Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
O zi în Kütahya, de la Çinidere la Aizanoi.
Cultural4 Oprire

O zi în Kütahya, de la Çinidere la Aizanoi.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Această rută vă permite să explorați cele trei aspecte distincte ale orașului Kütahya într-o singură zi: arhitectura civilă din lemn, moștenirea din perioada Germiyan, reprezentată de piatră și faianță, și orașul antic extins din perioada romană. Dimineața, începem cu Muzeul Kossuth, situat în centrul orașului. Această casă din lemn, datând din secolul al XVIII-lea, prezintă aspectul interior al locuințelor din Kütahya, cu camerele, dulapurile și banchetele sale. Casa, care îi poartă numele, datează din anii 1850-1851, iar scrisorile și vestimentațiile expuse în muzeu oferă o perspectivă istorică asupra acestei perioade. Apoi, ne îndreptăm către Muzeul de Faianță, aflat în apropiere. Secțiunea de ospitalitate a complexului construit în 1411 de ultimul conducător Germiyan, Yakup al II-lea, este astăzi un muzeu care prezintă faianța din Kütahya și İznik, de la secolul al XIV-lea până în prezent. Inscripția de piatră de la intrare și o copie a Acordului din 1766, cunoscut sub numele de "Anlaşması", demonstrează că faianța nu este doar un element decorativ, ci o artizanat organizată. A treia oprire este Fortăreața Kütahya, cunoscută local sub numele de Hisar. Această structură, formată din trei secțiuni: fortăreața superioară, cea interioară și cea inferioară, a fost fondată în perioada bizantină și a supraviețuit prin adăugiri din perioadele selgiucide, Germiyan și otomane. Înregistrările lui Evliya Çelebi despre cele 72 de turnuri și structura din 1377-1378 a lui Germiyanoğlu Süleyman Şah vă ajută să înțelegeți istoria orașului dintr-o perspectivă panoramică. Un element comun al acestei rute este faptul că complexul din Muzeul de Faianță și structura Kale-i Bala din fortăreață poartă ambele urme ale perioadei Germiyan. După-amiaza, ne îndreptăm către orașul antic Aizanoi, situat în Çavdarhisar, care reprezintă cea mai lungă oprire a rutei. Această călătorie se face cu mașina; utilizați o hartă actualizată sau informații de la prefectură pentru a determina durata călătoriei și distanța. Templul lui Zeus, situat pe un platou înalt, teatrul și stadionul adiacente, strada cu coloane, structura circulară de pe malul râului și podurile de pe Penkalas vă vor ocupa cu ușurință două ore. Situl arheologic a fost inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2012, iar ziua se încheie cu explorarea celui mai vast moștenire al orașului. Logica acestei rute este simplă: opririle apropiate din centrul orașului sunt vizitate mai întâi, vizita la fortăreață este realizată înainte de prânz, iar situl arheologic, care necesită Ministerul Culturii și Turismului, Situl Arheologic Aizanoi: https://muze.gov.tr/muze-detay?SectionId=AIZ01&DistId=MRK

Kütahya Merkez, Kütahya
Cultural
4 Oprire
~5 h 45 min la locații
Traseu ~40,1 km · 1 h 18 min
Total ~7 h 3 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Kossuth Evi Müzesi (Macar Evi)

Muzeul Kossuth (Casa Maghiară).

~45 min aici
Börekçiler Mahallesi, Macar Sokak, Kütahya

Începem traseul cu o oprire dedicată arhitecturii civile din Kütahya, prezentată din interior. Clădirea, cunoscută în popor sub numele de "Casa Maghiară", este o casă tradițională din Kütahya, datând din secolul al XVIII-lea. Ministerul Culturii și Turismului a restaurat casa, iar muzeul a fost deschis publicului pe 19 septembrie 1982. Începeți prin a admira fațada care dă spre grădină timp de câteva minute și observați proporțiile structurii din lemn. Casa are două etaje și șapte camere. Etajul principal este amenajat ca o sală de recepție. La acest etaj se află bucătăria, sala de mese, camera de familie, camera de suveniruri, biroul și sala principală. În timp ce vizitați camerele, încercați să identificați funcția fiecăreia după nume. În interiorul camerelor, veți găsi dulapuri, genuflexiuni, șeminee, seturi de pahare sculptate, rafturi și bănci. Observarea modului în care dulapurile și genuflexiunile sunt aranjate în cameră este cea mai rapidă modalitate de a înțelege logica unei case tradiționale din Kütahya. Elemente precum seturile de pahare sculptate și șemineele sunt detalii frumoase pentru fotografii; adresați-vă personalului muzeului pentru a obține permisiunea de a fotografia. Numele casei provine de la Lajos Kossuth, care a fost găzduit aici împreună cu familia sa în anii 1850-1851. Kossuth și prietenii săi au fost trimiși în Kütahya pe 16 februarie 1850; se spune că era un grup de refugiați de aproximativ 150 de persoane. În birou, puteți vedea exemple de scrisori în limba turcă scrise de Kossuth în Kütahya, precum și un poem. Conform descrierii oficiale a muzeului, în aceeași perioadă a fost redactată și o carte de gramatică turcă. Pe lângă obiectele personale, sunt expuse și costume maghiare din secolul al XIX-lea. Obiectele etnografice prezintă obiectele de uz casnic dintr-o casă tradițională din Kütahya. Gândindu-vă la cele două grupuri împreună, vă puteți imagina aspectul interior al unei case de oaspeți. O altă fațetă a vizitei este legătura dintre orașe: această primire este considerată începutul relațiilor de orașe înfrățite dintre Kütahya și orașul Pécs din Ungaria. Muzeul este închis lunea; consultați site-ul muze.gov.tr pentru programul de vizitare și condițiile de intrare. Dacă ajungeți dimineața devreme, veți putea vizita camerele în liniște și fără grabă. Patruzeci și cinci de minute sunt suficiente pentru a explora camerele și pentru a vă opri în birou. La ieșire, puteți face o scurtă pauză în grădină și vă puteți pregăti pentru următoarea destinație. Muzeul de Ceramică se află în centrul orașului, la o distanță scurtă, și se

Muzeul Kossuth, o casă turcească din secolul al XVIII-lea, situată în centrul orașului Kütahya, pe strada Macar din cartierul Börekçiler. Este cunoscut și sub numele de Casa Macar. Casa a fost restaurată de Ministerul Culturii și Turismului și a fost deschisă publicului ca muzeu pe 19 septembrie 1982. Astăzi, funcționează ca o unitate a Direcției Muzeelor din Kütahya. Muzeul a fost amenajat în memoria lui Lajos Kossuth (1802-1894), un statoman și avocat maghiar, care, împreună cu familia sa, a fost găzduit în această casă în perioada 1850-1851. Conform textelor oficiale ale muzeului, Kossuth a redactat proiectul constituției pentru Ungaria în această casă, în timpul șederii sale în Kütahya. În august 1849, Kossuth și un grup de aproximativ 150 de persoane au părăsit Ungaria, ajungând inițial în Vidin, apoi în Șumnu. Administrația otomană a decis să trimită acest grup, considerându-l mai sigur, în Kütahya. Grupul a fost trimis în Kütahya pe 16 februarie 1850 și a rămas în oraș timp de aproximativ un an și jumătate. Guvernatorul Süleyman Bey a primit oaspeții, iar familia Kossuth a fost cazată în această vilă din secolul al XVIII-lea. În timpul șederii sale în Kütahya, Kossuth a scris și o carte de gramatică turcă, începând cu perioada petrecută în Șumnu. Textul muzeului menționează, de asemenea, că Kossuth a trimis scrisori oficialilor din diverse țări din Kütahya. Datorită acestei vizite, s-a inițiat și s-a dezvoltat o relație de orașe înfrățite între Kütahya și orașul Pécs din Ungaria. Clădirea este un exemplu al arhitecturii civile din Kütahya. Casa, cu două etaje și șapte camere, este o construcție din lemn, cu vedere spre grădină. Etajul principal al casei este zona de recepție. La acest etaj se află bucătăria, sala de mese, camera de familie, camera de comemorare, biroul și camera principală. În camere se găsesc dulapuri locale, șifoniere, șeminee, seturi de pahare sculptate, rafturi și bănci. Aceste elemente demonstrează modul în care spațiul de locuit într-o casă tradițională din Kütahya era amenajat cu mobilier fix. În muzeu sunt expuse obiecte personale ale lui Kossuth, scrisori pe care le-a scris în timpul șederii sale în Kütahya și costume maghiare din secolul al XIX-lea. De asemenea, sunt expuse obiecte etnografice specifice caselor tradiționale din Kütahya. În birou, se pot vedea exemple de scrisori în limba turcă scrise de Kossuth, precum și un poem. Privind cele două colecții împreună, este posibil să înțelegem mediul cotidian al unui oaspete străin într-un oraș din Anatolia, la Verificați informațiile actualizate pe pagina muzeului de pe site-ul muze.gov.tr. Pe aceeași pagină, este menționat că muzeul este închis lunea. Având în vedere că muzeul se află în centrul orașului Kütahya, poate fi inclus în itinerariul unei vizite urbane. Pagina oficială menționează, de asemenea, alte muzee din apropiere, precum Muzeul de Ceramică din Kütahya și situl arheologic Aizanoi. Dacă vizitați muzeul împreună cu Muzeul de Ceramică, veți putea admira arhitectura civilă a orașului și tradiția ceramică într-o singură jumătate de zi.
2
Kütahya Çini Müzesi

Muzeul de Ceramică din Kütahya.

~1 h aici
Paşamsultan Mah. Gediz Caddesi No:4 43050 Kütahya

Muzeul de Ceramică se află în secțiunea de adăpostire a complexului Germiyan, situat lângă Moscheea Ulu. Complexul a fost construit în 1411 de ultimul conducător al beilicatului Germiyan, Yakup Celebi al II-lea. Complexul era format dintr-o secțiune de adăpostire, o școală, o moschee, o bibliotecă și o baie. Secțiunea care a fost transformată în muzeu este cea de adăpostire și mausoleu. Ministerul a restaurat clădirea, iar muzeul a fost deschis publicului în 1999. Începeți cu placa comemorativă din piatră, situată la intrare. Aceasta are 39 de rânduri și este scrisă în limba turcă cu litere arabe. Pe ea sunt menționate locurile donate, veniturile fundației, salariile angajaților și modul în care trebuie tratați oaspeții școlii. Deoarece școala a fost demolată în anii 1960, placa comemorativă este documentul principal prin care puteți citi despre istoria complexului. După ce intrați, veți ajunge în spațiul central, acoperit cu o cupolă și cu o fântână. Din acest spațiu central, se deschid trei arcade acoperite cu cupole și două camere. Fontana masivă din marmură, numită "Fântâna Cerului" de către localnici, se află în centrul acestui spațiu. Stați sub cupolă și observați simetria spațiului și deschiderea arcadelor. Vitrinele sunt aranjate cronologic și conțin exemple produse în Kütahya și Iznik, începând cu secolul al XIV-lea și până în prezent. Puteți vedea elemente arhitecturale din ceramică, plăci comemorative, vaze, farfurii, panouri și obiecte de uz casnic realizate din ceramică. Urmărirea ordinii vă va ajuta să observați modul în care modelele și culorile s-au schimbat în timp. În secțiunea mausoleului, se află sarcofagul decorat cu ceramică al lui Yakup al II-lea. Priviți-l ca pe un element arhitectural și examinați detaliile lucrărilor din piatră și acoperirea cu ceramică. Muzeul consideră acest sarcofag ca fiind cel mai vechi exemplu de ceramică în arhitectură din Kütahya. Muzeul expune o copie a Acordului Ceramiciștilor din 1766; originalul se află la Biblioteca Națională din Ankara. Documentul înregistrează un contract încheiat în acel an între guvernatorul din Kütahya și maeștrii și angajații celor 24 de ateliere de ceramică și de fabricare a cănilor. Enumerarea individuală a salariilor și a numărului de ateliere ar trebui interpretată ca o sursă care ilustrează organizarea acestei meserii în acea perioadă. Pe sticla vitrinelor pot apărea reflexii; încercați să schimbați unghiul pentru a face fotografii. Muzeul este închis lunea; consultați site-ul muze.gov.tr pentru programul de vizitare și condițiile de intrare. O oră este suficientă pentru a expl

Muzeul de Ceramică din Kütahya este situat în centrul orașului, în cartierul Paşamsultan, lângă Moscheea Ulu. Clădirea muzeului este o parte conservată a unui complex construit de familia Germiyan. Beyul Germiyan, II. Yakup Çelebi, a domnit între 1387 și 1429 și a construit complexul în 1411. Complexul era format din un ospital, o școală, o moschee, o bibliotecă și o baie. Secțiunea folosită astăzi ca muzeu este secțiunea de ospital și mausoleu a complexului. Ministerul Culturii a restaurat clădirea și a deschis-o publicului ca muzeu de ceramică în 1999. Direcția Generală pentru Patrimoniu Cultural și Muzee menționează data de 5 martie 1999 ca fiind data de inaugurare. Începeți vizita admirând arhitectura clădirii. Un spațiu central, cu o cupolă și o fântână, se deschide spre trei nișe cu cupole și două camere. Datorită fântânii din marmură dintr-un singur bloc din spațiul central, clădirea este cunoscută și sub numele de "Fântâna Cerului". La stânga intrării muzeului se află inscripția fondației a complexului. Inscripția aparține școlii care a fost ulterior demolată; conform surselor, școala a fost demolată în anii 1960. Inscripția din piatră are 39 de rânduri și este scrisă în limba turcă cu litere arabe. Textul menționează locurile donate, veniturile fondației, salariile plătite angajaților și modul în care trebuie tratați oaspeții care vin la școală. Prin urmare, inscripția este un document prin care puteți citi organizarea fondațiilor din perioada Germiyan. Observați dimensiunea pietrei și aranjamentul rândurilor, atât de aproape, cât și de la distanță. Secțiunea mausoleului este realizată cu piatră tăiată. Aici se află sarcofagul decorat cu ceramică al lui II. Yakup Bey; sarcofagul poate fi studiat ca un exemplu al utilizării ceramicii ca element arhitectural. În vitrinele muzeului sunt expuse cronologic elemente arhitecturale din ceramică, inscripții din ceramică, vaze, farfurii, panouri și obiecte de uz casnic din ceramică, produse în Kütahya și Iznik, începând cu secolul al XIV-lea și până în prezent. Datorită aranjamentului cronologic, puteți urmări evoluția culorilor, a modelelor și a formelor de-a lungul secolelor. Când admirați elementele arhitecturale, gândiți-vă la modul în care ceramica a fost folosită ca placare pe pereții clădirilor. Acordați atenție compoziției modelelor și tranzițiilor de culoare de pe farfurii, vaze și panouri. Secțiunea obiectelor de uz casnic demonstrează că ceramica nu este doar un ornament, ci și o parte a vieții de zi cu zi. Conform informațiilor de la direcția locală pentru cultură și turism, în muzeu pot fi Pentru informații despre regulile de fotografiere și cele referitoare la obiecte, vă rugăm să consultați personalul de la intrare. Muzeul este închis lunea; această informație este, de asemenea, disponibilă pe pagina muze.gov.tr. Vă rugăm să verificați orarul de vizitare și condițiile de acces pe pagina muze.gov.tr înainte de a vizita, deoarece acestea se pot modifica. Muzeul este situat în centrul orașului și este ușor de găsit, deoarece se află lângă Moscheea Ulu. Pagina muze.gov.tr include, de asemenea, Muzeul Kossuth în lista muzeelor din apropiere. Este ușor de integrat într-o plimbare de o jumătate de zi, alături de alte clădiri istorice din zonă.
3
Kütahya Kalesi (Hisar)

Fortăreața Kütahya (Hisar).

~1 h 30 min aici

Cetatea Kütahya, cunoscută în popor sub numele de Hisar, se află pe un versant, dominând orașul. Zidurile care definesc cetatea au fost construite în perioada bizantină; deși sursele menționează date diferite, este cel mai corect să spunem că au fost construite în acea perioadă. În secolele următoare, selgiucizii, germiyanoğulları și otomanii au continuat să îmbunătățească și să extindă structura. Cetatea este împărțită în trei secțiuni: partea superioară, interiorul și partea inferioară. Din cauza terenului, este recomandat să purtați încălțăminte confortabilă. Primul lucru pe care îl veți observa sunt turnurile. Acestea sunt amplasate la intervale regulate, iar zidurile prezintă combinații de piatră brută, piatră tăiată și cărămizi. Evliya Çelebi descrie cetatea ca având 72 de turnuri; acesta este numărul menționat de el, deci nu este necesar să le numărați. Conform descrierii lui Evliya, partea superioară a cetății avea trei porți. Poarta orientată spre est era formată din trei straturi de grilaje de fier, iar deasupra ei, pe ambele părți, se aflau statui de leoni din marmură albă. Verificați pe loc cât de mult din această descriere este încă vizibil. Interiorul cetății este descris ca un cerc interior, adiacent părții superioare. Turnurile de pe partea vestică au abisuri; fiți atenți când vă apropiați de margini. În partea superioară a cetății se află Moscheea Kale-i Bala, cunoscută și sub numele de Moscheea Orta Hisar. Conform inscripției de pe poarta de piatră, construcția a fost realizată în perioada 1377-1378 de către Germiyanoğlu Süleyman Şah. Din punct de vedere arhitectural, se pot observa ziduri din piatră brută, piatră tăiată la colțuri și o bază a minaretului cu două rânduri de grinzi de lemn intercalate. Moscheea din partea inferioară a cetății, numită Aşağı Kale Mescidi, este o structură mică, cu un plan hexagonal, construită în întregime din cărămizi. Sub ea se află un sistem de alimentare cu apă, probabil construit pentru a asigura aprovizionarea cu apă în timpul asediilor. Conform lui Evliya, partea inferioară a cetății a fost construită pentru a satisface nevoile de apă și datează din timpul lui Fatih Sultan Mehmed. În interiorul cetății se află două fântâni și două moschei. De asemenea, există o zonă de odihnă și de observare, construită în perioada republicii, care poate fi folosită pentru a admira priveliștea asupra orașului. Admirați priveliștea asupra orașului Kütahya de la cetate; administrația locală descrie această priveliște ca fiind verde în timpul zilei și luminată seara. Orele apropiate de apusul soarelui sunt ideale pentru a admira lumina, iar iarna, zăpada oferă cetății un aspect diferit. Cetatea

Cetatea Kütahya, cunoscută și sub numele de Hisar, este un complex istoric de fortificații situat pe un deal deasupra orașului. Fortăreața se află în interiorul granițelor orașului Kütahya și este una dintre cele mai importante construcții menționate în istoria orașului. Un text publicat de Direcția de Cultură și Turism a provinciei, menționează că zona a fost locuită încă din antichitate. Zidurile au fost construite în perioada bizantină; deși sursele menționează perioade diferite de construcție, este corect să spunem că este o construcție de origine bizantină. După perioada bizantină, cetatea a fost utilizată de selgiucizi, germiyanoğulları și otomani, care au adăugat și au restaurat-o, dându-i aspectul actual. Fortăreața este formată din trei secțiuni: cetatea superioară, cetatea interioară și cetatea inferioară. Turnurile sunt amplasate la intervale foarte mici, iar în ziduri se găsesc rânduri de cărămizi intercalate cu un amestec de piatră brută și piatră tăiată. Evliya Çelebi menționează Cetatea Kütahya în "Călătoriile" sale, iar sursele indică faptul că, conform înregistrărilor sale, cetatea avea 72 de turnuri. Conform descrierii lui Evliya Çelebi, cetatea superioară avea trei porți. Poarta orientată spre est era descrisă ca fiind formată din trei uși de fier care coborau spre piață, iar pe ambele părți, în exterior, se aflau statui de lei sculptate din marmură albă. De la a doua poartă se cobora spre cetatea inferioară. Cetatea interioară se află în colțul de vest al cetății superioare, iar, conform aceleiași descrieri, poarta sa era orientată spre est. Conform acestei descrieri, în interiorul cetății interioare se afla o moschee, locuințele dizdarului și ale funcționarilor, două depozite de grâu și aproximativ opt case. De asemenea, se menționează că turnurile de pe partea de vest sunt solide, dar fundul lor se află într-o prăpastie. Un text al guvernatoratului menționează că cetatea inferioară a fost construită în timpul domniei lui Fatih Sultan Mehmed. Conform înregistrărilor lui Evliya Çelebi, cetatea inferioară a fost construită pentru a satisface nevoile de apă. Sursele descriu cetatea superioară, rămasă din perioada bizantină, ca fiind "impresionantă", ceea ce sugerează că a fost consolidată în timpul domniei lui germiyanoğulları. Moscheea Orta Hisar, situată în cetatea superioară, este cunoscută și sub numele de Kale-i Bala. Inscripția de pe ușa de piatră indică faptul că această moschee a fost construită de Germiyanoğlu Süleyman Şah între 1377 și 1378. Clădirea este construită din piatră brută, cu colțuri din piatră tăiată și acoperită cu țigle. La baza minaret Observați cum se schimbă rândurile de piatră și cărămida de pe fațada zidurilor; aici se pot observa urmele diferitelor perioade de restaurare. Datorită faptului că terenul este înclinat și poate fi pietros pe alocuri, este recomandabil să purtați încălțăminte confortabilă. Textul de pe site-ul primăriei menționează că cetatea oferă o imagine diferită în fiecare anotimp și la fiecare oră: vara, un cadru verde, iarna, un cadru alb, iar la sfârșitul zilei, o priveliște spre luminile orașului. Pentru fotografii, cele mai potrivite momente sunt după-amiaza târziu și la apus. Cetatea este accesibilă pe drum, iar informații despre transportul public în interiorul orașului pot fi obținute de la primărie. Verificați programul de vizitare și eventualele restricții de la Direcția de Cultură și Turism a provinciei Kütahya sau de pe pagina web a primăriei înainte de a pleca. O vizită combinată cu Muzeul de Ceramică și Muzeul Kossuth vă permite să descoperiți diferite perioade ale orașului într-o singură zi.
4
Aizanoi Antik Kenti (Örenyeri)

Orașul antic Aizanoi (sit arheologic).

~2 h 30 min aici
Aizanoi Örenyeri, Çavdarhisar, Kütahya

Aizanoi este un sit arheologic situat în districtul Çavdarhisar și reprezintă cea mai lungă oprire de pe traseu. Orașul este așezat în interiorul Platoului Egee, la o altitudine de aproximativ 1085 de metri deasupra nivelului mării. Istoria orașului, conform cercetărilor arheologice, datează de aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. A intrat sub dominație romană în 133 î.Hr. și a atins apogeul în perioada aproximativă 50-250 d.Hr.

Începeți cu vizita la Templul lui Zeus, situat pe platou. Templul are o structură rară, cu celule și galerii colonate. Structura originală avea o înălțime de 9,30 metri și era susținută de coloane masive. Pe fațada templului se află o reprezentare a lui Zeus, iar pe spate, o sculptură a zeiței Kybele; acestea trebuie privite doar ca elemente decorative. În Evul Mediu, platoul templului a fost transformat într-o fortăreață, iar în secolul al XIII-lea, turcii din Çavdar au folosit-o ca bază, de unde și denumirea orașului, Çavdarhisar. Se menționează că pe blocurile arhitecturale se găsesc reprezentări cu călărie, tir cu arcul și interpretare muzicală.

După templu, vizitați teatrul și stadionul, construite în apropiere. Conform informațiilor oferite de prefectura județului, teatrul are o capacitate de 15.000 de locuri, iar stadionul, de 13.500 de locuri. Cele două băi, situate în interiorul complexului și renumite pentru mozaicurile lor, oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții de zi cu zi a orașului. Urmăriți strada colonată, cele două agorae, gimnaziul și structurile de poartă pentru a înțelege planul orașului. Se menționează că, chiar și în perioada sa de glorie, orașul nu avea un sistem de fortificații, un detaliu interesant pentru a înțelege structura așezării.

Macellum-ul, o structură rotundă situată pe malul râului, datează din a doua jumătate a secolului al II-lea. Aici se vindeau carne, carne de pasăre, produse de panificație, cereale, ulei de măsline, legume și fructe rare, în special șprot proaspăt și procesat, servit cu sos garum. Din cele cinci poduri de pe râul Penkalas (Kocaçay), două sunt încă în picioare; dacă este posibil, încercați să vă apropiați de cel puțin unul dintre ele. Sistemul antic de diguri și canale de irigație demonstrează organizarea agricolă și de protecție împotriva inundațiilor a orașului.

Aizanoi a fost un oraș care a obținut statutul de Neokoros, beneficiind de privilegii precum prioritate în investiții și scutiri de taxe. În perioada timpurie a Imperiului Bizantin, a fost un centru episcopal, pierzându-și importanța după secolul al VII

Orașul antic Aizanoi, situat în districtul Çavdarhisar din Kütahya, este un oraș din perioada romană, construit pe ambele maluri ale râului Penkalas (Kocaçay). Se află în interiorul Platoului Egee, la o altitudine de 1085 de metri deasupra nivelului mării. Este un sit arheologic administrat de Muzeul din Kütahya și se află în interiorul centrului districtului. Zona a fost inclusă în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2012. Istoria cunoscută a orașului se întinde până în jurul anului 3000 î.Hr., datorită săpăturilor efectuate. În timpul perioadei elenistice, regiunea a fost uneori sub controlul Bergamului, alteori sub cel al Bitiniei, iar în 133 î.Hr. a intrat sub dominația romană. Orașul s-a îmbogățit prin cultivarea cerealelor, producția de vin și lână, atingând apogeul în secolul al II-lea d.Hr., perioadă în care a fost dotat cu numeroase construcții. Conform informațiilor furnizate de conducerea muzeului, chiar și în perioada sa de glorie, orașul nu dispunea de un sistem de fortificații. În perioada timpurie a Imperiului Bizantin, a fost un centru episcopal, dar a început să-și piardă importanța începând cu secolul al VII-lea. Terenul templului a fost transformat într-o fortăreață în Evul Mediu, iar în secolul al XIII-lea, a fost folosit ca bază de către turcii Çavdar, fapt care i-a conferit districtului numele de Çavdarhisar. Ruinele antice au fost redescoperite de călători europeni în 1824 și studiate în anii 1830 și 1840. Institutul Arheologic German a efectuat primele săpături în anii 1920, iar de la 1970, săpăturile au continuat în mod sistematic în fiecare an. Sursele oficiale consideră Aizanoi contemporan cu orașe precum Efes, Bergama și Side. Templul lui Zeus, situat în centrul zonei, se află pe malul vestic al râului, înconjurat de galeri cu coloane, pe o platformă de 130,5 x 112 metri. În construcție au fost utilizate coloane în stil ionic și corintic. Sub templu se află un spațiu subteran cu boltă, accesibil printr-o scară care urcă până la acoperiș. Acroterele sunt deosebit de interesante din punct de vedere decorativ; în frontonul vestic, printre frunzele de acant, se află bustul zeiței Kybele, iar în frontonul estic, bustul lui Zeus. Inscripțiile de pe pereții galeriilor frontale îl laudă pe împăratul Hadrian și pe Apuleius, care a prestat servicii importante pentru oraș; din acest motiv, construcția este asociată cu perioada lui Hadrian. Deși data exactă a construcției este menționată diferit în surse, este important să reținem că aceasta datează din secolul al II-lea. În nord-estul templului Pe pereții săi sunt inscripționate liste de prețuri ale mărfurilor vândute în piețele imperiale, iar aceste inscripții sunt asociate cu reglementările de prețuri și taxe impuse de împăratul Dioclețian în jurul anului 301 d.Hr. Sursele oficiale descriu, de asemenea, structura ca fiind o clădire a bursei. O stradă colonată se află la nord-est de Macellum, fiind flancată de magazine și galerii, și este conectată printr-un pod la Templul lui Zeus. În construcția acestei străzi au fost utilizate elemente arhitecturale provenite dintr-un templu distrus. În antichitate, existau cinci poduri care uneau cele două maluri ale râului Penkalas; dintre acestea, unul era din lemn, destinat pietonilor, iar celelalte patru erau poduri de piatră, cu arce. Doar două dintre ele au supraviețuit până în prezent. Pe malul estic al râului se află o structură circulară cu 16 coloane, monumente funerare aparținând administratorilor orașului și o zonă necropolă. Printre ruine se numără, de asemenea, două agora, un gimnaziu, structuri de poartă, un vechi dig și canale de apă. O modalitate logică de a vizita este să începeți de la zona templului, apoi să mergeți la teatru și stadion, la băi, la macellum și la strada colonată, terminând la poduri. Zona este vastă și deschisă; vara, este recomandat să purtați o pălărie și să aveți apă, iar în sezonul rece, un strat suplimentar de haine pentru a vă proteja de vânt. Dimineața devreme și după-amiaza târziu sunt momentele optime pentru a observa mai bine detaliile sculpturale ale structurilor. Din cauza săpăturilor în curs, unele zone pot fi închise publicului pentru lucrări de conservare. Verificați site-ul muze.gov.tr pentru informații actualizate despre orele de vizitare și tarifele de intrare. Pentru a ajunge de la centrul orașului Kütahya la Çavdarhisar, informați-vă din timp despre opțiunile de transport disponibile.

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașKütahya Merkez, Kütahya
TipCultural
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul