În Zeytinburnu, în afara zidurilor, de la Kazlıçeşme până la Topkapı.

Părăsiți stația Kazlıçeşme a metroului Marmaray și îndreptați-vă spre strada Abay, cunoscută anterior sub numele de strada Demirhane. Fântâna se află pe această stradă, la doar câteva minute de mers pe jos de la stație. Conform Wikipedia, strada Demirhane începe de la ziduri și se întinde în direcția stației Zeytinburnu, împărțind cartierul în două părți mari. Când ajungeți în fața fântânii, priviți mai întâi fațada în ansamblu: este o structură realizată din piatră tăiată, cu o singură față, având o nișă dreptunghiulară, încadrată de ornamente, sub un arc în formă de ogivă. Căutați micul rozet sculptat pe piatra de la capătul arcului, care poate fi ușor trecut cu vederea. Inscripția de pe marmură, situată deasupra arcului, nu este originală; inscripția veche, vizibilă pe fotografii din anii 1930 și 1940, a dispărut, iar inscripția actuală a fost rescrisă de un caligraf în timpul renovărilor din anii 2000. Locul principal la care trebuie să acordați atenție este oglinda din interiorul nișei. Sub inscripția scrisă în stil sulus, pe o placă de marmură albă, se află imaginea unui gâscă corpolentă, care dă numele cartierului, și o ramură cu frunze în formă de stea, situată în fața acesteia. Data indicată de inscripție, conform sistemului abjad, este anul 953 al calendarului islamic, adică 1546-1547, iar cel care a comandat construcția fântânii este menționat ca fiind Mehmed Bey. Se crede că acest Mehmed Bey este Aşık Pir Mehmed Çelebi, un profesor care a murit în Skopje. Piatra cu sculptura gâscii este mult mai veche decât fântâna. În 2002, căutătorii de comori au spart marmura în speranța de a găsi aur; examinarea fragmentelor rămase a relevat că piatra era de origine bizantină, datând din secolul al V-lea. Când fragmentele au fost inversate și asamblate, a apărut un motiv cristogram, ceea ce înseamnă că meșterul otoman a inversat piatra bizantină și a sculptat un motiv pe partea din spate. Marmura a fost restaurată în 2010, respectând aspectul original. Evliya Çelebi, în cărțile sale de călătorie, scrie că a găsit sculptura gâscii de sub arcul acestei fântâne, situată în afara zidurilor Yedikule, de o frumusețe de neimaginat. Pe suprafețele de piatră de pe ambele părți ale fântânii, există nișe rotunjite, în formă de arc, și câte o piatră de milostenie alături de ele; nu le neglijați. Acum, priviți cartierul din spatele dumneavoastră. Conform Wikipedia, după ce Fatih Sultan Mehmed a Sursa: Wikipedia, Kazlı Çeşme; Wikipedia, Kazlıçeşme; Primăria districtului Zeytinburnu, Istoria districtului nostru; Budak, Revista de Științe Politice a Universității Marmara.

În timp ce veniți dinspre Kazlıçeşme, veți aborda zidurile dinspre vest și, la această stație, veți admira fațada exterioară a fortăreței, nu interiorul. Începeți prin a observa cum a fost construită linia de zid. Zidurile exterioare, construite în timpul lui Teodosiu II, sunt alcătuite din trei straturi: zidul principal gros, situat în interior, un zid exterior mai jos și, în față, un șanț larg. Zidul principal are o grosime de 4,5 până la 6 metri și o înălțime de aproximativ 12 metri, în timp ce zidul exterior atinge o înălțime de 8,5 până la 9 metri. Observați benzile de cărămizi roșii intercalate în structura de piatră; acestea nu sunt doar decorative, ci consolidează zidul, fixând cărămizile de miezul de mortar. Șanțul avea o lățime de 20 de metri și, în unele locuri, o adâncime de 10 metri; puteți încă distinge pereții transversali care îl împărțeau în secțiuni. Apoi, îndreptați-vă privirea spre Poarta de Aur. Poarta de Aur, poarta ceremonială a Imperiului Bizantin, era locul prin care împărații intrau în oraș în timpul triumfurilor și în timpul ceremonilor de stat, cum ar fi încoronările. Există dezbateri cu privire la perioada în care a fost construită poarta; cercetătorii sunt împărțiți între perioada lui Teodosiu I și Teodosiu II, majoritatea fiind de părere că a fost construită în timpul lui Teodosiu II. În ultimele decenii ale Imperiului Bizantin, deschiderile porții au fost închise, reducându-i dimensiunile; puteți încă vedea, din exterior, arcul mare închis, situat între cele două turnuri de marmură. O gravură din 1685 arată că fațada exterioară a porții era decorată cu panouri în relief; fragmentele rămase din acele sculpturi se află astăzi la Muzeele Arheologice din Istanbul. În 1458, Fatih Sultan Mehmed a construit Fortăreața Yedikule, adăugând trei turnuri mari la cele patru turnuri existente din zidul interior. Fortăreața și-a pierdut funcția de poartă și, în cea mai mare parte a perioadei otomane, a fost folosită ca depozit, arhivă și închisoare de stat. Căutați și mica Poartă Yedikule, situată chiar lângă fortăreață; cercetătorii sunt împărțiți cu privire la faptul dacă această poartă, situată între turnurile 11 și 12, este de origine bizantină sau otomană. Acum, priviți spre picioarele zidurilor, spre benzile de verdeață care înconjoară șanțul și drumul. Conform site-ului Ministerului Culturii și Turismului, Grădinile Yedikule, situate de-a lungul zidurilor, între Mevlanakapı și Yedikule, sunt un moștenire vie, unde legume sunt cultivate de peste 1.500 de ani. Conform sursel Puteți ajunge la Topkapı printr-o plimbare de aproximativ trei kilometri; dacă vă obosiți, autobuzul MR11 circulă în aceeași direcție. Sursa: Wikipedia, Zidurile Constantinopolului; GoTürkiye, Zidurile din Istanbul; Wikipedia, Yedikule; Wikipedia, Închisoarea Yedikule.

Când ajungeți la Topkapı, trecând de ziduri, spațiul verde larg de pe partea cealaltă este Parcul Cultural Topkapı, iar muzeul se află în interiorul acestui parc. Conform site-ului oficial al muzeului, în trecut, în această zonă se afla autogara Trakya. După mutarea autogării, a fost amenajat parcul, iar muzeul a fost deschis publicului în 2009. Conform Wikipedia, construcția parcului a început în 1999, iar parcul se întinde pe o suprafață de 354.000 de metri pătrați. Înainte de a intra în muzeu, opriți-vă în fața porții și priviți în jur, deoarece locul în care se află muzeul face parte din poveste. Conform site-ului oficial, privit de la punctul în care se află muzeul, în stânga se văd zidurile Edirnekapı, în față zidurile Topkapı, iar în dreapta zidurile Silivrikapı. Topkapı era poarta Sfântului Romanos din perioada bizantină, iar numele său provine de la tunul mare amplasat în fața sa în timpul asediului din 1453. Interiorul începe cu o expoziție. Această secțiune, realizată de istoricii Erhan Afyoncu și Coşkun Yılmaz, prezintă, prin intermediul miniaturilor, gravurilor și picturilor, povestea orașului, de la fondare până la asediu, cucerire și activitățile de reconstrucție ale lui Fatih Sultan Mehmed. Nu treceți repede prin expoziție; contextul scenei pe care o veți vedea pe platforma de sus se află aici. La sfârșitul expoziției, treceți printr-un coridor scurt și întunecat și ajungeți la platforma cu panorama. Pictura este realizată pe suprafața interioară a unei semisfere cu un diametru de 38 de metri și acoperă o suprafață bidimensională de 2.350 de metri pătrați. Secțiunea de 650 de metri pătrați dintre pictură și platformă este, de fapt, tridimensională; aici se află replici ale tunurilor, ale obuzelor și ale butoaielor cu pulbere. Conform site-ului oficial, în pictură sunt aproximativ 10.000 de figuri, iar aceste figuri încep cu dimensiunea unui om și se micșorează spre orizont. Când urcați pe platformă, ridicați-vă privirea: cerul se întinde, sub forma unei cupole, de deasupra picturii, astfel încât nu puteți distinge unde se termină pictura. Muzeul atribuie această scurtă stare de confuzie pe care o resimt vizitatorii în primele momente faptului că pictura nu are un punct de început sau de sfârșit. Apoi, faceți o plimbare lentă și observați fisurile din ziduri. Conform Wikipedia, secțiunile distruse ale zidurilor și dimensiunile acestora sunt reproduse pe baza unui raport de reparații a zidurilor prezentat primului guvern al orașului Istanbul, Hızır Bey. Pictura este rezultatul colaborării a opt artiști, realizată între 2005 și 2008

Moscheea se află în cartierul Topkapı, la intersecția dintre vechea stradă Davutpașa, cimitirul Topkapı și autostrada E-5; este la doar câteva minute de mers pe jos de la Panorama. Conform Enciclopediei Islamice TDV, clădirea este cunoscută și sub numele de Takyeci İbrahim Çavuş, Arakiyeci İbrahim Ağa și Takkeci Camii. A fost construită de Takyeci İbrahim Ağa; numele său provine de la ocupația sa, "arakiyeci", care se referea la producătorii de lichior. Înainte de a intra în curte, observați fântâna situată la colț. Această fântână, cea mai veche structură a complexului, a fost construită în 1578 de İbrahim Ağa, conform inscripției sale conservate în interiorul moscheii. Inscripția de pe marmura fântânii de pe partea opusă menționează că a fost adăugată în 1820 de Sadrazam Derviş Mehmed Pașa; aceasta fiind ultima structură adăugată complexului. Inscripția de pe ușa moscheii indică faptul că construcția a fost finalizată în 1592, iar a doua fântână, situată lângă poarta de est a curții, datează din 1593-1594. Veți observa că exteriorul moscheii este destul de modest: este o clădire mică, cu acoperiș în pantă, construită din piatră și cărămidă, cu o zonă de rugăciuni acoperită, susținută de stâlpi de lemn. Numărați cei optsprezece stâlpi de lemn de pe partea exterioară și cei zece de pe partea interioară; Enciclopedia Islamică TDV subliniază că, în ciuda dimensiunilor sale modeste, moscheea este importantă datorită tehnicii de construcție și bogăției interiorului, unde pot fi observate detalii care nu sunt evidente în alte clădiri similare. Minaretul, construit din piatră, se află în colțul de nord-vest; are o bază pătrată, un corp cu șaisprezece laturi și un singur balcon. Alegeți un moment pentru vizită care nu coincide cu orele de rugăciune, scoateți-vă pantofii, purtați haine care vă acoperă umerii și genunchii și mențineți liniștea. Când intrați, priviți mai întâi în sus. Conform Enciclopediei Islamice TDV, cupola din lemn, cu un diametru de aproximativ 5,5 metri, care acoperă zona de rugăciuni, nu este vizibilă din exterior; este ascunsă sub acoperiș și se sprijină pe un suport octogonal, decorat cu ornamente din lemn. Zona de rugăciuni are o formă aproximativ pătrată; conform Enciclopediei Islamice TDV, dimensiunile sale sunt de aproximativ 11,2 și 11,7 metri, iar înălțimea este de aproximativ 6,2 metri. Balconul este susținut de zece stâlpi de lemn și se extinde de-a lungul peretelui de nord-vest. Apoi, îndre În timpul domniei lui Mahmud, clădirea a fost restaurată, iar în 1985, în urma unei lucrări efectuate de Direcția Generală a Fondurilor Religioase, au fost descoperate decorațiuni sculptate pe stâlpii din lemn. Structura a fost renovată semnificativ după anul 2005. La întoarcere, puteți lua tramvaiul T1 de la Topkapı sau puteți coborî în Kazlıçeşme cu autobuzul MR11 și vă puteți conecta la Marmaray. Sursă: Enciclopedia Islamică TDV, Complexul Takkeci Ibrahim Ağa; Wikipedia, Complexul Takkeci Ibrahim Ağa.