iar ziua se încheie cu explorarea celui mai vast moștenire al orașului. Logica acestei rute este simplă: opririle apropiate din centrul orașului sunt vizitate mai întâi, vizita la fortăreață este realizată înainte de prânz, iar situl arheologic, care necesită Ministerul Culturii și Turismului, Situl Arheologic Aizanoi: https://muze.gov.tr/muze-detay?SectionId=AIZ01&DistId=MRK
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism Kütahya, Muzeul de Ceramică: https://kutahya.ktb.gov.tr/TR-69423/cini-muzesi.html
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism Kütahya, Orașul Antic Aizanoi: https://kutahya.ktb.gov.tr/TR-69426/aizanoi-antik-kenti-oren-yeri.html
- Direcția Generală pentru Patrimoniu Cultural și Muzee, Muzeul Județean Kütahya: https://kvmgm.ktb.gov.tr/TR-44119/kutahya-muze-mudurlugu.html
- Primăria Județului Kütahya, Cetatea Kütahya, inima orașului: https://www.kutahya.gov.tr/sehrin-kalbi-kutahya-kalesi-hisar
- Portalul Cultural, Cetatea Kütahya: https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/kutahya/gezilecekyer/kutahya-kales
Opriri traseu

Muzeul Kossuth (Casa Maghiară).
Începem traseul cu o oprire dedicată arhitecturii civile din Kütahya, prezentată din interior. Clădirea, cunoscută în popor sub numele de "Casa Maghiară", este o casă tradițională din Kütahya, datând din secolul al XVIII-lea. Ministerul Culturii și Turismului a restaurat casa, iar muzeul a fost deschis publicului pe 19 septembrie 1982. Începeți prin a admira fațada care dă spre grădină timp de câteva minute și observați proporțiile structurii din lemn. Casa are două etaje și șapte camere. Etajul principal este amenajat ca o sală de recepție. La acest etaj se află bucătăria, sala de mese, camera de familie, camera de suveniruri, biroul și sala principală. În timp ce vizitați camerele, încercați să identificați funcția fiecăreia după nume. În interiorul camerelor, veți găsi dulapuri, genuflexiuni, șeminee, seturi de pahare sculptate, rafturi și bănci. Observarea modului în care dulapurile și genuflexiunile sunt aranjate în cameră este cea mai rapidă modalitate de a înțelege logica unei case tradiționale din Kütahya. Elemente precum seturile de pahare sculptate și șemineele sunt detalii frumoase pentru fotografii; adresați-vă personalului muzeului pentru a obține permisiunea de a fotografia. Numele casei provine de la Lajos Kossuth, care a fost găzduit aici împreună cu familia sa în anii 1850-1851. Kossuth și prietenii săi au fost trimiși în Kütahya pe 16 februarie 1850; se spune că era un grup de refugiați de aproximativ 150 de persoane. În birou, puteți vedea exemple de scrisori în limba turcă scrise de Kossuth în Kütahya, precum și un poem. Conform descrierii oficiale a muzeului, în aceeași perioadă a fost redactată și o carte de gramatică turcă. Pe lângă obiectele personale, sunt expuse și costume maghiare din secolul al XIX-lea. Obiectele etnografice prezintă obiectele de uz casnic dintr-o casă tradițională din Kütahya. Gândindu-vă la cele două grupuri împreună, vă puteți imagina aspectul interior al unei case de oaspeți. O altă fațetă a vizitei este legătura dintre orașe: această primire este considerată începutul relațiilor de orașe înfrățite dintre Kütahya și orașul Pécs din Ungaria. Muzeul este închis lunea; consultați site-ul muze.gov.tr pentru programul de vizitare și condițiile de intrare. Dacă ajungeți dimineața devreme, veți putea vizita camerele în liniște și fără grabă. Patruzeci și cinci de minute sunt suficiente pentru a explora camerele și pentru a vă opri în birou. La ieșire, puteți face o scurtă pauză în grădină și vă puteți pregăti pentru următoarea destinație. Muzeul de Ceramică se află în centrul orașului, la o distanță scurtă, și se

Muzeul de Ceramică din Kütahya.
Muzeul de Ceramică se află în secțiunea de adăpostire a complexului Germiyan, situat lângă Moscheea Ulu. Complexul a fost construit în 1411 de ultimul conducător al beilicatului Germiyan, Yakup Celebi al II-lea. Complexul era format dintr-o secțiune de adăpostire, o școală, o moschee, o bibliotecă și o baie. Secțiunea care a fost transformată în muzeu este cea de adăpostire și mausoleu. Ministerul a restaurat clădirea, iar muzeul a fost deschis publicului în 1999. Începeți cu placa comemorativă din piatră, situată la intrare. Aceasta are 39 de rânduri și este scrisă în limba turcă cu litere arabe. Pe ea sunt menționate locurile donate, veniturile fundației, salariile angajaților și modul în care trebuie tratați oaspeții școlii. Deoarece școala a fost demolată în anii 1960, placa comemorativă este documentul principal prin care puteți citi despre istoria complexului. După ce intrați, veți ajunge în spațiul central, acoperit cu o cupolă și cu o fântână. Din acest spațiu central, se deschid trei arcade acoperite cu cupole și două camere. Fontana masivă din marmură, numită "Fântâna Cerului" de către localnici, se află în centrul acestui spațiu. Stați sub cupolă și observați simetria spațiului și deschiderea arcadelor. Vitrinele sunt aranjate cronologic și conțin exemple produse în Kütahya și Iznik, începând cu secolul al XIV-lea și până în prezent. Puteți vedea elemente arhitecturale din ceramică, plăci comemorative, vaze, farfurii, panouri și obiecte de uz casnic realizate din ceramică. Urmărirea ordinii vă va ajuta să observați modul în care modelele și culorile s-au schimbat în timp. În secțiunea mausoleului, se află sarcofagul decorat cu ceramică al lui Yakup al II-lea. Priviți-l ca pe un element arhitectural și examinați detaliile lucrărilor din piatră și acoperirea cu ceramică. Muzeul consideră acest sarcofag ca fiind cel mai vechi exemplu de ceramică în arhitectură din Kütahya. Muzeul expune o copie a Acordului Ceramiciștilor din 1766; originalul se află la Biblioteca Națională din Ankara. Documentul înregistrează un contract încheiat în acel an între guvernatorul din Kütahya și maeștrii și angajații celor 24 de ateliere de ceramică și de fabricare a cănilor. Enumerarea individuală a salariilor și a numărului de ateliere ar trebui interpretată ca o sursă care ilustrează organizarea acestei meserii în acea perioadă. Pe sticla vitrinelor pot apărea reflexii; încercați să schimbați unghiul pentru a face fotografii. Muzeul este închis lunea; consultați site-ul muze.gov.tr pentru programul de vizitare și condițiile de intrare. O oră este suficientă pentru a expl

Fortăreața Kütahya (Hisar).
Cetatea Kütahya, cunoscută în popor sub numele de Hisar, se află pe un versant, dominând orașul. Zidurile care definesc cetatea au fost construite în perioada bizantină; deși sursele menționează date diferite, este cel mai corect să spunem că au fost construite în acea perioadă. În secolele următoare, selgiucizii, germiyanoğulları și otomanii au continuat să îmbunătățească și să extindă structura. Cetatea este împărțită în trei secțiuni: partea superioară, interiorul și partea inferioară. Din cauza terenului, este recomandat să purtați încălțăminte confortabilă. Primul lucru pe care îl veți observa sunt turnurile. Acestea sunt amplasate la intervale regulate, iar zidurile prezintă combinații de piatră brută, piatră tăiată și cărămizi. Evliya Çelebi descrie cetatea ca având 72 de turnuri; acesta este numărul menționat de el, deci nu este necesar să le numărați. Conform descrierii lui Evliya, partea superioară a cetății avea trei porți. Poarta orientată spre est era formată din trei straturi de grilaje de fier, iar deasupra ei, pe ambele părți, se aflau statui de leoni din marmură albă. Verificați pe loc cât de mult din această descriere este încă vizibil. Interiorul cetății este descris ca un cerc interior, adiacent părții superioare. Turnurile de pe partea vestică au abisuri; fiți atenți când vă apropiați de margini. În partea superioară a cetății se află Moscheea Kale-i Bala, cunoscută și sub numele de Moscheea Orta Hisar. Conform inscripției de pe poarta de piatră, construcția a fost realizată în perioada 1377-1378 de către Germiyanoğlu Süleyman Şah. Din punct de vedere arhitectural, se pot observa ziduri din piatră brută, piatră tăiată la colțuri și o bază a minaretului cu două rânduri de grinzi de lemn intercalate. Moscheea din partea inferioară a cetății, numită Aşağı Kale Mescidi, este o structură mică, cu un plan hexagonal, construită în întregime din cărămizi. Sub ea se află un sistem de alimentare cu apă, probabil construit pentru a asigura aprovizionarea cu apă în timpul asediilor. Conform lui Evliya, partea inferioară a cetății a fost construită pentru a satisface nevoile de apă și datează din timpul lui Fatih Sultan Mehmed. În interiorul cetății se află două fântâni și două moschei. De asemenea, există o zonă de odihnă și de observare, construită în perioada republicii, care poate fi folosită pentru a admira priveliștea asupra orașului. Admirați priveliștea asupra orașului Kütahya de la cetate; administrația locală descrie această priveliște ca fiind verde în timpul zilei și luminată seara. Orele apropiate de apusul soarelui sunt ideale pentru a admira lumina, iar iarna, zăpada oferă cetății un aspect diferit. Cetatea

Orașul antic Aizanoi (sit arheologic).
Aizanoi este un sit arheologic situat în districtul Çavdarhisar și reprezintă cea mai lungă oprire de pe traseu. Orașul este așezat în interiorul Platoului Egee, la o altitudine de aproximativ 1085 de metri deasupra nivelului mării. Istoria orașului, conform cercetărilor arheologice, datează de aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. A intrat sub dominație romană în 133 î.Hr. și a atins apogeul în perioada aproximativă 50-250 d.Hr.
Începeți cu vizita la Templul lui Zeus, situat pe platou. Templul are o structură rară, cu celule și galerii colonate. Structura originală avea o înălțime de 9,30 metri și era susținută de coloane masive. Pe fațada templului se află o reprezentare a lui Zeus, iar pe spate, o sculptură a zeiței Kybele; acestea trebuie privite doar ca elemente decorative. În Evul Mediu, platoul templului a fost transformat într-o fortăreață, iar în secolul al XIII-lea, turcii din Çavdar au folosit-o ca bază, de unde și denumirea orașului, Çavdarhisar. Se menționează că pe blocurile arhitecturale se găsesc reprezentări cu călărie, tir cu arcul și interpretare muzicală.
După templu, vizitați teatrul și stadionul, construite în apropiere. Conform informațiilor oferite de prefectura județului, teatrul are o capacitate de 15.000 de locuri, iar stadionul, de 13.500 de locuri. Cele două băi, situate în interiorul complexului și renumite pentru mozaicurile lor, oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții de zi cu zi a orașului. Urmăriți strada colonată, cele două agorae, gimnaziul și structurile de poartă pentru a înțelege planul orașului. Se menționează că, chiar și în perioada sa de glorie, orașul nu avea un sistem de fortificații, un detaliu interesant pentru a înțelege structura așezării.
Macellum-ul, o structură rotundă situată pe malul râului, datează din a doua jumătate a secolului al II-lea. Aici se vindeau carne, carne de pasăre, produse de panificație, cereale, ulei de măsline, legume și fructe rare, în special șprot proaspăt și procesat, servit cu sos garum. Din cele cinci poduri de pe râul Penkalas (Kocaçay), două sunt încă în picioare; dacă este posibil, încercați să vă apropiați de cel puțin unul dintre ele. Sistemul antic de diguri și canale de irigație demonstrează organizarea agricolă și de protecție împotriva inundațiilor a orașului.
Aizanoi a fost un oraș care a obținut statutul de Neokoros, beneficiind de privilegii precum prioritate în investiții și scutiri de taxe. În perioada timpurie a Imperiului Bizantin, a fost un centru episcopal, pierzându-și importanța după secolul al VII
Comentarii
Se incarca...
