
O zi la Keskin, pe malurile râului Kızılırmak.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Kırıkkale este cunoscută, pentru mulți, ca un oraș industrial. Cu toate acestea, aceste terenuri, situate în curba largă a râului Kızılırmak, reprezintă o zonă care a servit ca punct de trecere și intersecție de drumuri încă din cele mai vechi timpuri. Conform surselor din cadrul guvernatoratului, în urma cercetărilor efectuate în anii 1990 și 1991 de către o delegație japoneză, au fost identificate un total de 21 movile și așezări în zona din jurul orașului. Aceeași sursă menționează că istoria orașului se întinde până la perioada Imperiului Heteu și că acesta se afla pe traseul Drumului Mătăsii. Acest traseu reunește, într-o singură zi, cele mai importante elemente ale acestui trecut îndelungat, de la sud-vest spre nord, de-a lungul malului râului Kızılırmak, până în centrul orașului. Traseul începe la Büklükale, situat la granița cu Karakeçili. Acesta nu este un sit arheologic amenajat, ci o zonă arheologică aflată în curs de excavare; de aceea, este necesar să consultați în prealabil Direcția pentru Cultură și Turism a guvernatoratului din Kırıkkale pentru a afla condițiile de vizitare. Cetatea de pe stâncă și așezările din jur reprezintă o localitate regională din perioada Imperiului Heteu. Apoi, la doar câteva minute distanță, se află Podul Çeşnigir, lipsit de inscripții. Aici, veți înțelege mai bine de ce traversarea râului a fost atât de importantă de-a lungul istoriei, după ce ați vizitat cetatea. Aceste două puncte de interes sunt amplasate intenționat unul lângă celălalt: unul reprezintă orașul care controlează punctul de trecere, iar celălalt – punctul de trecere în sine. După-amiaza, traseul se îndreaptă spre Keskin. Peștera Sulu, situată la aproximativ 1 kilometru nord-vest de centrul orașului, este o peșteră fosiliferă, parțial naturală și parțial artificială. Datorită faptului că a fost folosită în antichitate ca galerie minieră, puteți vedea aici atât secțiuni naturale, cât și cele create de om. O porțiune de aproximativ 115 de metri, care include doar zona cu apă, poate fi vizitată în scop turistic; lungimea totală a peșterii este de 285 de metri. Nu plecați în călătorie fără a verifica informațiile despre programul de vizitare pe site-urile oficiale. Traseul se termină la Moscheea Nur, situată în piața orașului. Clădirea, proiectată de arhitectul Necip Dinç, a fost construită între 2008 și 2015. Complexul, realizat în stilul arhitectural selgiucid și otoman, este cea mai nouă construcție de pe traseu și oferă o perspectivă asupra unei perioade de timp care se întinde de la pietrele din perioada Heteu până la cupola iluminată din prezent. Deoarece moscheea este activă, este necesar Surse:
- Portalul Culturii, Büklükale, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/kirikkale/kulturenvanteri/buklukale
- Institutul Arheologic Anatolian Japonez, Büklükale, https://old.jiaa-kaman.org/en/excavation_buklukale.html
- Portalul Culturii, Podul Çeşnigir, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/kirikkale/kulturenvanteri/cesnigir-koprusu
- Ministerul Educației, Podul și Canionul Çeşnigir, https://okuldisiogrenme.eba.gov.tr/mekan-detay/cesnigir-casnigir-koprusu-ve-kanyonu-202
- Portalul Culturii, Peștera Sulu, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/kirikkale/kulturenvanteri/sulu-magara694295
- Ministerul Educației, Peștera Sulu, https://okuldisiogrenme.eba.gov.tr/mekan-detay/sulu-magara-1797
- Primăria Județului Kırıkkale, Orașul subteran și istoria regiunii, https://www.kirikkale.gov.tr/yer-alti-sehri-tabiat-parki
- Ministerul Educației, Moscheea Nur, https://okuldisiogrenme.eba.gov.tr/mekan-detay/nur-camisi-1739
- Portalul de Turism și Promovare al Județului Kırıkkale, Moscheea Nur, https://www.kirikkale.com.tr/mekan/nur-camisi
Opriri traseu

Büklükale.
Prima oprire a traseului este un sit arheologic care supraveghează punctul de trecere al râului Kızılırmak. Büklükale se află pe partea stângă a drumului care leagă Ankara de Kaman, chiar înainte de punctul în care acesta traversează râul Kızılırmak. Portalul Cultural indică locația la aproximativ 100 de kilometri sud-est de Ankara. Aici nu veți găsi un muzeu sau un sit arheologic amenajat; este un sit de excavări, iar condițiile de vizitare nu sunt specificate în surse oficiale. Înainte de a pleca, consultați Direcția pentru Cultură și Turism din provincia Kırıkkale pentru a afla despre perioada de excavări și despre acces. Când vă apropiați de zonă, observați mai întâi de la distanță și încercați să înțelegeți poziția așezării în raport cu râul. Pagina Institutului Japonez de Arheologie din Anatolia descrie existența unor ruine importante pe o proeminență stâncoasă care se uită spre râu, iar sub această proeminență se află ruinele așezării, care înconjoară această structură. De aceea, împărțiți-vă atenția în două straturi: fortificația de pe stâncă și zona în care s-a extins așezarea. Portalul Cultural se referă la vârful stâncii ca fiind o fortăreață și menționează că excavările au loc aici. Zidurile mari de piatră vizibile la suprafață pe vârful dealului au reprezentat una dintre primele întrebări ale excavărilor. Se menționează că înălțimea zidului de piatră care înconjoară dealul depășește aproximativ 17 metri. Sursa sugerează că acest zid ar fi putut fi construit în scopuri defensive. Șaptesprezece metri reprezintă o înălțime considerabilă, echivalentă cu o clădire cu două etaje; imaginați-vă această înălțime în timp ce vă aflați în fața rândurilor de pietre. În straturile de excavare, s-au identificat straturi distincte, începând cu perioada otomană, urmate de perioada fierului și, în cele din urmă, stratul târziu al bronzului, corespunzător perioadei Imperiului Hiti. În stratul inferior, au fost descoperite ruine arhitecturale care au suferit incendii, dar funcția acestor ruine nu este încă înțeleasă, conform sursei. Interpretați această incertitudine nu ca pe o lipsă, ci ca pe un semn că excavările sunt în desfășurare. Ipoteza că așezarea a fost un oraș hitit a fost confirmată de excavările din 2009. Conform evaluării echipei japoneze, bazată pe descoperirile de la suprafață, orașul care înconjoară stânca are un diametru de aproximativ 500 de metri. Echipa a mai înregistrat o serie de pietre mari, alcătuind un zid, cu o pantă de peste 2%, orientat spre râu. Deoarece stratul din perioada Imperiului Hiti de la Kaman-Kalehöyük este subțire și a fost afectat de structuri ulterioare, Büklük

Podul Çeşnigir.
A doua oprire este un pod situat pe râul Kızılırmak, în apropierea fortăreței Büklükale. Inventarul Culturii indică faptul că podul se află la kilometrul 100 al drumului Ankara-Kırşehir, peste râul Kızılırmak. Nu are inscripții, așa că data construcției se determină analizând caracteristicile structurii și perioada în care a fost construită. Pagina Ministerului Educației menționează că podul datează din perioada Selgiucidă. Începeți prin a observa podul de la distanță și analizați întreaga sa structură. Inventarul descrie o construcție înclinată, adică suprafața drumului este mai înaltă în centru și coboară spre laterale. Această înclinare este cea mai ușor de observat văzând podul din lateral. În centru se ridică un arc principal, iar sursa menționează că înălțimea acestui arc este de 13,65 metri. Pe partea estică a arcului se află o deschidere, iar pe partea vestică sunt cinci deschideri. Numărați deschiderile; această asimetrie este o caracteristică distinctivă a podului. Sursa menționează, de asemenea, prezența unor spații deschise, dispuse simetric de o parte și de alta a arcului principal, care oferă structurii un aspect mai ușor și mai aerisit, în comparație cu podurile cu pereți plini. Aceste deschideri sunt, așadar, atât o soluție inginerească, cât și un element determinant al aspectului. Pentru a vedea deschiderile din unghi inferior, este posibil să fie necesar să vă apropiați de mal; rețineți că terenul poate fi alunecos. Pentru fotografii, lumina dimineții sau lumina laterală de la sfârșitul zilei vor accentua textura pietrei și umbrele deschiderilor. Pagina JIAA menționează că ruta de la Ankara la Kaman traversează râul Kızılırmak în această zonă, iar această locație a fost un punct important de transport încă din vremuri străvechi. Aceeași pagină precizează că fortăreața Büklükale supraveghează acest punct de trecere. Astfel, stâncile pe care le vedeți la prima oprire și podul de la această a doua oprire pot fi interpretate ca două răspunsuri diferite la aceeași problemă geografică: controlul și trecerea. Înregistrarea din inventar menționează că sunt în desfășurare lucrări de restaurare; pentru informații despre starea actuală, accesul și măsurile de siguranță, consultați direcția locală pentru cultură și turism. Este posibil să existe trafic de vehicule pe marginea drumului; fiți atenți când vă opriți pentru a admira peisajul și când mergeți pe jos. Terenul din jur vă va ajuta să înțelegeți modul în care râul Kızılırmak reprezintă o barieră în această zonă. Continuați ruta spre Keskin; următoarea oprire este o peșteră situată în apropierea orașului.
Sursa: Portalul Culturii și Ministerul Educației.

Peștera cu apă.
A treia oprire este peștera Sulu, situată la aproximativ 1 kilometru nord-vest de centrul orașului Keskin. Conform informațiilor de pe site-ul oficial al guvernatoratului și al Ministerului Culturii, peștera se află la aproximativ 500 de metri est de drumul național Kırıkkale-Kayseri. Peștera este situată pe versantul sud-vest al dealului Karpuzbayırı, la o altitudine de aproximativ 1180 de metri. Pentru informații despre program și zilele de deschidere, consultați paginile oficiale; este recomandat să verificați starea actuală la sediul direcției de cultură și turism din provincie înainte de vizită. Lungimea totală a peșterii este de 285 de metri, dar secțiunea accesibilă turiștilor are aproximativ 115 metri. Această secțiune include o zonă cu bazine formate de apa care se scurge prin stânci. Prin urmare, veți vizita doar o porțiune controlată a peșterii, nu întreaga sa suprafață; nu părăsiți zona destinată turiștilor. Conform unei investigații efectuate de Direcția Generală de Cercetare și Exploatare Minieră în 1996, peștera este descrisă ca fiind o peșteră fosilă, cu o dezvoltare orizontală, parțial naturală și parțial artificială, de tip "doline". Intrarea și sala cu bazine sunt zone naturale, în timp ce galeria cubică și galeria minieră subterană au fost create de om. În timp ce vă deplasați prin săli, încercați să distingeți care porțiuni sunt naturale și care au fost create de om. Peștera este formată din trei nivele și trei galerii. În diferite zone, se pot observa roci precum marmură, argilă și nisip. Se menționează că sala cu bazine datează din perioada Pliocenului. Există informații conform cărora peștera a fost folosită ca galerie minieră în perioada antică. Grosimea stratului de rocă care acoperă peștera variază între 10 și 18 metri. Se presupune că a fost folosită ca adăpost temporar și zonă de așezare în perioada primului creștinism. Purtați pantofi închiși, cu talpă antiderapantă, deoarece podeaua poate fi alunecoasă. Fiți atenți la cap în zonele cu scări, pasaje înguste și tavan jos; dacă este posibil, folosiți o cască de protecție. Nu atingeți formațiunile naturale și nu intrați în apă. Fiți silențioși și respectați viața sălbatică din peșteră. Purtați un strat suplimentar de haine, deoarece temperatura este scăzută și umiditatea este ridicată. Nu vă grăbiți când faceți fotografii și nu obstrucționați trecerea celorlalți vizitatori. La ieșire, priviți spre versantul din apropiere și observați așezarea Keskin, reținând că orașul se află în sud-estul dumneavoastră. Această oprire reprezintă o pauză în natură și geologie; apoi, veți continua spre nord, către centrul orașului Kır

Moscheea Nur din Kırıkkale.
Ultima oprire este moscheea Nur, situată în piața orașului Kırıkkale. Adresa sa este indicată pe pagina Ministerului Educației. Observați aspectele arhitecturale ale moscheii; aceasta este încă un loc activ de cult. Respectați regulile de vizitare menționate pe pagina oficială: îmbrăcați-vă adecvat pentru un loc religios, nu intrați cu pantofii, nu consumați alimente sau băuturi în interior și puneți telefonul pe silențios. Consultați pagina oficială a Muftiului din Kırıkkale pentru programul de vizitare. Se menționează că, pentru vizitele de grup, se poate solicita un ghid prin intermediul Muftiului. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Necip Dinç. Construcția a început în 2008 și a fost finalizată în 2015. Moscheea a fost construită în stilul arhitectural selgiucid și otoman. Conform surselor, stilul moscheii Edirne Selimiye, o capodoperă a perioadei de maturitate a lui Mimar Sinan, a fost un model. Priviți mai întâi structura principală; înălțimea principalului dom este de 32 de metri, conform surselor. Corpul principal este flancat de patru minarete, fiecare cu trei balcoane. Observați dispunerea minaretelor pentru a înțelege simetria clădirii. Suprafața interioară este de aproximativ 25.000 de metri pătrați, conform surselor. Capacitatea totală este de aproximativ 10.000 de persoane, dintre care 4.000 în interior și 6.000 în exterior. Aceste cifre sunt aproximative și trebuie interpretate cu precauție. Complexul include un săli de conferințe, săli de seminarii, o bibliotecă și o sală de lectură, un centru de educație artistică, săli de curs și un birou de consiliere familială. Aceste elemente indică faptul că clădirea a fost concepută ca un complex multifuncțional în piața orașului. Sistemul de iluminat a primit un premiu de excelență de la Asociația Internațională a Designerilor de Iluminat. Se recomandă vizitarea clădirei, în special seara; este suficient să o admirați de afară în lumina serii. Comparați aspectul suprafețelor în lumina zilei și în lumina serii. Priviți întreaga structură dintr-un punct adecvat din piață, într-un unghi larg. Când faceți fotografii, aveți grijă să nu includeți persoane care se roagă în cadru. Ziua începe cu vestigii hitite și se încheie aici cu o comparație care se întinde pe secole.
Sursa: Ministerul Educației și Portalul de Turism al orașului Kırıkkale.
Comentarii
Se incarca...
