
Tur din Kahramanmaraş către Kale și Domuztepe.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Această rută explorează Kahramanmarașul în trei straturi temporale: o fortăreață, aflată pe un deal în centrul orașului, care a fost restaurată de-a lungul timpului, începând cu perioada hitită; o moschee, situată la sud de fortăreață, care reflectă arhitectura perioadei beilicatului Dulkadiroğlu; un parc natural la marginea orașului și un tell (sit arheologic) vechi de peste șase mii de ani, situat în sudul câmpiei. Ordinea traseului urmează geografia. Începeți dimineața în centrul orașului, apoi, spre prânz, vă îndreptați spre natură, pe drumul spre Gaziantep, iar după-amiaza o petreceți în apropierea sitului arheologic din zona Pazarcık. Primele două opriri sunt la distanță de mers pe jos. Fortăreața se află în centrul orașului, la nord de Moscheea Ulu. Pagina dedicată fortăreței menționează că data exactă a construcției nu este cunoscută, dar, conform unei inscripții, a fost construită în timpul domniei regelui hitit Halpuruntaș al III-lea (810-783 î.Hr.). Fortăreața a fost restaurată de-a lungul timpului, de la perioada romană până la republică. Moscheea Ulu, conform documentelor, a fost construită de Suleyman Bey între 1442 și 1454 și a fost renovată de Alaüddevle în 1501. Vizitarea acestor două monumente unul după altul ajută la înțelegerea modului în care orașul a crescut în jurul fortăreței și cum a arătat în perioada beilicatului. A treia oprire este Parcul Natural Kapıçam. Parcul a fost declarat parc natural pe 26 septembrie 2008 și se află pe drumul spre Gaziantep, în sud-estul centrului orașului. Grădina botanică, care are o suprafață de 5 hectare, găzduiește 425 de specii de plante, iar trei iazuri artificiale oferă un habitat pentru păsări și insecte. După pietre și istorie, această oprire este un moment de relaxare și plimbare. Ultima oprire este Tell-ul Domuztepe. Tell-ul se află în zona Pazarcık, în apropierea localității Emiroğlu, în Câmpia Maraș, între munții Toros și Amanos. Conform surselor, așezarea, care are o suprafață de aproximativ 20 de hectare, datează din perioada culturii Halaf, între 6000 și 5500 î.Hr. Acesta este un sit arheologic; informațiile despre acces și vizitare nu sunt disponibile pe site-urile oficiale, așa că este recomandat să contactați Direcția pentru Cultură și Turism și Primăria Pazarcık înainte de a pleca. Pentru a parcurge întregul traseu, este necesar un mijloc de transport. Distanțele dintre opriri și durata călătoriei nu sunt specificate, așa că calculați-le singuri folosind o aplicație de hărți înainte de a pleca. Programul de funcționare al facilităților și al zonelor Surse:
- Portalul Culturii, Fortăreața Kahramanmaraș, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/kahramanmaras/gezilecekyer/kahramanmaras-kalesi
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Kahramanmaraș, Fortăreața Kahramanmaraș, https://kahramanmaras.ktb.gov.tr/TR-152588/kahramanmaras-kalesi.html
- Primăria Județului Kahramanmaraș, Reședințe istorice și valori religioase, https://www.kahramanmaras.gov.tr/tarihi-konaklar-ve-dini-degerler
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Kahramanmaraș, Moscheea Ulu, https://kahramanmaras.ktb.gov.tr/TR-152463/ulu-cami.html
- Biroul de Presă al Ministerului Culturii și Turismului, Moscheea Ulu a fost redeschisă pentru rugăciuni, https://basin.ktb.gov.tr/TR-448838/kahramanmaras-ulu-camii-yeniden-ibadete-acildi.html
- Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Kahramanmaraș, Parcul Natural Kapıçam, https://kahramanmaras.ktb.gov.tr/TR-277382/kapicam-tabiat-parki.html
- Mediile de învățare extrașcolare MEB, Parcul Natural Kapıçam, https://okuldisiogrenme.eba.gov.tr/mekan-detay/kapicam-tabiat-parki-5421
- Primăria Pazarcık, Situl Arheologic Domuztepe, https://www.pazarcik.bel.tr/kent-rehberi/tarihi-yerler/domuztepe-hoyugu
- Internet Archaeology, Healey și Campbell, Domuztepe, https://intarch.ac.uk/journal/issue26/20/2.html
Opriri traseu

Castelul Kahramanmaraş.
Cetatea se află pe un deal, în centrul orașului, la nord de Moscheea Ulu. Conform portalului cultural, partea sudică a dealului este abruptă și înaltă, în timp ce partea nordică are o pantă mai lină. De aceea, cea mai bună modalitate de a admira structura este să urcați treptat dinspre nord. Este recomandat să purtați încălțăminte confortabilă pentru a facilita deplasarea pe terenul în pantă. La intrare, opriți-vă pentru a admira aspectul general al zidurilor. Zidurile au o formă rectangulară și, conform surselor, au o grosime medie de 1,70 metri. În zidurile exterioare ale turnului, cu formă pătrată, au fost folosite pietre tăiate, în timp ce în cele interioare au fost folosite pietre nestructurate. Diferența dintre cele două materiale este ușor de observat examinând cu atenție zidul. Data exactă a construcției cetății nu este cunoscută. Conform unei surse oficiale, în timpul săpăturilor efectuate în cetate și în împrejurimi, au fost descoperite numeroase artefacte din perioada hitită târzie. De asemenea, aceeași sursă menționează că, conform inscripției de pe statuia cunoscută sub numele de "Leul din Maraș", cetatea a fost construită de regele hitit târziu III. Halpuruntaș (810-783 î.Hr.). Leul din Maraș este astăzi un artefact muzeal și, prin urmare, nu trebuie căutat în interiorul cetății, ci trebuie amintit doar ca un simbol al trecutului orașului. Există documente care atestă că, în secolul al XVII-lea, Evliya Çelebi a menționat că leul se afla la poarta cetății. De-a lungul secolelor, cetatea a fost supusă unor diverse renovări și extinderi în perioadele asiriană, medă, persană, a regatului Cappadocia, romană, bizantină, a sultanatului turc Seljuk, otomană și a republicii, ajungând la forma sa actuală. În timp ce admirați zidurile, țineți minte acest stratificat istoric. Ajunși în partea superioară a dealului, orientați-vă spre câmpie; conform sursei oficiale, datorită poziției sale, cetatea oferă o vedere panoramică asupra câmpiei și a împrejurimilor. Privind orașul de la această înălțime, veți înțelege mai bine structura sa. Alegeți dimineața devreme sau seara, când lumina este mai blândă, pentru a face fotografii. În 2017, a fost inițiată o restaurare majoră a zidurilor și a zonei din interiorul cetății, iar lucrările de amenajare și renovare au fost finalizate în 2020. Cetatea a fost redeschisă publicului pe 5 iunie 2020. Verificați informațiile actualizate despre programul de vizitare și condițiile de acces pe pagina web a direcției locale pentru cultură și turism. Adresa indicată în surse este Șehit Muallim Hayrullah Caddesi. Accesul din oraș se poate face ușor cu autobuze locale,

Moscheea Mare din Kahramanmaraş.
Coborând din Kale spre sud, veți ajunge în piața orașului, unde se află Ulu Cami. Conform informațiilor de la guvernatorat, clădirea se află în piața orașului, la sud de fortăreață. Adresa direcției provinciale de cultură și turism este Atatürk Bulvarı, Kurtuluş Mahallesi. Această oprire reprezintă o lectură despre arhitectură și istoria orașului. Înainte de toate, opriți-vă în curtea sau în fața clădirii și admirați ansamblul. Conform sursei de la guvernatorat, dacă analizăm documentele de fondare, moscheea a fost construită de Suleyman Bey, conducătorul beilicului Dulkadiroğlu, între 1442 și 1454. Aceeași sursă menționează că fiul lui Suleyman Bey, Alaüddevle, a renovat moscheea în 1501. Într-un comunicat de presă al ministerului, se precizează că Alaüddevle Bozkurt Bey a extins clădirea în secolul al XV-lea. Datorită acestei diferențe între surse, este mai corect să amintim ambele perioade, în loc să asociem clădirea unui singur an. Moscheea face parte din grupul moscheilor cu acoperiș din lemn. Exteriorul are o curte de 22 x 40,90 metri, o zonă pentru rugăciuni de 5,30 x 40,90 metri și un minaret cu un singur balcon. Lungimea fațadei, de 40,90 metri, conferă clădirii o aparență orizontală și alungită. Conform informațiilor, în pereții exteriori au fost utilizați grinzi din lemn, piatră brută și piatră decojită. Apropiindu-vă de zid, observați poziția grinzilor din lemn între rândurile de piatră. Conform sursei de la guvernatorat, în clădire se pot observa influențe din perioada Mamlukilor și din arhitectura timpurie a statului Seljuk. Direcția provincială de cultură și turism menționează că moscheea prezintă caracteristici ale perioadei beilicilor și ale arhitecturii timpurii a statului Seljuk din Anatolia. Minaretul, portalul decorat și elementele de ornamentație de pe minaret și nișă sunt elemente care conferă unicitate clădirii. "Mukarnas" este denumirea dată unităților de sculptură treptată, dispuse în nișele porților. Admirați portalul de la distanță, apoi ridicați-vă privirea și examinați "kavsar". Minaretul, portalul decorat, nișa și podiumul sunt elemente menționate ca fiind importante în sursa de la direcția provincială de cultură și turism. Ulu Cami este o clădire care a fost martoră unor evenimente importante din istoria orașului. Restaurarea, realizată de Direcția Generală a Fondurilor Religioase, a fost finalizată, iar moscheea a fost redeschisă pentru rugăciuni în 2026. Moscheea este un loc de cult; vă rugăm să vă scoateți

Parcul Natural Kapıçam.
Parcul natural Kapıçam este situat pe drumul care leagă Kahramanmaraş de Gaziantep, în sud-estul centrului orașului. Această zonă a fost declarată parc natural pe 26 septembrie 2008. Conform paginii "Învățare în afara școlii" de la Ministerul Educației, parcul este accesibil și cu transportul în comun, fiind situat pe drumul principal. Aceeași pagină menționează autobuzul public numărul 40, care pleacă din centrul orașului; verificați informațiile despre traseu și orar dintr-o sursă actualizată. Datorită poziției sale de pe drum, parcul este ușor de găsit și cu mașina personală. Cea mai importantă atracție a parcului este grădina botanică. Aceasta se întinde pe o suprafață de 5 hectare și, conform informațiilor de la direcția județeană și de la pagina Ministerului Educației, găzduiește 425 de specii rare, endemice, ierboase și lemnoase. "Endemic" înseamnă că o specie crește în mod natural doar într-o anumită regiune. În grădina botanică se află trei iazuri artificiale. Conform paginii Ministerului Educației, aceste iazuri creează un habitat unic și atrag o varietate de insecte, precum și anumite specii de păsări. Cea mai bună modalitate de a observa fauna sălbatică este să vă plimbați încet de-a lungul malurilor iazurilor și să așteptați în liniște. Aceeași pagină descrie această zonă ca fiind potrivită pentru observarea faunei sălbatice și pentru fotografie. În timp ce explorați, puteți compara diferitele specii de plante, împărțindu-le în categorii ierboase și lemnoase. Parcul este descris în surse ca fiind un loc care oferă oportunități bogate pentru fotografia de natură, datorită tunelurilor de copaci și a culorilor sezoniere. De aceea, este recomandabil să vă planificați vizita în funcție de anotimp. În interiorul parcului natural, pe lângă grădina botanică și iazurile artificiale, se află și o zonă de picnic, precum și o stație de producție a păsărilor prepeliță. În interiorul parcului există, de asemenea, o zonă de agrement separată, unde principalul obiectiv este drumeția. În zonele de picnic, există locuri special amenajate pentru grătar și foc. Nu faceți foc în afara acestor zone și fiți atenți la riscul de incendiu. Parcul găzduiește diverse animale; nu le oferiți hrană și nu le deranjați habitatul. Nu lăsați gunoaie în urmă. Se menționează că nu există un program oficial de vizitare, dar că zona este, în general, deschisă în timpul zilei. Unele facilități din parc pot fi închise sezonier; informați-vă din timp de la unitățile relevante. Această oprire reprezintă o pauză de drumeție și relaxare, după aglomerația pietruitoare și istorică din centrul orașului. Luați cu voi apă, o pălărie și pantofi confortabili. La ieșire

Tumulusul Domuztepe.
Domuztepe este un tell, adică un sit arheologic format din straturi succesive de așezări, situat în Câmpia Maraș, în districtul Pazarcık, în apropiere de localitatea Emiroğlu. Primăria Pazarcık indică acest tell între satele Kelibişler și Emirler. Acest loc este un sit de excavări; nu trebuie considerat un muzeu sau un parc turistic amenajat. Deoarece informațiile despre acces și vizitare nu sunt disponibile pe site-urile oficiale, este recomandat să contactați înainte de a pleca, Direcția pentru Cultură și Turism a provinciei și Primăria Pazarcık. Situl de excavări este o zonă arheologică protejată; accesul este interzis fără permisiune, iar colectarea de obiecte de la suprafață este interzisă. Conform articolului din "Internet Archaeology", tell-ul este situat în Câmpia Maraș, între orașele Gaziantep și Kahramanmaraș, între Munții Taurus și Amanos. Articolul menționează, de asemenea, că suprafața așezării este de aproximativ 20 de hectare. Tell-ul a fost descoperit în 1994. Între 1995 și 2006, o echipă comună a Universității din Manchester și a UCLA, condusă de Stuart Campbell și Elizabeth Carter, a efectuat excavări. Din 2008, lucrările sunt continuate de Universitatea din Manchester și Muzeul Britanic. Așezarea este datată aproximativ între 6000 și 5500 î.Hr. Primăria Pazarcık oferă aceeași perioadă și o asociază cu Epoca Neolitică și Calcolitică, adică cu cultura Halaf. Cultura Halaf este o influență culturală răspândită în partea de nord a Semilunii Fertile. Conform articolului, în această perioadă, există un schimb intens de materiale și idei între așezări. Excavările au scos la iveală caracteristici arhitecturale complexe și o bogată cultură materială. Printre descoperiri se numără o cantitate mare de ceramică pictată, figurine de animale și oameni, sigilii cu modele gravate și amprente ale acestora. De asemenea, au fost găsite boluri de piatră fin lucrate, unelte de măcinat, unelte de os și obiecte de piatră realizate din obsidiana. Obsidiana este un tip de sticlă naturală de culoare închisă, de origine vulcanică. Peste 10.000 de obiecte de obsidiana au fost descoperite în tell, reprezentând aproximativ 18-20% din totalul obiectelor de piatră. Analizele geochimice efectuate pe un număr limitat de fragmente au arătat că obsidiana provine din numeroase surse, aflate la distanță unele de altele. Acest lucru sugerează că așezarea avea o rețea extinsă de contacte. Tell-ul este un deal artificial, format în urma așezărilor succesive de-a lungul timpului; puteți interpreta astfel zonele similare din câmpie. Pentru a proteja zona, vă rugăm să observați doar din locurile permise și să faceți fotografii de la distanță. Traseul se termină aici
Comentarii
Se incarca...
