Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
O zi la Keskin, pe malurile râului Kızılırmak.
Cultural4 Oprire

O zi la Keskin, pe malurile râului Kızılırmak.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Kırıkkale este cunoscută, pentru mulți, ca un oraș industrial. Cu toate acestea, aceste terenuri, situate în curba largă a râului Kızılırmak, reprezintă o zonă care a servit ca punct de trecere și intersecție de drumuri încă din cele mai vechi timpuri. Conform surselor din cadrul guvernatoratului, în urma cercetărilor efectuate în anii 1990 și 1991 de către o delegație japoneză, au fost identificate un total de 21 movile și așezări în zona din jurul orașului. Aceeași sursă menționează că istoria orașului se întinde până la perioada Imperiului Heteu și că acesta se afla pe traseul Drumului Mătăsii. Acest traseu reunește, într-o singură zi, cele mai importante elemente ale acestui trecut îndelungat, de la sud-vest spre nord, de-a lungul malului râului Kızılırmak, până în centrul orașului. Traseul începe la Büklükale, situat la granița cu Karakeçili. Acesta nu este un sit arheologic amenajat, ci o zonă arheologică aflată în curs de excavare; de aceea, este necesar să consultați în prealabil Direcția pentru Cultură și Turism a guvernatoratului din Kırıkkale pentru a afla condițiile de vizitare. Cetatea de pe stâncă și așezările din jur reprezintă o localitate regională din perioada Imperiului Heteu. Apoi, la doar câteva minute distanță, se află Podul Çeşnigir, lipsit de inscripții. Aici, veți înțelege mai bine de ce traversarea râului a fost atât de importantă de-a lungul istoriei, după ce ați vizitat cetatea. Aceste două puncte de interes sunt amplasate intenționat unul lângă celălalt: unul reprezintă orașul care controlează punctul de trecere, iar celălalt – punctul de trecere în sine. După-amiaza, traseul se îndreaptă spre Keskin. Peștera Sulu, situată la aproximativ 1 kilometru nord-vest de centrul orașului, este o peșteră fosiliferă, parțial naturală și parțial artificială. Datorită faptului că a fost folosită în antichitate ca galerie minieră, puteți vedea aici atât secțiuni naturale, cât și cele create de om. O porțiune de aproximativ 115 de metri, care include doar zona cu apă, poate fi vizitată în scop turistic; lungimea totală a peșterii este de 285 de metri. Nu plecați în călătorie fără a verifica informațiile despre programul de vizitare pe site-urile oficiale. Traseul se termină la Moscheea Nur, situată în piața orașului. Clădirea, proiectată de arhitectul Necip Dinç, a fost construită între 2008 și 2015. Complexul, realizat în stilul arhitectural selgiucid și otoman, este cea mai nouă construcție de pe traseu și oferă o perspectivă asupra unei perioade de timp care se întinde de la pietrele din perioada Heteu până la cupola iluminată din prezent. Deoarece moscheea este activă, este necesar Surse:

Karakeçili, Kırıkkale
Cultural
4 Oprire
~2 h 55 min la locații
Traseu ~38,9 km · 1 h 9 min
Total ~4 h 4 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Büklükale

Büklükale.

~40 min aici
Karakeçili İlçesi, Köprüköy

Prima oprire a traseului este un sit arheologic care supraveghează punctul de trecere al râului Kızılırmak. Büklükale se află pe partea stângă a drumului care leagă Ankara de Kaman, chiar înainte de punctul în care acesta traversează râul Kızılırmak. Portalul Cultural indică locația la aproximativ 100 de kilometri sud-est de Ankara. Aici nu veți găsi un muzeu sau un sit arheologic amenajat; este un sit de excavări, iar condițiile de vizitare nu sunt specificate în surse oficiale. Înainte de a pleca, consultați Direcția pentru Cultură și Turism din provincia Kırıkkale pentru a afla despre perioada de excavări și despre acces. Când vă apropiați de zonă, observați mai întâi de la distanță și încercați să înțelegeți poziția așezării în raport cu râul. Pagina Institutului Japonez de Arheologie din Anatolia descrie existența unor ruine importante pe o proeminență stâncoasă care se uită spre râu, iar sub această proeminență se află ruinele așezării, care înconjoară această structură. De aceea, împărțiți-vă atenția în două straturi: fortificația de pe stâncă și zona în care s-a extins așezarea. Portalul Cultural se referă la vârful stâncii ca fiind o fortăreață și menționează că excavările au loc aici. Zidurile mari de piatră vizibile la suprafață pe vârful dealului au reprezentat una dintre primele întrebări ale excavărilor. Se menționează că înălțimea zidului de piatră care înconjoară dealul depășește aproximativ 17 metri. Sursa sugerează că acest zid ar fi putut fi construit în scopuri defensive. Șaptesprezece metri reprezintă o înălțime considerabilă, echivalentă cu o clădire cu două etaje; imaginați-vă această înălțime în timp ce vă aflați în fața rândurilor de pietre. În straturile de excavare, s-au identificat straturi distincte, începând cu perioada otomană, urmate de perioada fierului și, în cele din urmă, stratul târziu al bronzului, corespunzător perioadei Imperiului Hiti. În stratul inferior, au fost descoperite ruine arhitecturale care au suferit incendii, dar funcția acestor ruine nu este încă înțeleasă, conform sursei. Interpretați această incertitudine nu ca pe o lipsă, ci ca pe un semn că excavările sunt în desfășurare. Ipoteza că așezarea a fost un oraș hitit a fost confirmată de excavările din 2009. Conform evaluării echipei japoneze, bazată pe descoperirile de la suprafață, orașul care înconjoară stânca are un diametru de aproximativ 500 de metri. Echipa a mai înregistrat o serie de pietre mari, alcătuind un zid, cu o pantă de peste 2%, orientat spre râu. Deoarece stratul din perioada Imperiului Hiti de la Kaman-Kalehöyük este subțire și a fost afectat de structuri ulterioare, Büklük

Büklükale este un sit arheologic situat în apropierea districtului Karakeçili din Kırıkkale, pe o stâncă de pe malul râului Kızılırmak. Conform inventarului Culturii Portale, situl se află chiar la stânga drumului care leagă Ankara de Kaman, înainte de a traversa râul Kızılırmak. Pe pagina echipei de excavări, distanța față de Ankara este indicată ca fiind de aproximativ 100 de kilometri. Aceeași pagină menționează că acest loc a fost un punct important de transport încă din cele mai vechi timpuri, iar Büklükale supraveghea acest punct de trecere. De aceea, este necesar să interpretăm acest loc nu ca pe un simplu tumulus, ci ca pe un oraș de frontieră. Cea mai distinctivă caracteristică a așezării este structura masivă de piatră, aflată pe vârful stâncii, cu vedere spre râu. La baza stâncii, rămășițele așezării, numite "orașul de jos", înconjoară această structură. Institutul Japonez de Arheologie din Anatolia a efectuat studii de suprafață în acest loc în anii 1991, 2006 și 2008. Pe baza fragmentelor de ceramică colectate de la suprafață, se consideră că orașul datează din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr., adică din perioada Imperiului Hitit. În 2008, s-a realizat o hartă topografică, s-au efectuat măsurători magnetice și s-au colectat mostre de la suprafață, iar zona a fost fotografiată din aer cu un balon. Măsurătorile magnetice au arătat că partea superioară a stâncii este acoperită de o structură cu fundații foarte mari. De asemenea, pe versantul care dă spre râu, a fost identificată o serie de pietre mari, cu o înălțime de peste 2 metri. Printre fragmentele colectate de pe stâncă se numără și vase cu pastă gri, care seamănă cu cele din ultimele etape ale Epocii Fierului. Un fragment de ceramică decorată cu motive de păsări, specific zonei de Sardis, susține datarea acestui strat al Epocii Fierului. Conform descoperirilor de la suprafață, orașul care înconjoară stânca este dintr-o singură perioadă și are un diametru de aproximativ 500 de metri. Excavările au început în 2009, iar, conform Culturii Portale, au fost deschise două noi șantiere pe vârful stâncii pentru a înțelege stratificarea. În acel an, au fost identificate trei straturi culturale: stratul otoman, stratul epocii fierului și stratul epocii imperiului hitit. În stratul inferior, au fost descoperite rămășițe arhitecturale care au suferit incendii, dar funcția structurii nu a putut fi determinată la acel moment. Se presupune că zidul de piatră, cu o înălțime de aproximativ 7 metri, care înconjoară stânca, ar fi putut fi construit pentru apărarea cetății. Scopul principal al excavărilor Büklükale este un sit arheologic, iar informațiile detaliate despre condițiile de vizitare nu sunt disponibile în surse oficiale. Pentru informații despre perioada de săpături și acces, vă rugăm să contactați Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Kırıkkale. Înainte de a pleca, verificați dacă lucrările de săpături sunt în desfășurare și dacă accesul la sit este permis. Printre obiectivele lucrărilor din 2009 s-a numărat și acoperirea sitului arheologic cu o structură, așa că, în loc să vă apropiați de intrări, vă rugăm să urmați indicațiile personalului. Vederea așezării dinspre vest este una dintre cele mai bune perspective pentru a înțelege înălțimea stâncii și relația sa cu râul. Pentru a fotografia silueta stâncii, este recomandat să o faceți dimineața sau seara, când lumina este mai blândă. Fiind o zonă deschisă, vă recomandăm să purtați încălțăminte confortabilă, pălărie și să luați apă. Nu mutați pietrele și nu colectați fragmente de ceramică de la suprafață. Podul Çeşnigir poate fi vizitat ca o atracție separată în această zonă. Accesul se face cu mașina; obțineți informații actualizate despre drumuri și acces de la direcția județeană.
2
Çeşnigir Köprüsü

Podul Çeşnigir.

~30 min aici
Zafer Mahallesi, Kapulukaya Barajı, Karakeçili, Kırıkkale

A doua oprire este un pod situat pe râul Kızılırmak, în apropierea fortăreței Büklükale. Inventarul Culturii indică faptul că podul se află la kilometrul 100 al drumului Ankara-Kırşehir, peste râul Kızılırmak. Nu are inscripții, așa că data construcției se determină analizând caracteristicile structurii și perioada în care a fost construită. Pagina Ministerului Educației menționează că podul datează din perioada Selgiucidă. Începeți prin a observa podul de la distanță și analizați întreaga sa structură. Inventarul descrie o construcție înclinată, adică suprafața drumului este mai înaltă în centru și coboară spre laterale. Această înclinare este cea mai ușor de observat văzând podul din lateral. În centru se ridică un arc principal, iar sursa menționează că înălțimea acestui arc este de 13,65 metri. Pe partea estică a arcului se află o deschidere, iar pe partea vestică sunt cinci deschideri. Numărați deschiderile; această asimetrie este o caracteristică distinctivă a podului. Sursa menționează, de asemenea, prezența unor spații deschise, dispuse simetric de o parte și de alta a arcului principal, care oferă structurii un aspect mai ușor și mai aerisit, în comparație cu podurile cu pereți plini. Aceste deschideri sunt, așadar, atât o soluție inginerească, cât și un element determinant al aspectului. Pentru a vedea deschiderile din unghi inferior, este posibil să fie necesar să vă apropiați de mal; rețineți că terenul poate fi alunecos. Pentru fotografii, lumina dimineții sau lumina laterală de la sfârșitul zilei vor accentua textura pietrei și umbrele deschiderilor. Pagina JIAA menționează că ruta de la Ankara la Kaman traversează râul Kızılırmak în această zonă, iar această locație a fost un punct important de transport încă din vremuri străvechi. Aceeași pagină precizează că fortăreața Büklükale supraveghează acest punct de trecere. Astfel, stâncile pe care le vedeți la prima oprire și podul de la această a doua oprire pot fi interpretate ca două răspunsuri diferite la aceeași problemă geografică: controlul și trecerea. Înregistrarea din inventar menționează că sunt în desfășurare lucrări de restaurare; pentru informații despre starea actuală, accesul și măsurile de siguranță, consultați direcția locală pentru cultură și turism. Este posibil să existe trafic de vehicule pe marginea drumului; fiți atenți când vă opriți pentru a admira peisajul și când mergeți pe jos. Terenul din jur vă va ajuta să înțelegeți modul în care râul Kızılırmak reprezintă o barieră în această zonă. Continuați ruta spre Keskin; următoarea oprire este o peșteră situată în apropierea orașului.

Sursa: Portalul Culturii și Ministerul Educației.

Podul Çeşnigir este o punte de piatră din perioada statului turc selgiucid (secolul al XIII-lea), care traversează râul Kızılırmak. Se află în regiunea Kırıkkale, între localitățile Karakeçili și Köprüköy, și este un loc de vizită popular, accesibil prin drumul care leagă Ankara de Bala. Sursele oficiale menționează că podul se află în districtul Karakeçili, iar adresa indicată pe portalul cultural confirmă acest lucru. Direcția pentru Cultură și Turism din Kırıkkale prezintă podul ca parte importantă a moștenirii selgiucide a regiunii. **Istoric** Data exactă a construcției podului este necunoscută. Pe baza elementelor de arhitectură și a surselor disponibile, se estimează că a fost construit în secolul al XIII-lea. Portalul cultural îl include în categoria "Construcții din perioada statului turc selgiucid". Se spune că, în 1402, armata lui Timur a traversat acest pod în drum spre Bătălia de la Ankara. Având în vedere această informație, împreună cu informațiile despre campania din Egipt, se poate presupune că podul a fost una dintre principalele rute de acces între Ankara și regiunea de la est de râul Kızılırmak timp de secole. Conform surselor, în timpul campaniei din Egipt a lui Yavuz Sultan Selim, podul a fost reparat și reconstruit de Mimar Sinan. Această informație este prezentată în documentele de pe portalul cultural, în comunicatele guvernatoratului din Kırıkkale și în agenția Anadolu. Până în 1989, podul a fost deschis traficului auto. După punerea în funcțiune a barajului Kapulukaya, nivelul apei râului Kızılırmak a crescut, iar pilonii podului au rămas sub apă. Traficul auto a fost redirecționat către o nouă punte construită în apropiere. Structura a fost reparată de-a lungul timpului, în perioada republicii. Conform agenției Anadolu, în 1980 a fost recunoscută ca monument istoric. Ultima restaurare a fost efectuată în 2010 de către Direcția Regională de Drumuri din regiunea a IV-a. În prezent, podul este închis traficului auto și este deschis doar vizitatorilor. **Arhitectură** Podul este construit din piatră tăiată, are o lungime de 110 metri și o lățime de 6 metri. Deschiderea centrală are 18,60 metri. Pentru a asigura stabilitatea pe terenul stâncos, podul are o pantă pronunțată, crescând ușor de la ambele capete spre centru. Pentru a facilita scurgerea apei și pentru a reduce greutatea structurii, au fost create douăsprezece arce: trei deasupra și nouă dedesubt. Arcele sunt ascuțite, iar reflexiile lor în apa liniștită sunt cea mai fotografiată imagine a podului. Structura este importantă deoarece oferă posibilitatea de a observa îndeaproape arhitectura podurilor din perioada statului turc selgiucid. În apropierea podului se află ruinele unui han Portalul Cultural menționează că se poate ajunge la pod cu mijloace de transport public din oraș; verificați informațiile actualizate despre transportul public de la Primăria Karakeçili. În aceeași zi, puteți vizita Lacul de Baraj Kesikköprü, situat în amonte de râul Kızılırmak, în localitatea Bala. Portalul Cultural descrie acest lac ca fiind o zonă de ecoturism, situată la aproximativ 70 de kilometri de Ankara, cu facilități administrative pe mal. De asemenea, portalul menționează că lacul are o adâncime de aproximativ 30 de metri, că se pot practica înotul, surfingul și scufundările, și că pe mal se află facilități administrative și un chioșc. Centrul orașului Bala se află la 70 de kilometri de Ankara; barajul Kesikköprü și centrala hidroelectrică se află în perimetrul acestei localități. Pădurile Beynam, situate la 35 de kilometri de Bala, se află, de asemenea, pe același traseu și reprezintă o destinație importantă de agrement atât pentru localitate, cât și pentru Ankara. Documentele oficiale nu oferă informații despre originea cuvântului "köprü", care dă numele podului; nu putem afirma cu certitudine originea numelui.
3
Sulu Mağara

Peștera cu apă.

~1 h aici
Keskin İlçesi, Arzu Bayırı Mevkii

A treia oprire este peștera Sulu, situată la aproximativ 1 kilometru nord-vest de centrul orașului Keskin. Conform informațiilor de pe site-ul oficial al guvernatoratului și al Ministerului Culturii, peștera se află la aproximativ 500 de metri est de drumul național Kırıkkale-Kayseri. Peștera este situată pe versantul sud-vest al dealului Karpuzbayırı, la o altitudine de aproximativ 1180 de metri. Pentru informații despre program și zilele de deschidere, consultați paginile oficiale; este recomandat să verificați starea actuală la sediul direcției de cultură și turism din provincie înainte de vizită. Lungimea totală a peșterii este de 285 de metri, dar secțiunea accesibilă turiștilor are aproximativ 115 metri. Această secțiune include o zonă cu bazine formate de apa care se scurge prin stânci. Prin urmare, veți vizita doar o porțiune controlată a peșterii, nu întreaga sa suprafață; nu părăsiți zona destinată turiștilor. Conform unei investigații efectuate de Direcția Generală de Cercetare și Exploatare Minieră în 1996, peștera este descrisă ca fiind o peșteră fosilă, cu o dezvoltare orizontală, parțial naturală și parțial artificială, de tip "doline". Intrarea și sala cu bazine sunt zone naturale, în timp ce galeria cubică și galeria minieră subterană au fost create de om. În timp ce vă deplasați prin săli, încercați să distingeți care porțiuni sunt naturale și care au fost create de om. Peștera este formată din trei nivele și trei galerii. În diferite zone, se pot observa roci precum marmură, argilă și nisip. Se menționează că sala cu bazine datează din perioada Pliocenului. Există informații conform cărora peștera a fost folosită ca galerie minieră în perioada antică. Grosimea stratului de rocă care acoperă peștera variază între 10 și 18 metri. Se presupune că a fost folosită ca adăpost temporar și zonă de așezare în perioada primului creștinism. Purtați pantofi închiși, cu talpă antiderapantă, deoarece podeaua poate fi alunecoasă. Fiți atenți la cap în zonele cu scări, pasaje înguste și tavan jos; dacă este posibil, folosiți o cască de protecție. Nu atingeți formațiunile naturale și nu intrați în apă. Fiți silențioși și respectați viața sălbatică din peșteră. Purtați un strat suplimentar de haine, deoarece temperatura este scăzută și umiditatea este ridicată. Nu vă grăbiți când faceți fotografii și nu obstrucționați trecerea celorlalți vizitatori. La ieșire, priviți spre versantul din apropiere și observați așezarea Keskin, reținând că orașul se află în sud-estul dumneavoastră. Această oprire reprezintă o pauză în natură și geologie; apoi, veți continua spre nord, către centrul orașului Kır

Peștera Sulu, situată în districtul Keskin, la aproximativ 1 kilometru nord-vest de centrul orașului, este o peșteră parțial naturală, parțial artificială. Conform informațiilor de la guvernatorat și de la portalul cultural, peștera se află în zona Arzu Bayırı. Aceasta se găsește pe versantul sud-estic al dealului Karpuzbayırı, la o altitudine de aproximativ 1180 de metri, la aproximativ 500 de metri est de drumul național Kırıkkale-Kayseri. În unele surse, este menționată și sub numele de "Oraș Subteran". O investigație efectuată de Direcția Generală de Cercetare și Exploatare Minieră în iunie 1996 a relevat că peștera este o fosilă, cu o dezvoltare predominant orizontală și cu o sursă de apă. Conform aceleiași investigații, intrarea și sala cu bazin sunt de origine naturală, în timp ce galeriile cubice și galeria minieră inferioară sunt rezultatul unor intervenții artificiale. Intrarea și sala cu bazin, sculptate în marmură, datează din perioada Pliocenului. În alte zone ale peșterii, pe lângă marmură, se găsesc și argilă și nisip. Peștera este compusă din trei niveluri interconectate. Aceste niveluri conțin, în ordine, sala cu bazin, galeriile cubice și galeria minieră inferioară. Lungimea totală este de 285 de metri. Cu toate acestea, secțiunea care poate fi vizitată în scop turistic are aproximativ 115 metri și include zona cu bazin unde se acumulează apa care se scurge prin stânci. Prin urmare, nu întreaga peșteră este accesibilă, ci doar secțiunea amenajată. Notele Ministerului Educației subliniază în mod special că nu trebuie depășită această zonă turistică. Peștera a fost folosită în antichitate ca galerie minieră. Conform portalului turistic, în galeria cubică de la est și în galeria inferioară de la sud-est, au fost exploatate minerale până relativ recent. Galeriile artificiale, cu trei niveluri, au fost create ca urmare a acestei activități miniere. Înălțimea tavanului variază între 1 și 4 metri, iar punctul cel mai adânc este de 25 de metri. Conform raportului Direcției Generale de Cercetare și Exploatare Minieră, grosimea stratului de rocă care acoperă tavanul variază între 10 și 18 metri. Se menționează că, în perioadele de ploi, au fost construite bazine cu o adâncime de până la 2 metri pentru a colecta apa. Se presupune că, în perioada creștinătății timpurii, sala cu bazin a fost folosită ca adăpost temporar și ca loc de așezare. Umiditatea medie este de aproximativ 85%, iar temperatura este de 18 grade Celsius. Prin urmare, este recomandat să vă pregătiți pentru un mediu răcoros și umed și să luați cu dumneavoastră o haină subțire. Solul poate fi alunecos, așa că este recomandat să Programul și orele de vizitare pot varia, așa că vă rugăm să verificați informațiile actualizate de pe site-urile oficiale și de la Direcția de Cultură și Turism a provinciei Kırıkkale. Datorită proximității față de centrul orașului, este ușor să vizitați peștera în timp ce explorați Keskin. În sala cu piscină, suprafața apei reflectă lumina, așa că este recomandat să fixați camera și să mențineți liniștea pentru a obține rezultate bune la fotografii. Peștera reprezintă un loc interesant pentru cei care doresc să vadă geologia și urmele activității miniere într-un singur loc. Se află pe o rută care poate fi parcursă în aceeași zi cu podul Çeşnigir.
4
Kırıkkale Nur Camii

Moscheea Nur din Kırıkkale.

~45 min aici
Bosna Caddesi, Fabrikalar Mahallesi, Kırıkkale Merkez

Ultima oprire este moscheea Nur, situată în piața orașului Kırıkkale. Adresa sa este indicată pe pagina Ministerului Educației. Observați aspectele arhitecturale ale moscheii; aceasta este încă un loc activ de cult. Respectați regulile de vizitare menționate pe pagina oficială: îmbrăcați-vă adecvat pentru un loc religios, nu intrați cu pantofii, nu consumați alimente sau băuturi în interior și puneți telefonul pe silențios. Consultați pagina oficială a Muftiului din Kırıkkale pentru programul de vizitare. Se menționează că, pentru vizitele de grup, se poate solicita un ghid prin intermediul Muftiului. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Necip Dinç. Construcția a început în 2008 și a fost finalizată în 2015. Moscheea a fost construită în stilul arhitectural selgiucid și otoman. Conform surselor, stilul moscheii Edirne Selimiye, o capodoperă a perioadei de maturitate a lui Mimar Sinan, a fost un model. Priviți mai întâi structura principală; înălțimea principalului dom este de 32 de metri, conform surselor. Corpul principal este flancat de patru minarete, fiecare cu trei balcoane. Observați dispunerea minaretelor pentru a înțelege simetria clădirii. Suprafața interioară este de aproximativ 25.000 de metri pătrați, conform surselor. Capacitatea totală este de aproximativ 10.000 de persoane, dintre care 4.000 în interior și 6.000 în exterior. Aceste cifre sunt aproximative și trebuie interpretate cu precauție. Complexul include un săli de conferințe, săli de seminarii, o bibliotecă și o sală de lectură, un centru de educație artistică, săli de curs și un birou de consiliere familială. Aceste elemente indică faptul că clădirea a fost concepută ca un complex multifuncțional în piața orașului. Sistemul de iluminat a primit un premiu de excelență de la Asociația Internațională a Designerilor de Iluminat. Se recomandă vizitarea clădirei, în special seara; este suficient să o admirați de afară în lumina serii. Comparați aspectul suprafețelor în lumina zilei și în lumina serii. Priviți întreaga structură dintr-un punct adecvat din piață, într-un unghi larg. Când faceți fotografii, aveți grijă să nu includeți persoane care se roagă în cadru. Ziua începe cu vestigii hitite și se încheie aici cu o comparație care se întinde pe secole.

Sursa: Ministerul Educației și Portalul de Turism al orașului Kırıkkale.

Moscheea Nur din Kırıkkale este un complex religios impunător, situat în centrul orașului, construit în stilul arhitectural selgiucid și otoman. Arhitectul clădirii este Necip Dinç. Construcția a început în 2008 și a fost finalizată în 2015. Conform Ministerului Educației și portalului turistic al orașului, designul a fost inspirat de Moscheea Selimiye din Edirne, o capodoperă a lui Mimar Sinan. Moscheea se află pe strada Bosna, în cartierul Fabrikalar. Construcția, realizată de Președinția Afacerilor Religioase și de Fundația Turcă pentru Afaceri Religioase, este situată în cea mai centrală zonă a orașului. Conform surselor, cupola principală are o înălțime de aproximativ 32 de metri. Cele patru minarete sunt atașate colțurilor clădirii. Fiecare minaret are trei balcoane. Complexul are o suprafață totală construită de aproximativ 25.000 de metri pătrați. Conform surselor, complexul are o capacitate totală de aproximativ 10.000 de persoane, dintre care aproximativ 4.000 în spațiile interioare și aproximativ 6.000 în spațiile exterioare. Aceste cifre sunt aproximative și sunt consistente între surse. Complexul include săli de conferințe, săli de seminarii, o bibliotecă, un centru de educație pentru artele și meșteșugurile turco-islamice, săli de curs și un birou de consiliere familială. Aceste facilități transformă clădirea dintr-un simplu loc de cult într-un complex multifuncțional în centrul orașului. Datorită designului de iluminat, moscheea a primit Premiul pentru Excelență de la Asociația Internațională a Designerilor de Iluminat. Se recomandă vizitarea, în special seara, pentru a admira iluminatul. Pentru a aprecia arhitectura, este bine să începeți observând exteriorul, de pe piață. Silueta cupolei principale și a celor patru minarete fac ca clădirea să fie ușor de recunoscut de la distanță. Poziționarea minaretelor în colțuri conferă planului un aspect simetric. Cei care doresc să facă o comparație cu Moscheea Selimiye din Edirne pot observa relația dintre cupolă și minarete. Conform Ministerului Educației, caracteristicile arhitecturale oferă vizitatorilor informații despre arhitectura turco-islamică. Pentru a vedea designul de iluminat, este recomandat să vizitați piața după ce luminile de seară sunt aprinse. Spațiul deschis al pieței oferă o distanță potrivită pentru a vedea clădirea în ansamblu și pentru a o fotografia. Deoarece moscheea este folosită activ, se așteaptă ca vizitatorii să se îmbrace adecvat. Nu este permis accesul cu pantofi. Nu este permis consumul de alimente și băuturi în interiorul moscheii. Telefoanele mobile trebuie să fie silențioase. Pentru a evita deranjarea celor care se roagă, se recomandă evitarea fotografierii persoanelor. Conform notelor Minister

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașKarakeçili, Kırıkkale
TipCultural
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul