Istanbul, așa cum a fost concepută de arhitecții Vedat și Kemaleddin.

Monumentul Aviatorilor, situat în Parcul Fatih din Saraçhanebaşı, marchează începutul traseului. Monumentul a fost construit în memoria lui Fethi, Sadık și Nuri Bey, considerați primii aviatori care și-au pierdut viața în istoria aviației turce. Acești aviatori au efectuat un zbor de aproximativ 2.500 de kilometri, de la Istanbul la Cairo, cu două avioane, cu puțin timp înainte de Primul Război Mondial. În timpul zborului, ei și-au pierdut viața și au fost înmormântați la Damasc, lângă mausoleul lui Saladin, în Moscheea Omeyyadină. Monumentul, proiectat de arhitectul Vedat Tek, a fost inaugurat pe 2 aprilie 1914, iar construcția sa a fost finalizată în 1916. Inițial, monumentul a fost amplasat în fața clădirii primăriei Fatih, iar clădirea respectivă este folosită din 2010 ca sediu al unei universități.

Pentru a admira monumentul, plimbați-vă încet în jurul său. Coloana, ridicată pe un piedestal de marmură, este intenționat fracturată, simbolizând zborul întrerupt. În vârful coloanei se află o ramură de laur din bronz. De o parte și de alta a piedestalului se află replici mărite ale medaliei pe care aviatorii ar fi primit-o dacă ar fi ajuns la Cairo; pe medalie se pot observa o imagine a unui avion, Turnul Beyazıt și o reprezentare a Istanbulului. Înălțimea monumentului este de aproximativ 7,5 metri.

Această scurtă oprire reprezintă un început excelent pentru restul traseului. Când Vedat Tek a construit acest monument, el finalizase deja clădirea Ministerului Poștelor și Telegrafelor; fațada impunătoare pe care o veți vedea în curând în Sirkeci este opera aceluiași arhitect, la fel ca această coloană simplă și fracturată. De la monument, puteți ajunge la Laleli, următoarea destinație, în aproximativ zece minute de mers pe jos.

Sursa: Wikipedia.

În Laleli, pe strada Ordu, se află această clădire impunătoare, situată lângă moscheea Laleli, care datează din secolul al XVIII-lea. A fost construită ca primul proiect de locuințe colective din interiorul zidurilor orașului. În 1918, după un incendiu devastator care a cuprins zonele Cibali, Altımermer și Fatih, au rămas mulți oameni fără adăpost. Pentru a le oferi un loc de cazare, arhitectului Kemaleddin i s-a comandat construirea unui complex de patru blocuri. Clădirea a fost construită pe terenul care aparținea complexului Laleli, în locul medresei Koska, parțial distrusă în cutremurul din 1894 și incendiată în 1911. Construcția a început în 1919, cu fonduri obținute prin donații publice, și a fost finalizată în 1922. Numele inițial al complexului a fost "Apartamentele pentru Victimele Incendiului".

Conform paginii Wikipedia în limba engleză, aceste apartamente se numără printre primele clădiri moderne construite din beton armat din Istanbul. Cele patru blocuri pătrate, simetrice și de dimensiuni egale, formează un ansamblu unitar, separate de curți interioare. Complexul includea 124 de apartamente, 25 de magazine, o spălătorie comună și un spațiu pentru depozitarea cărbunelui pentru fiecare apartament. Din cauza faptului că finalizarea complexului a coincis cu sfârșitul imperiului, victimele incendiului nu au putut fi relocate aici. În primii ani ai Republicii, clădirea a fost preluată de Asociația Turcă pentru Aviație și a primit numele de "Apartamentele Aviației". A fost folosită ca locuință până în 1985, când a fost transformată într-un hotel.

Traversați strada și admirați clădirea în ansamblu: aici se poate observa cel mai bine modul în care Kemaleddin a combinat stilul clasic otoman cu noul material de construcție, betonul armat, și cu conceptul de locuințe colective. Pentru a intra în interior, este necesară permisiunea administrației hotelului. De aici, puteți merge pe jos până la stația de tramvai Laleli-Universitate și apoi să ajungeți în Sirkeci.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Wikipedia.

Patulul Căminului al Patrulea este cel mai cunoscut dintre complexele construite de Ministerul Afacerilor Religioase, având scopul de a genera venituri. Conform Enciclopediei Islamice TDV, Kemaleddin a elaborat proiectele pentru moschei și școli, precum și pentru complexele menționate, între 1910 și 1911, iar cele cinci complexe din Istanbul au fost construite între 1911 și 1926. Acest complex a fost construit în locul complexului Hamidiye, aparținând lui Abdulhamid I. Construcția a început în anii 1910, dar din cauza Războaielor Balcanice și a Primului Război Mondial, a fost finalizată abia în 1926. În perioada ocupației, soldații francezi au folosit clădirea, care nu era încă finalizată, ca barăci între 1920 și 1923.

Fațada, care dă spre bulevardul Hamidiye, are aproximativ 79 de metri lungime și 27 de metri înălțime; la capete se ridică turnuri. Fațadele vestice, sudice și estice sunt acoperite cu piatră și marmură. Clădirea are o structură de oțel; la parter se află 24 de magazine, iar în cele patru etaje superioare, fiecare etaj are 37 de birouri de dimensiuni egale, adică un total de 148 de birouri. Cele două scări principale sunt amplasate la o distanță de 30 de metri una de cealaltă, conform reglementărilor de siguranță împotriva incendiilor ale vremii, și sunt completate de ascensoare. Astfel, fațada prezintă elemente decorative otomane clasice, în timp ce interiorul are aspectul unui birou modern.

La sfârșitul secolului al XX-lea, în clădire se afla și Bursa de Valori din Istanbul. După ce a fost evacuată în 2000, clădirea a fost restaurată și, din 2006, este folosită ca hotel. Cea mai bună priveliște a fațadei se poate admira de pe trotuar; observați turnurile de la capete și ornamentele de piatră dintre ferestre, apoi mergeți câțiva pași mai departe, la Marele Oficiu Poștal.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Inventarul Cultural; Wikipedia.

Poșta Centrală este considerată una dintre cele mai importante realizări ale arhitectului Vedat Tek și un exemplu timpuriu al primului curent de arhitectură națională. Vedat Bey a fost numit arhitect la Ministerul Poștelor și Telegrafelor în 1905, iar construcția clădirii, care urma să fie sediul ministerului, a început în 1905 și s-a finalizat în 1909. Serviciile poștale funcționau încă din 1840 într-o clădire din curtea Moscheii Yeni, apoi au fost mutate într-o clădire din Eminönü în 1890, iar în 1909 au fost mutate aici. Numele clădirii a fost schimbat în "Noua Poștă" în anii 1930, apoi a devenit "Poșta Centrală". Între 1927 și 1936, aici a funcționat și postul de radio al Istanbulului.

Începeți prin a admira exteriorul. Clădirea, cu patru etaje, are o intrare ridicată de scări; colțurile feței principale sunt accentuate și ridicate, fiind acoperite cu o cupolă. Fațada este realizată din piatră sculptată și marmură, iar decorațiunile prezintă elemente din stilul otoman al secolului al XVI-lea. Panoul de ceramică de deasupra intrării, scris în limba veche, menționează "Ministerul Poștelor și Telegrafelor". Observați detaliile realizate din piatră în două culori, plăcile de ceramică cu modele geometrice, scrierile în stil kufi și capetele ornamentate. Se presupune că cărămizile au fost, de asemenea, proiectate special de Vedat Tek.

În interior, intrarea principală duce la o sală centrală dreptunghiulară, care se extinde pe trei etaje; tavanul acestei săli este acoperit cu sticlă în nuanțe de portocaliu și albastru. La parter, încă funcționează o poștă, iar o parte a clădirii găzduiește Muzeul PTT Istanbul, care prezintă istoria comunicațiilor și funcționează din 2000. Clădirea este inclusă în inventarul de monumente și este în curs de restaurare; verificați dacă poșta și muzeul sunt deschise înainte de a merge. Fiind o clădire publică activă, întrebați un angajat înainte de a face fotografii în interior.

Sursa: Wikipedia; Inventarul de monumente.

Această mică moschee, situată în cartierul Kamer Hatun din zona Tarlabaşı, Beyoğlu, este una dintre lucrările lui Kemaleddin din perioada în care a fost șeful departamentului de arhitectură al instituției Evkaf. Conform Enciclopediei Islamice TDV, după 1909, Kemaleddin a fost șeful departamentului de arhitectură al instituției Evkaf și a supervizat renovarea multor moschei și mici locuri de rugăciune în cadrul noii instituții de construcții și reparații. Conform Wikipedia, prima moschee a fost construită în 1514 de Yavuz Sultan Selim pentru mama sa adoptivă, Kamer Hatun, și, până în secolul al XIX-lea, se afla într-o stare de degradare. Instituția Evkaf a comandat renovarea clădirii, iar conform TDV, această renovare a avut loc în 1911. Sursele care descriu primul curent de arhitectură națională includ Moscheea Kamer Hatun printre exemplele importante ale acestui curent.

Moscheea ocupă doar 223 de metri pătrați dintr-un teren de 565 de metri pătrați, lăsând un mic curte în jurul ei. Zidurile sunt construite din piatră, iar acoperișul este din lemn, acoperit cu plumb. Are un singur minaret, care se ridică la stânga nișei de rugăciune. Vizitarea acestei moschei după ce ați vizitat moscheile Selatin sau fațadele impunătoare din Sirkeci oferă o comparație interesantă: veți observa cum același limbaj arhitectural este aplicat la o scară mai mică, într-o moschee de cartier.

Moscheea este o moschee de cartier deschisă pentru rugăciuni. Vă rugăm să amânați vizita în timpul orelor de rugăciune, să vă scoateți pantofii, să vă îmbrăcați modest, acoperind umerii și genunchii, iar femeile ar trebui să-și acopere capul. Puteți ajunge aici mergând aproximativ zece minute de la Piața Tünel, pe strada Meşrutiyet. De aici, puteți lua un autobuz care merge spre Taksim, ultima stație fiind Bebek, urmând apoi faleza.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Wikipedia.

Moscheea se află pe malul Bosforului, în Golful Bebek, chiar lângă docul Bebek. Denumirea sa oficială este Moscheea Hümayun-u Abad, iar clădirea a fost construită în 1913 de arhitectul Kemaleddin, folosind piatră, în locul unei moschei construite anterior de Nevşehirli Damat İbrahim Paşa. Enciclopedia Islamică TDV o include pe Moscheea Bebek printre operele lui Kemaleddin, menționând că, în același an, el proiecta, de asemenea, Moscheea Kuloğlu din Bostancı și Moscheea Amine Hatun din Bakırköy, iar Moscheea Mecidiye din Yeşilköy fusese finalizată în 1909. Astfel, Moscheea Bebek este una dintre numeroasele moschei pe care arhitectul le-a construit în diferite părți ale Istanbulului. Wikipedia clasifică clădirea în stil neoclasic.

Planul moscheii urmează o structură clasică, la scară redusă: cupola se sprijină pe o bază octogonală și este susținută de patru jumătăți de cupolă laterale. Priviți de la doc sau de pe faleză, de la o distanță și dintr-un unghi diferit; astfel, veți putea observa cel mai bine modul în care cupola și jumătățile de cupolă se ridică treptat. Gândiți-vă la această mică moschee de pe malul Bosforului, alături de clădirea cu schelet metalic pe care ați văzut-o dimineața în Sirkeci: Kemaleddin a folosit același limbaj arhitectural atât într-un centru de afaceri, cât și într-o moschee de cartier.

Moscheea este deschisă pentru rugăciuni. Evitați să o vizitați în timpul rugăciunilor, în special vineri la prânz. Vă rugăm să vă scoateți pantofii, să purtați haine care să vă acopere umerii și genunchii, iar femeile trebuie să-și acopere părul. Vă rugăm să fiți silențioși în interior. După vizită, puteți încheia ziua plimbându-vă pe faleza Bebek, admirând priveliștea asupra Bosforului; faleza Bebek este inclusă și în alte itinerarii ale noastre.

Sursă: Enciclopedia Islamică TDV; Wikipedia.