Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
De la malul râului Keban, către Munții Munzur.
Rute4 Oprire

De la malul râului Keban, către Munții Munzur.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Această rută explorează regiunea Tunceli de la sud la nord, urmând cursul apei. Conform paginii de geografie a prefecturii, teritoriul județului se ridică de la sud la nord și de la vest la est; Lacul Keban, situat în sud, și Munții Munzur, din nord și nord-vest, definesc granițele naturale ale regiunii. Ruta leagă aceste două puncte. Prima oprire este fortăreața din Pertek și priveliștea asupra lacului. Conform Cultură Portal, fortăreața din Pertek, situată pe un deal de pe malul râului Murat, se află astăzi pe o insulă, deoarece zona a fost inundată de apele barajului Keban. Data exactă a construcției fortăreței este necunoscută, dar se știe că a fost restaurată în timpul domniei otomane. Deoarece informațiile despre accesul și vizitarea insulei nu sunt disponibile, această oprire a fost concepută pentru a admira fortăreața de pe mal și pentru a obține confirmări de la prefectură. Prefectura menționează că Pertek a fost un important centru cultural și artistic în timpul perioadelor Selgiucidă și Otomană, având un complex format din fortăreață, han, baie turcească, medresă și bucătărie. A doua oprire este Muzeul din Tunceli, situat în centrul orașului. Clădirea, inițial o cazarmă, ulterior transformată în locuințe, a fost restaurată și transformată în muzeu. Muzeul a fost plasat pe locul al doilea în itinerariu, pentru a permite vizitatorilor să exploreze arheologia, etnografia și natura regiunii înainte de a vizita parcul și munții. Două ore petrecute în interior oferă o pauză, indiferent de condițiile meteorologice. A treia oprire este Parcul Național Munzur Valley. Prefectura precizează că parcul începe la 8 kilometri de centrul orașului și se întinde de-a lungul văii, până la Munții Munzur. Aici, este esențial să observați copacii, râurile și versanții văii, precum și să identificați speciile de plante și animale. Ultima oprire este Munții Munzur. Acest text se referă doar la porțiunea din Munții Munzur situată în Tunceli. Cel mai înalt punct al regiunii, Akbaba Tepesi, are o altitudine de 3.463 de metri. Munții sunt sursa râurilor Munzur, Pülümür și Tahar, ape care se varsă, în cele din urmă, în Lacul Keban, care este prima oprire a traseului. Astfel, traseul formează un cerc. Bucuria principală a traseului constă în observarea creșterii altitudinii, a schimbării climatului și a direcției apei pe parcursul zilei. Traseul completează aspectele istorice cu fortăreața și muzeul, iar aspectele naturale cu parcul și munții.

Note practice:
Distanțele dintre opriri și durata călătoriilor nu sunt specificate numeric în acest traseu. Verificați orarul de funcționare și tarifele muzeului pe muze.gov.tr, precum și regulile și permisele necesare pentru parcul național, de la autoritățile Surse:

Pertek, Tunceli
Rute
4 Oprire
~8 h 30 min la locații
Traseu ~92 km · 2 h 33 min
Total ~11 h 3 min
6 noiembrie 2026

Opriri traseu

1
Pertek Kalesi

Fortăreața Pertek.

~1 h 30 min aici
Pertek merkez

Ruta începe în Pertek, situată pe malul lacului barajului Keban, în Tunceli. Acest punct de oprire nu este conceput pentru a explora interiorul cetății, ci pentru a o admira și pentru a clarifica condițiile de vizitare. Portalul Cultural menționează că cetatea este situată pe un deal de pe malul râului Murat și că, din cauza lacului barajului, se află astăzi pe o insulă. Prin urmare, nu presupuneți că puteți ajunge la cetate pe jos. Informațiile despre accesul la insulă și condițiile de vizitare nu sunt disponibile pe site-urile oficiale. Înainte de a pleca, verificați situația actuală la Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Tunceli. Întrebați dacă există puncte de unde se poate admira cetatea de pe mal, dacă este posibil să ajungeți pe insulă și dacă există un program specific, care poate varia în funcție de sezon. După ce obțineți confirmarea, mergeți la centrul orașului Pertek. Direcția provincială menționează că orașul se află la 52 de kilometri de centrul provinciei. Deoarece estul și sudul orașului sunt complet înconjurate de lacul barajului Keban, Pertek are aspectul unei peninsule. Înțelegerea acestui peisaj este cheia pentru a înțelege și cetatea, deoarece aspectul actual de insulă este rezultatul formării lacului. Când vă aflați pe mal, observați mai întâi linia generală a apei, apoi silueta dealului. Sursele descriu cetatea ca fiind o structură formată din două ziduri. Se menționează, de asemenea, că există ruine ale clădirilor între ziduri, dar vizibilitatea acestora depinde de locul în care vă aflați. Un binoclu sau funcția de zoom a telefonului vă pot fi de folos. Pe fațada sudică a cetății, între blocurile de piatră, sunt intercalate cărămizi roșii și țigle albastre. Dacă aveți ocazia să vă apropiați de cetate, acesta este primul detaliu pe care ar trebui să-l căutați. Data exactă a construcției nu este cunoscută; sursele menționează doar că a fost restaurată în perioada otomană. Dacă vedeți un an specific pe un panou informativ sau într-o descriere, întrebați despre sursa acestei informații. Direcția provincială menționează că majoritatea monumentelor istorice din oraș poartă amprenta populațiilor Mengüçlü și a otomanilor. Aceeași pagină menționează și Fortăreața Sağman, pentru care puteți solicita informații despre posibilitățile de vizitare la direcție. Există, de asemenea, o legendă care explică numele orașului. Conform Direcției Provinciale, statuia unui pasăre, ridicată pe cetate ca simbol al abundenței și prosperității, a fost numită Pirtek, iar numele orașului a evoluat în timp în Pertek. Direcția provincială subliniază că, în lunile de primăvară, nuanțele de albastru și verde ale lacului înfrumusețează în mod special orașul. Pentru fotografii, alegeți lumina dimineții sau

Cetatea Pertek este situată în sudul orașului Tunceli, pe vârful unui deal de pe malul râului Murat. Astăzi, cetatea se află pe o insulă, deoarece apele lacului Keban au inundat zona din jurul ei. Acest aspect este cea mai distinctivă caracteristică care o diferențiază de alte monumente istorice din regiune. Pagina dedicată cetății pe portalul Ministerului Culturii menționează că aceasta a fost restaurată în timpul Imperiului Otoman. Aceeași sursă precizează că data exactă a construcției nu este cunoscută. Prin urmare, este mai corect să considerăm cetatea ca pe o structură care a fost utilizată și restaurată de-a lungul timpului. Cetatea este formată din două ziduri concentrice. Între cele două ziduri se află ruinele unor clădiri, ceea ce indică faptul că în interiorul cetății au existat construcții. Fațada sudică prezintă un amestec interesant de materiale. Pietrele sculptate sunt intercalate cu cărămizi roșii, iar spațiile dintre ele sunt decorate cu plăci de ceramică albastră. Pentru vizitatorii pasionați de fotografie, acest joc de culori reprezintă un detaliu frumos de observat pe suprafața pietrei. Pentru a înțelege pe deplin cetatea, este important să ne uităm și la localitatea în care se află. Pertek se află în sudul centrului orașului Tunceli, iar granița de est și sud a localității este complet înconjurată de lacul Keban. Direcția de Cultură și Turism a provinciei Tunceli descrie localitatea ca având aspectul unei peninsule. Conform aceleiași pagini, suprafața localității este de 947 de kilometri pătrați, iar altitudinea față de nivelul mării este de 1050 de metri. Direcția menționează că, în timpul perioadelor Selgiucidă și Otomană, Pertek a devenit un important centru cultural și artistic. Localitatea, care găzduiește un complex format dintr-o cetate, un han, o baie turcească, o moschee, o medresă și o bucătărie comunitară, a fost, de asemenea, un centru educațional. Pertek este a doua localitate din provincie, după Çemişgezek, cu cel mai mare număr de monumente istorice. Aceste monumente poartă, în principal, urmele civilizațiilor Mengüçlü și otomane. Printre cele mai importante monumente se numără, pe lângă cetate, moscheea Çelebi Ağa, moscheea Sağman, moscheea Baysungur și cetatea Sağman. Pagina menționează, de asemenea, o explicație locală despre originea numelui localității. Conform acestei explicații, statuia unui păsări așezată lângă cetate a fost numită "Pirtek", iar numele s-a transformat treptat în Pertek. Este important să interpretăm această explicație nu ca pe o informație istorică precisă, ci ca pe o tradiție locală legată de numele localității. Când planificați o vizită, cel mai important aspect este transportul. Secțiunea "Cum ajungeți" de pe portalul Ministerului Culturii menționează De aceea, este util să planificați vizita în timpul primăverii pentru a admira poziția cetății pe malul lacului. Râul Hozat (Singeç), care traversează districtul, curge spre sud și se varsă în lacul de acumulare. Pescuitul în lac este popular, iar speciile predominante sunt carpa, carpa de nisetru și știuca, pești care sunt comercializați în Tunceli și Elazığ. Dacă doriți să admirați cetatea de pe mal, alegeți orele din zi în care lumina soarelui este mai blândă. Suprafața apei amplifică priveliștea, evidențiind cât de proeminent se află cetatea, împreună cu zidurile sale de pe vârful insulei. Pentru a vă îmbogăți experiența, puteți combina vizita la cetate cu explorarea altor monumente istorice din zonă, ceea ce vă va permite să descoperiți vestigiile civilizațiilor Mengüçlü și otomane într-o singură zi. Înainte de a pleca, verificați cu atenție condițiile meteo și starea drumurilor.
2
Tunceli Müzesi

Muzeul Tunceli.

~2 h aici
Moğultay Mahallesi, Av. Ali Demir Caddesi No:5/1, Merkez/Tunceli

A doua oprire este Muzeul din Tunceli, situat în centrul orașului, și este cea mai puțin dependentă de condițiile meteorologice dintre toate punctele de pe traseu. Muzeul se află în cartierul Moğultay, pe strada Ali Demir. Conform informațiilor oficiale, este deschis publicului începând cu 24 decembrie 2020. Verificați programul de vizitare și tarifele de intrare pe site-ul muze.gov.tr sau pe pagina dedicată Muzeului din Tunceli, înainte de a pleca. Admirați clădirea din exterior, înainte de a intra. Structura are o formă pătrată și este realizată în stil arhitectural german. Fațada nordică are trei etaje, în timp ce celelalte fațade au două etaje. Clădirea, a cărei fundație a fost pusă în 1935, a fost finalizată în 1937. Este un monument protejat, fiind o construcție din perioada timpurie a Republicii. Portalul Cultural menționează că, în momentul în care centrul orașului a fost fondat, aceasta a fost cea mai importantă clădire. Inițial folosită ca cazarmă militară, clădirea a fost transformată ulterior în locuințe pentru funcționari, apoi, în 2015, a fost alocată Ministerului pentru a fi transformată în muzeu, fiind supusă unei restaurări. Ținând cont de această istorie, observați cu atenție detaliile interioare și curtea, deoarece muzeul reprezintă o reutilizare a unei foste cazărne. Curtea are o suprafață de 1.800 de metri pătrați și este concepută pentru evenimente precum concerte, spectacole de teatru și conferințe. Verificați pe site-ul muzeului dacă are loc un eveniment în ziua vizitei. În interior, există șase săli, iar expoziția este structurată pe secțiuni, de la perioada preistorică până în prezent, cu texte informative, imagini, diarame și reconstituiri. Colecția este împărțită în următoarele secțiuni: Arheologie și Monede, Etnografie, Agricultură și Flora-Faună, Cultură Religioasă, Obiecte din Piatră și Obiecte din Perioada Timpurie a Republicii. Începeți cu secțiunea de Arheologie și Monede, deoarece aceasta vă va ajuta să urmăriți evoluția istorică. Monedele fiind mici, deplasați-vă încet în fața vitrinelor și citiți etichetele. În secțiunea de Etnografie, observați obiectele de uz casnic specifice zonei, împreună cu descrierile modului în care erau utilizate. Sala de Agricultură și Flora-Faună vă va pregăti pentru următoarea oprire. Deoarece numele speciilor de plante și animale din zonă sunt menționate aici, este o modalitate bună de a vă familiariza cu ele înainte de a ajunge la parcul natural. Sala de Cultură Religioasă este o secțiune bine definită a colecției; este suficient să citiți descrierile din materialele oferite de muzeu. În Sala de Obiecte din Piatră, acordați atenție dimensiunilor pieselor, modului în care au fost realiz

Muzeul Tunceli este situat în centrul orașului, în cartierul Moğultay, pe strada Av. Ali Demir, într-o clădire veche care a fost folosită ca cazarmă. Clădirea, care astăzi găzduiește muzeul, este o construcție din perioada timpurie a Republicii, datând din anii de început ai orașului. Conform documentelor de proprietate, fundația clădirii a fost pusă în 1935, iar construcția a fost finalizată în 1937. Portalul Cultural menționează că, în momentul înființării centrului orașului, această clădire a fost una dintre cele mai mari. Deși sursele nu sunt de acord cu privire la arhitectul clădirii, se menționează că a fost construită în stil arhitectural german. Planul este pătrat; fațada nordică are trei etaje, în timp ce fațadele estică, vestică și sudică au câte două etaje. Ministerul Culturii și Turismului precizează că clădirea se află pe o suprafață de aproximativ 5.500 de metri pătrați, în timp ce Portalul Cultural menționează o suprafață închisă de 5.800 de metri pătrați; ambele cifre trebuie considerate ca valori aproximative. Curtea interioară are o suprafață de 1.800 de metri pătrați și a fost proiectată pentru a găzdui evenimente precum concerte, spectacole de teatru și discursuri. Clădirea a fost folosită ca cazarmă militară până în 1949. În acel an, a fost transferată de la Ministerul Apărării la Ministerul Finanțelor și, după o mică renovare, a fost transformată în locuințe pentru funcționari. Utilizarea ca locuințe a continuat până în anii 1990. Până în februarie 2015, când au început lucrările de transformare în muzeu, aproximativ 65 de familii locuiau în clădire. Consiliul Regional pentru Protecția Patrimoniului Cultural și Natural din Erzurum a înregistrat clădirea ca fiind o structură administrativă de categoria a II-a în 2005. În 2015, clădirea a fost alocată Direcției Generale pentru Patrimoniu Cultural și Muzee pentru a fi utilizată ca muzeu. Lucrările de restaurare, care au durat între 2015 și 2020, au transformat fosta cazarmă în muzeu. Direcția Muzeului Tunceli a fost înființată în 2019, iar lucrările de amenajare a expozițiilor au fost finalizate în 2019 și 2020. Muzeul a fost deschis publicului pe 24 decembrie 2020. Expoziția este formată din șase săli care prezintă evoluția umanității, de la perioada preistorică până în prezent. Expozițiile sunt realizate cu ajutorul textelor informative, imagini, diorame și reconstituiri. Prima secțiune a colecției este dedicată arheologiei și artefactelor monetare. A doua secțiune este dedicată etnografiei, adunând obiecte care Când intrați în curte, puteți observa diferențele dintre planul dreptunghiular și etajele clădirii. Alocați suficient timp pentru a vizita sălile în ordine; doar astfel puteți explora cele șase secțiuni fără grabă. Sala dedicată florei și faunei este un loc excelent pentru a vă pregăti înainte de a explora natura din împrejurimile Munzur. Conform informațiilor de la direcția parcului național, muzeul se află la 8 kilometri de centrul orașului, ceea ce face ușoară planificarea vizitei înainte de o excursie în natură. Muzeul este accesibil cu transportul public sau pe jos, deoarece se află în centrul orașului; utilizați adresa "Avenue Ali Demir" în sistemul de navigare. Pentru a fotografia fațada, vizitați muzeul în timpul zilei și încercați să o surprindeți în întregime, din față.
3
Munzur Vadisi Milli Parkı

Parcul Național Munzur Vadisi.

~3 h aici

A treia oprire este Parcul Național Munzur Vadisi. Conform informațiilor furnizate de direcția județeană, parcul începe la 8 kilometri de centrul orașului Tunceli și se întinde de-a lungul văii, până la Munții Munzur. Această zonă a fost declarată parc național în 1971, acoperind o suprafață de 42.000 de hectare. În loc să vă concentrați pe un singur punct, observați cursul văii. Direcția județeană menționează că perioada optimă pentru a vizita parcul este din iunie până în septembrie, deoarece zona are un climat continental aspru. În afara acestor luni, verificați starea drumurilor și a vremii. Pentru informații despre condițiile de acces, reguli și activitățile care necesită autorizație, contactați autoritățile competente. Văile Mercan și Munzur Suyu împart terenul din interiorul parcului. În timp ce vă plimbați pe malul apei, observați contrastul dintre pantele abrupte și fâșia verde de la baza văii. Conform sursei, versanții munților sunt complet lipsiți de vegetație. În zonele mai puțin stâncoase de pe pante și în vârful munților, se găsesc păduri de stejar. La baza văii și de-a lungul apei, cresc diverse specii de arbori, cum ar fi carpenul, ulmul, castanul, teiul, nucul, salcia și plopul. Un arbore rar, carpenul, formează păduri de-o parte și de alta a râului Munzur, la aproximativ 1,5 kilometri de izvoarele din Ovacık. Flora parcului include 1518 de specii de plante, dintre care 43 sunt specifice Munților Munzur, iar 227 sunt specii endemice din Turcia. Printre exemplele menționate de direcția județeană se numără Campanula, Cireșul din Erzincan, Plantago lanceolata și Munzur Düğün Çiçeği. Nu culegeți plante și nu părăsiți traseul. Fauna sălbatică include două specii de capre montane, chamois și bezoar, precum și păsări precum uriașul păun. Observarea acestor animale este o chestiune de noroc; este mai bine să le priviți de la distanță, cu binoclu. Priviți și cerul, deoarece aici se pot observa păsări de pradă precum vulturul auriu, șoimul, acvila și, mai rar, acvila regală. Mamifere precum lupul, vulpea, ursul, râsul și vidra trăiesc, de asemenea, în parc. Nu vă apropiați de animale și nu le lăsați mâncare. În râurile Munzur Suyu și Mercan Deresi trăiesc specii rare de păstrăvi, specifice acestei zone. Direcția județeană menționează că păstrăvii se găsesc într-o zonă de aproximativ 80 de kilometri, începând de la izvoare. Verificați cu autoritățile competente pentru a obține informații despre permisele și restricțiile legate de pescuit. Activitățile precum campingul

Parcul Național Munzur se află în Valea Munzur, situată între orașele Tunceli și Ovacık. O suprafață de 42.000 de hectare din vale a fost declarată parc național în 1971. Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Tunceli promovează parcul ca fiind unul dintre cele mai mari parcuri naționale din Turcia. Parcul începe la opt kilometri de centrul orașului Tunceli și se întinde de-a lungul văii, până la Munții Munzur. În nord, Munții Munzur se ridică până la 3300 de metri. Acești munți sunt împărțiți de văile Mercan și Munzur. Bogăția resurselor naturale, în special a surselor de apă și a izvoarelor, a fost un factor important în declararea zonei ca parc național. De asemenea, prezența speciilor de plante endemice și a animalelor specifice zonei a contribuit la această decizie. Conform site-ului Direcției, în flora parcului sunt înregistrate 1518 de specii de plante. Dintre acestea, 43 de specii sunt specifice Munților Munzur, iar 227 de specii sunt endemice pentru Turcia. Printre plantele care nu se găsesc în altă parte decât în Munții Munzur se numără clopoțeii, cireșul din Erzincan, planta "bindebirdelik", floarea de mireasă Munzur și ceaiul de munte. Specia dominantă de copaci din parc este stejarul. Pe pantele și versanții fără stânci, se găsesc păduri de stejar. În fundul văii și de-a lungul cursurilor de apă, se observă o vegetație mixtă, formată din specii precum carpen, arțar, frasin, mesteacăn, plop, nuc, alună, salcie și tei. La aproximativ un kilometru și jumătate de Izvoarele Munzur, de-o parte și de alta a râului Munzur, se află o pădure de carpen, care este copacul caracteristic al zonei. Carpenul este un copac rar în Turcia și aici formează trunchiuri frumoase de-a lungul apei. În contrast, versanții abrupți ai munților sunt complet lipsiți de vegetație. Fauna parcului contribuie, de asemenea, la identitatea sa. Două specii de capre de munte, cunoscute sub numele de "çengel boynuzlu keçi" și "bezuvar", precum și păsările de vânat, precum prepelița, sunt printre valorile specifice zonei. În râul Munzur și în pârâul Mercan, trăiesc în mod răspândit și intens specii rare de păstrăvi specifice zonei. În parc se găsesc lupi, vulpi, șacali, urși, râși, dihori, șobolani, iepuri, mistreți și capre de munte. Urșii trăiesc în peșteri și în crăpăturile stâncilor și sunt unul dintre cei mai importanți mamifere din zonă. Printre păsări se pot observa vulturi, acvile, șoimi, fâș Pârâurile, care se întind pe o zonă de 80 de kilometri, reprezintă, conform administrației, o resursă naturală importantă, atât pentru economia regiunii Tunceli, cât și pentru țară. Datorită climatului continental, perioada optimă pentru a vizita parcul este între lunile iunie și septembrie. Administrația menționează că zona este potrivită pentru activități de o zi, cum ar fi campingul, picnicurile, pescuitul sportiv și drumețiile. De asemenea, are potențial pentru sporturi acvatice și de munte, cum ar fi raftingul și alpinismul. Dacă intenționați să faceți camping, să pescuiți sau să practicați sporturi acvatice, informați-vă despre regulile și permisele necesare de la direcția de cultură și turism a județului. În timp ce vă deplasați de la centrul orașului spre Ovacık, văile vă vor însoți pe tot parcursul traseului. Puteți ajunge la Munzur Gözeleri urmând indicatoarele de la centrul orașului Ovacık, pe un drum asfaltat. Dacă doriți să observați fauna sălbatică, alegeți dimineața devreme și luați cu dumneavoastră o binoclu. Văile reprezintă, de asemenea, un loc bogat pentru fotografii, datorită luminii și culorilor apei, specifice fiecărui sezon. Dacă intenționați să faceți drumeții montane, verificați prognoza meteo, deoarece clima devine mai aspră în zonele înalte.
4
Munzur Dağları

Munzur Munții.

~2 h aici

Ultima oprire este Munzur Dağları. Această regiune se întinde între Tunceli și Erzincan; acest text se referă doar la porțiunea din Tunceli. Această oprire nu este o ascensiune, ci un loc pentru a admira peisajul de la vale către munți și pentru a înțelege muntele. Conform informațiilor de la administrația județului, Munzur sau Mercan Dağları, o extensie a Munților Toros, formează partea de nord-vest, nord și nord-est a județului. 70% din teritoriul județului este montan, 25% este platou, iar 5% este câmpie. Cel mai înalt punct al județului este Akbaba Tepesi, cu o altitudine de 3.463 de metri, situat la est de Munzur Dağları. Porțiunile înalte ale munților formează o graniță naturală în nordul și nord-vestul județului. Pe parcursul traseului, veți observa o creștere a altitudinii de la sud spre nord, iar când ajungeți aici, de la malul lacului din Pertek, veți simți această diferență. Rețineți că munții acționează ca un bazin de colectare a apei. Râurile Karasu și Murat colectează apele județului. Munzur Suyu, care curge în interiorul granițelor județului, împreună cu Pülümür Çayı și Tahar Çayı, se varsă în sud în Lacul de Baraj Keban. Astfel, prima oprire a traseului, lacul, și această ultimă oprire sunt două puncte ale aceleiași povești despre apă. Priviți spre porțiunile înalte și interpretați aspectul abrupt și aparent gol al versanților. Conform administrației județului, regiunea are un climat continental aspru, de aceea se recomandă vizitarea în perioada iunie-septembrie. Din cauza schimbărilor meteo posibile în munți, verificați prognoza înainte de a pleca. În munți există lacuri. Pagina dedicată lacurilor menționează că în Munzur Dağları și în munții Mercan, Avcı și Karasakal, afluenți ai acestora, se găsesc mici lacuri glaciare și craterice, formate prin umplerea cu apă a paturilor glaciare și a zonelor de prăbușire. Printre cele mai importante din punct de vedere turistic se numără Karagöl, Koçgölü, Şer Gölü, Dilincik Gölü, Çimli Gölü, Mercan Gölleri și Katır Gölleri. Pagina dedicată parcului menționează că lacurile craterice se află la altitudini cuprinse între 2000 și 3000 de metri. Informații despre accesul la aceste lacuri, durata drumețiilor și nivelul de dificultate nu sunt disponibile; acest traseu nu include descrieri ale ascensiunilor. Dacă doriți să vizitați aceste lacuri, consultați administrația județului și autoritățile locale. Pentru fotografii, priviți de la baza văii spre linia munților și alegeți orele cu lumină laterală. În aplicația de hărți, punctul marcat pentru munți indică centrul lanțului muntos, nu o intrare sau un

Munzur, o continuare a Munților Toros de Est, este un lanț muntos care se întinde de la vest la est. Lanțul muntos se extinde între Tunceli și Erzincan; acest text descrie doar porțiunea din Tunceli. Conform guvernatoratului din Tunceli, munții se întind pe o distanță de 130 de kilometri, formând bariere dificil de traversat, în nord-vest, nord și nord-estul provinciei. Baza pe care se află munții are o lățime foarte mare, variind între 25 și 30 de kilometri. Vârfurile ating, în general, altitudini de peste 3000 de metri. Conform paginii de geografie a Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism din Tunceli, cel mai înalt punct al provinciei este Akbaba Tepesi, situat la est de Munții Munzur, cu o altitudine de 3.463 de metri. 70% din teritoriul provinciei este format din munți, iar Munții Munzur conturează cadrul nordic al acestui relief montan. Porțiunile superioare ale munților formează o graniță naturală în nordul și nord-vestul provinciei. Conform guvernatoratului, din cauza faptului că aceste lanțuri montane nu permit treceri ușoare, Tunceli nu a putut fi integrat cu zona fertilă care se întinde de la Câmpia Iğdır la Câmpia Erzincan. Lanțul muntos coboară abrupt în Câmpia Ovacık și această zonă este cunoscută sub numele de Munții Mercan. Altitudinea Câmpiei Ovacık este de 1400 de metri; de aici încep pante foarte abrupte, cu altitudini cuprinse între 2800 și 3000 de metri. De la aceste pante, se coboară în bazinurile adiacente, orientate spre nord. Crestele înalte care separă aceste bazine reprezintă zonele de pășunat ale populației locale în timpul verii. În afara unor grupări de stejar și arțar care apar ocazional pe versanții sudici, munții sunt în mare parte lipsiți de vegetație. Zonele de peste 2700 de metri sunt acoperite permanent de zăpadă. În timpul iernii, trecătorile înalte și abrupte sunt închise. Cele mai importante trecători sunt Mercan și Kemah, care ating altitudini apropiate de 3000 de metri. Direcția provincială menționează că în regiune se observă un climat continental aspru și că perioada optimă pentru a profita de parcul național este între iunie și septembrie. Prin urmare, orice planificare legată de munți trebuie adaptată sezonului. În zonele de vârf ale munților Munzur și Bağırpaşa, se află platouri, înconjurate de creste înalte. Cele mai cunoscute dintre aceste platouri sunt Merk Yaylası, situată pe Munții Mercan, și Kepir Yaylası, situată în partea centrală a Munților Munzur. Aceste platouri, care sunt foarte reci în timpul iernii, sunt folosite ca zone de pășunat în timpul verii. Direcția provincială menționează că, în ceea Conform informațiilor de la guvernatorat, văile din regiune sunt foarte înguste și abrupte, iar în fundul lor nu s-au format câmpii. Văile reprezintă căi naturale de transport care leagă zonele înalte și stâncoase din interiorul regiunii cu alte județe. Văile Munzur, Mercan, Pülümür, Peri și Tahar sunt printre cele mai importante văi din regiune. Râurile Munzur, Pülümür și Tahar se varsă în sud, în Lacul de acumulare Keban. Parcul Național Munzur este o zonă protejată situată în aceste munți; conform guvernatoratului, în 1971, o suprafață de 42.000 de hectare a fost declarată parc național. Conform aceleiași surse, 43 de specii de plante din flora parcului sunt endemice Munților Munzur. Deși versanții munților sunt stâncoși și abrupți, fundurile văilor și versanții acoperiți cu păduri de stejar oferă un aspect complet diferit. Conform guvernatoratului, în această zonă se găsesc două specii de capre de munte, capra cu coarne curbate și bezuvar, precum și păsări rare, cum ar fi prepelița de stâncă. Privind de pe pajiștile Ovacık, puteți observa cât de abrupt coboară versanții. Pe această pagină nu sunt furnizate informații despre trasee de alpinism, despre vârfuri sau despre durata acestora; dacă plănuiți o drumeție, obțineți informații de la direcția de cultură și turism a județului și de la autoritățile competente. Starea drumurilor de la poalele munților variază în funcție de sezon, așa că, înainte de a pleca, solicitați informații despre starea drumurilor de la autoritățile locale.

Comentarii

0/1000

Se incarca...

Harta traseului

Informații traseu
OrașPertek, Tunceli
TipRute
Oprire4
Dată6 noiembrie 2026
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeÎncepe traseul