
O zi în Kars: de la pădure, la castel, până în Ani.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Această rută prezintă trei aspecte diferite ale regiunii Kars într-o singură zi: pădurea de pin de la altitudine, orașul construit din piatră de bazalt și așezarea importantă din Evul Mediu. Drumul se desfășoară de la vest la est. Dimineața începe în Sarıkamış, în pădurea de pin, continuă după-amiaza în Kars, pe malul râului Kars, apoi urcă la fortăreață și se termină în Ani. Această rută menține o direcție generală și dedică cea mai mare parte a zilei zonei deschise Ani. Ruta se parcurge cu mașina. Distanța dintre Sarıkamış și Kars este de aproximativ 51 de kilometri, iar Ani se află la 42 de kilometri de orașul Kars, conform UNESCO. Pentru a vizita cele trei locații într-o singură zi, cel mai practic este să folosiți propria mașină sau un serviciu de transfer. În timpul iernii, este obligatoriu să verificați starea anvelopelor și să aveți echipament de iarnă; nu plecați pe drum fără a consulta avertismentele autorităților de drumuri și ale parcului național. Prima oprire este Parcul Național Sarıkamış-Allahuekber Dağları. Conform datelor Ministerului Agriculturii și Silviculturii, parcul are 22.520 de hectare și este locul unde pădurea de pin atinge cea mai mare altitudine din Turcia. Puteți explora pădurea cu cizme de zăpadă sau prin scurte plimbări; impresia dominantă a acestui loc este dată de zăpada cristalină și liniștea. Parcul are și o dimensiune istorică, fiind vizitat cu respect și în liniște, datorită monumentelor comemorative. A doua oprire, după întoarcerea la Kars, este Podul de Piatră din cartierul Kaleiçi. Acest pod, cu trei arce, construit din bazalt, are forma actuală din 1719; structura originală datează din lucrările de modernizare din 1579. Această oprire, de scurtă durată, vă introduce în detaliu la piatra de bazalt, materialul principal al acestei rute. A treia oprire este Fortăreața Kars, situată chiar deasupra podului. Fortăreața, construită în mijlocul secolului al XII-lea, a suferit numeroase distrugeri și renovări, de la Timur până la războiul din 1877-1878. Cele trei porți mari, calea pavată cu piatră și scările care duc la turn sunt cea mai directă modalitate de a citi istoria orașului. Fortăreața și podul se află în același cartier, astfel încât s-ar putea să nu fie nevoie să folosiți mașina între ele. A patra și ultima oprire este Situl Arheologic Ani. Vă recomandăm să vă concentrați pe aspectul general al sitului arheologic și pe marginile platoului care se confruntă cu văile. Pentru planificarea timpului, următoarea distribuție este suficientă: aproximativ două ore în Sarıkamış, o jumătate de oră la Podul de P Surse:
- Portalul Culturii, Fortăreața Kars, https://www.kulturportali.gov.tr/portal/kars-kalesi
- Primăria Kars, Fortăreața Kars, https://www.kars.bel.tr/serhat-sehri-kars
- Portalul Culturii, Podul de Piatră, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/kars/gezilecekyer/tas-kopru-kars-cayi
- Direcția Regională 13 a Ministerului Agriculturii și Silviculturii, Parcuri Naționale, https://bolge13.tarimorman.gov.tr/Menu/39/Milli-Parklar
- Direcția Regională 13 a Ministerului Agriculturii și Silviculturii, Parcuri Naturale, https://bolge13.tarimorman.gov.tr/Menu/40/Tabiat-Parklari
- Türk Tarım Orman, Urmele istoriei în Munții Allahuekber, https://www.turktarim.gov.tr/Haber/1369/allahuekber-daglarinda-tarihin-izleri
- Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO, Situl Arheologic Ani, https://whc.unesco.org/en/list/1518/
Opriri traseu

Parcul Național Sarıkamış-Munții Allahuekber.
Începeți traseul în Sarıçam, într-o pădure de molizi care începe chiar deasupra centrului orașului. Conform paginii Ministerului Agriculturii și Silviculturii, Direcția Regională nr. 13, Parcul Natural Soğuksu se află la 51 de kilometri de centrul orașului Kars; puteți considera Sarıçam ca fiind o stație similară, la o distanță comparabilă față de Kars. De aceea, am structurat traseul de la vest la est, astfel încât să nu fiți nevoiți să vă întoarceți pe parcursul zilei. Conform aceleiași pagini, parcul are o suprafață de 22.520 de hectare și se întinde între granițele regiunilor Erzurum și Sarıçam, din districtul Kars. Unul dintre aspectele importante ale acestei zone, conform surselor oficiale, este faptul că molidul crește la altitudini foarte mari în Turcia, formând păduri pure. Așadar, atât zăpada de sub picioarele dumneavoastră, cât și copacii de deasupra capului sunt elemente definitorii ale acestui loc. Un articol de călătorie din revista "Türk Tarım Orman" menționează că se poate ajunge la Zona de Utilizare Controlată, parcurgând aproximativ 7-8 kilometri cu mașina personală, în direcția Munților Allahuekber, din districtul Sarıçam. Conform aceluiași articol, se pot accesa, pe o distanță de aproximativ 6 kilometri, zonele de pajiște și pădure, prin drumuri pietruite, până la Zona de Utilizare Durabilă. Zona de Utilizare Absolută, care este punctul cel mai îndepărtat accesibil cu mașina, se află la o distanță de 2 kilometri. Nu începeți traseul fără a verifica cu autoritățile parcului ce drumuri sunt deschise în ziua respectivă. În timpul iernii, este esențial să verificați starea anvelopelor și să aveți echipament adecvat pentru iarnă; de asemenea, trebuie să urmăriți avertismentele din partea autorităților de drumuri și ale parcului. Îmbrăcați-vă în straturi, purtați cizme impermeabile și mănuși; revista menționează posibilitatea de a folosi "pantofi de zăpadă" pentru a explora pădurea. Primul lucru pe care îl veți observa în interiorul pădurii este liniștea. Frunzele de molid nu cad iarna, iar ramurile rămân verzi, acoperite de zăpadă. Revista scrie că ceea ce distinge Sarıçam de alte stații de iarnă este zăpada cristalină. Această zăpadă, care nu îngheață din cauza umidității scăzute, arată ca zahăr pudră pe ramuri. Deoarece prima ninsoare serioasă cade la sfârșitul lunii noiembrie, aspectul pădurii se conturează după această dată. Dacă doriți să faceți fotografii, alegeți orele de dimineață, când lumina laterală proiectează umbre pe zăpadă. Flora parcului include, pe lângă molid, stejarul de stepă și arțarul parfumat. Pe Munții Allahuekber, Parcul Natural Soğuksu se află, de asemenea, în apropiere; această zonă de 11 hectare se situează la aproximativ 4 kilometri de Sarıkamış și se află la poalele pădurilor de pin. Alocați cel puțin două ore pentru această oprire și începeți drumul de întoarcere spre Kars înainte de lăsarea întunericului. Vă rugăm să verificați informațiile actualizate despre regulile de acces și condițiile din zonă pe pagina web a Direcției Regionale 13 sau la Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Kars. Sursa: Direcția Regională 13 a Ministerului Agriculturii și Silviculturii.

Podul de piatră.
După coborârea din Sarıkamış și ajungerea în Kars, a doua oprire este Podul de Piatră din cartierul Kaleiși. Podul se află deasupra râului Kars și se găsește la poalele Castelului Kars. Conform informațiilor de pe Portalul Cultural, podul este accesibil pe jos sau cu mașina, deoarece se află în interiorul cartierului. Cea mai convenabilă opțiune este să lăsați mașina și să mergeți pe jos. Datorită faptului că fortăreața se află chiar în spatele podului, puteți admira ambele structuri într-o singură plimbare.
Conform informațiilor furnizate de Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Kars, podul a fost construit de Lala Mustafa Pașa în 1579, în timpul lucrărilor de modernizare inițiate de sultanul Murat al III-lea. Aceeași sursă menționează că podul a fost distrus în 1715. Podul actual este o reconstrucție fidelă, realizată în 1719, comandată de Hacı Ebubekir Karahanoğlu, un membru important al societății locale. De aceea, structura este cunoscută și sub numele de Podul de Piatră Karahanoğlu. Este important să rețineți aceste date, deoarece piatra pe care o vedeți aparține structurii din 1719, în timp ce anul 1579 se referă la primul pod și la lucrările de modernizare.
Începeți prin a examina podul îndeaproape. Structura este construită integral din bazalt tăiat. Bazaltul este piatra de temelie a orașului Kars, și veți observa această piatră de culoare închisă în multe clădiri istorice din oraș. Observați cu atenție suprafața pietrelor și rosturile pentru a aprecia cât de precisă este tăierea. Fiți atenți când mergeți pe pod, mai ales în zilele reci, deoarece suprafața poate fi acoperită cu gheață sau brumă.
Podul are trei arce și este susținut de trei bolți de piatră. Cea mai bună modalitate de a înțelege ritmul structurii este să priviți apa care curge sub arce, de pe mal sau de pe partea laterală. Pe partea de sud, se află o gură de scurgere de dimensiuni mai mici, cu formă de arc. Aceste guri de scurgere suplimentare ajută la drenarea apei în perioadele de inundații. Căutați această gură de scurgere și comparați dimensiunea ei cu cea a arcelor principale.
Apoi, traversați podul și întoarceți-vă. Privind de pe malul opus, veți observa cum arcele, albia râului și panta fortăreței se unesc într-un singur cadru. În condiții de iarnă, malurile pot fi acoperite de zăpadă, creând un fundal excelent pentru fotografii. Deoarece unghiul luminii se schimbă pe parcursul zilei, este recomandat să faceți mai multe fotografii la ore diferite.
Pentru această oprire, aproximativ jumătate de oră este suficientă. Considerați această parte a traseului ca pe o pauză

Fortăreața Kars.
A treia oprire este Fortăreața Kars, situată chiar deasupra Podului de Piatră. Fortăreața se înalță pe un deal din nordul orașului și, conform Culturii Portale, își poartă numele de la tribul Karsak, care s-a stabilit în regiune. Fortăreața este cunoscută și sub numele de Kale Merkez, Kale İç sau Stadel. Conform informațiilor primite de la primărie, fortăreața are o lungime de 250 de metri în direcția est-vest și aproximativ 90 de metri în direcția nord-sud. A fost declarată sit istoric și se spune că are o priveliște impresionantă, vizibilă din oraș. Două surse oficiale menționează date diferite pentru data construcției: Cultură Portale indică anul 1152, în timp ce primăria menționează anul 1153. Prin urmare, este mai sigur să spunem că fortăreața a fost construită în mijlocul secolului al XII-lea. Conform surselor, construcția a fost comandată de conducătorul Saltuklu, iar ministrul său, Firuz Akay, a supervizat lucrările. Inscripția de pe fortăreață este o placă de marmură, care, se spune, a fost amplasată la poarta zidurilor exterioare. Istoria fortăreței este marcată de distrugeri și renovări. Sursele menționează că, în 1386, Timur a distrus fortăreața. În 1579, la ordinul lui Murat al III-lea, Lala Mustafa Pașa a reconstruit fortăreața și zidurile exterioare. Cultură Portale adaugă că, după o distrugere în 1606, au fost efectuate renovări în 1616 și 1636. Fortăreața, care a fost din nou distrusă în timpul războiului ruso-otoman din 1877-1878, a fost reparată, dar a pierdut aspectul original. Clădirea pe care o vedeți aici este un punct fix al unui oraș care s-a schimbat de-a lungul secolelor. Priviți cu atenție zidurile. Zidurile exterioare sunt construite din bazalt tăiat și sunt înconjurate de ziduri de sprijin. Aici veți vedea același material, dar într-o scară mult mai mare, decât cel pe care l-ați văzut pe pod. Conform surselor primite de la primărie, zidurile exterioare ale fortăreței au o lungime de 27.000 de metri și sunt compuse din 220 de turnuri. Acest număr ilustrează cât de vast a fost sistemul de fortificații care înconjura odată orașul. Fortăreața are trei porți principale. În vest se află Sukapısı sau Çeribaşı Kapısı. În centru se află Kağızman Kapısı, cunoscută și sub numele de Ortakapı. A treia este Behram sau Bayrampaşa Kapısı. Principala intrare din nord duce într-o zonă deschisă din fața fortăreței. Urmând calea pavată, veți ajunge la cea mai înaltă parte a fortăreței, adică la Următorul punct de interes, situl arheologic Ani, se află în afara orașului, așa că trebuie să alocați timp pentru a ajunge acolo. Sursa: Portalul Cultural, Fortăreața Kars.
Sit arheologic Ani.
~2 h 30 min aiciUltima oprire a traseului este situl arheologic Ani, care necesită cea mai lungă călătorie a zilei. Conform declarației UNESCO, Ani se află la 42 de kilometri de orașul Kars. De aceea, înainte de a părăsi Kale, verificați starea vehiculului, cantitatea de combustibil și ora. În condiții de iarnă, este esențial să verificați starea drumului înainte de a ajunge la această destinație.
Conform UNESCO, Ani este situat în nord-estul Turciei, pe o platformă triunghiulară, izolată, care se ridică deasupra unei văi. Valea formează o graniță naturală alături de situl arheologic. Aici, așezarea a existat aproape 2500 de ani, fără întreruperi. Această continuitate se datorează ușurinței cu care platforma putea fi apărată și conexiunii sale cu văile fertile din jur. Orașul a fost un punct important de acces al Drumului Mătăsii în Anatolia.
UNESCO descrie Ani ca un oraș medieval, cu o combinație de clădiri rezidențiale, religioase și militare. Se menționează că orașul a fost fondat de dinastii creștine, apoi musulmane, de-a lungul secolelor. Perioada de glorie a lui Ani a fost în secolele al X-lea și al XI-lea, când a fost capitala regatului Bagrat. În secolele următoare, a rămas un punct important de întâlnire pentru caravanele comerciale, aflându-se sub dominația bizantină, selgiucidă și georgiană. Invazia mongolă și cutremurul din 1319 au marcat începutul declinului orașului.
Declarația UNESCO afirmă că situl arheologic oferă exemple ale aproape tuturor inovațiilor arhitecturale apărute în regiune între secolele al VII-lea și al XIII-lea. De aceea, zona trebuie privită ca un întreg, ca un țesut urban medieval, mai degrabă decât ca o colecție de clădiri individuale. Pe acest traseu, nu vom analiza în detaliu fiecare construcție. În schimb, încercați să priviți întregul ansamblu.
Când ajungeți la situl arheologic, primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să înțelegeți aspectul general al platformei. O metodă bună este să începeți o plimbare și să trasați un cerc larg în interiorul zonei, pentru a înțelege poziția relativă a clădirilor. Când ajungeți la marginile platformei, priviți spre vale; veți înțelege de ce a fost aleasă acest loc din punct de vedere al apărării. Vântul este mai puternic pe o platformă deschisă și înaltă, așa că este recomandabil să purtați o jachetă impermeabilă.
În timpul iernii, solul poate fi acoperit cu zăpadă și gheață. Cizmele cu talpă antiderapantă, mănușile și căciula sunt esențiale pentru această oprire. Țineți cont de faptul că bateriile aparatului foto se descarcă rapid la temperaturi scăzute și luați cu voi baterii de rezervă.
Comentarii
Se incarca...
