Farurile din Istanbul, de la Marea Marmara până la Marea Neagră.

Prima oprire a primei zile este Capul Yeşilköy. Cunoscut și sub numele de Farul Ayastefanos, este primul far istoric pe care îl întâlnesc navele care navighează din Marea Marmara spre Bosfor. Construit în 1856, când Imperiul Otoman a încheiat un acord cu francezii pentru administrarea farurilor, a fost administrat de Administrația Farurilor, condusă de Michel Pașa, de origine franceză; Wikipedia în engleză menționează pentru prima dată că a fost incendiat pe 5 ianuarie 1857.

Turnul, cu forma unei prisme octogonale, se ridică din centrul clădirii paznicului. Are o înălțime de 16 metri de la sol și 23 de metri deasupra nivelului mării, iar lumina sa este vizibilă de la o distanță de 15 mile marine. Sursa de lumină a evoluat de-a lungul timpului, de la gaz la acetilenă, utilizând lampa Dalén, și apoi la electricitate. Farul a fost reparat în 1945, 1971 și 1988 și este încă funcțional, fiind administrat de Direcția Generală de Siguranță Maritimă.

Turnul nu este deschis publicului și nu se poate intra în el. Admirați farul de pe coastă și din împrejurimi. Observați cum corpul octogonal se ridică din centrul clădirii paznicului și balcoanele care înconjoară camera farului. În a doua zi, veți vedea Farul Rumeli, a cărui lumină se află la 58 de metri deasupra mării; cei 23 de metri reprezintă diferența dintre țărmul joas al Mării Marmara și promontoriile înalte ale Mării Negre.

Puteți ajunge la far de la stația Marmaray din Yeşilköy, coborând spre plajă și mergând pe jos. În acest promontoriu deschis spre Marea Marmara, vântul poate fi puternic; dimineața devreme este liniștită și oferă o lumină blândă, ideală pentru fotografii. De aici, puteți reveni la Marmaray și merge spre Sirkeci.

Sursă: Wikipedia; Kıyı Emniyeti Genel Müdürlüğü (Direcția Generală de Siguranță Maritimă).

În timp ce vă plimbați de-a lungul drumului de coastă, care leagă Sirkeci de Sarayburnu, veți vedea, pe partea Kennedy Caddesi, la baza zidurilor Marmara, farul Ahırkapı. Povestea acestui far este cu aproximativ un secol mai veche decât a multor alte faruri de pe această rută. În 1755, după ce o navă a naufragiat în apropiere de Kumkapı din cauza vremii nefavorabile, sultanul Osman al III-lea a ordonat construirea unui far pe ziduri, care să fie aprins în fiecare seară. Turnul actual, din piatră, a fost construit în timpul domniei lui Abdulmecid, după Războiul Crimeii, în 1857; conform Wikipedia în limba engleză, la construcție au lucrat ingineri francezi.

Observați forma turnului. Corpul cilindric, așezat pe o bază pătrată, are un balcon care amintește de balconul unei minarete. Turnul are o înălțime de 26 de metri, lumina sa este vizibilă de la 36 de metri deasupra mării și poate fi văzută de la o distanță de 16 mile marine. Singura bandă neagră de pe corpul alb este un indicator vizual, care facilitează identificarea farului de pe mare, în timpul zilei.

Legătura farului cu marea s-a schimbat în 1958, odată cu construirea drumului de coastă; turnul nu mai este situat direct pe malul apei. Wikipedia în limba turcă menționează că, între 1907 și 1995, farul a fost administrat de femeile din familia Lik; aceasta este una dintre poveștile umane mai puțin cunoscute din istoria farurilor din Istanbul. Inițial, întreținerea era asigurată de Bostancı Ocağı, iar în prezent este realizată de Kıyı Emniyeti.

Turnul nu este deschis publicului; puteți vedea farul de pe partea de coastă a drumului și de la baza zidurilor. Apa din fața dumneavoastră este înregistrată în documentele Kıyı Emniyeti ca fiind zona de ancorare Ahırkapı; este posibil să vedeți nave ancorate în larg. De aici, puteți reveni la Sirkeci și puteți lua Marmaray pentru a ajunge la Üsküdar.

Sursa: Wikipedia; Wikipedia; Kıyı Emniyeti Genel Müdürlüğü.

Traversați Bosforul cu Marmaray și mergeți pe jos până la malul Salacak. Turnul Femeii, situat la aproximativ 200 de metri de țărmul Üsküdar, este cea mai veche structură de pe traseu, dar și cea mai puțin cunoscută ca far. Sursele indică faptul că prima structură a fost construită în 1110, în timpul domniei împăratului bizantin Alexios I, fiind un turn din lemn, protejat de ziduri de piatră. Turnul a fost distrus de un cutremur în 1509 și reconstruit, apoi a luat foc în 1721. Ulterior, a fost reconstruit și utilizat ca far. În 1763, a fost renovat cu piatră mai rezistentă, iar aspectul său actual a fost obținut în 1832, prin renovările efectuate de Mahmud al II-lea. Wikipedia subliniază faptul că turnul și-a menținut întotdeauna rolul de far, ghidând navele care trec pe timp de noapte.

Ultima renovare majoră a turnului a fost inițiată de Ministerul Culturii și Turismului în 2021. După o lucrare care a durat mai mult de doi ani, turnul a fost redeschis publicului în mai 2023, fiind declarat monument istoric. Zidurile, slăbite de cristalizarea sării, au fost consolidate cu cabluri din oțel inoxidabil. Poziția turnului, la intrarea sudică a Bosforului, pe o mică insulă aflată la distanță de țărm, îl face un reper vizibil ziua și un punct de avertizare noaptea, datorită luminii sale.

Puteți ajunge la turn cu barci care pleacă de pe țărm. Verificați punctele de plecare, orarele curselor și orele de vizitare pe site-ul oficial. În timp ce explorați interiorul turnului, priviți pe ferestre: pe o parte, peninsula istorică și Sarayburnu, pe cealaltă parte, țărmul Üsküdar și intrarea în Bosfor. Turnul, împreună cu Ahirkapı, marchează intrarea sudică a Bosforului, care se deschide spre Marea Marmara.

Dacă nu doriți să mergeți cu barca, puteți admira turnul de pe țărmul Salacak. De aici, puteți lua Marmaray până la Feneryolu.

Sursa: Site-ul oficial al Turnului Femeii; Wikipedia.

Pentru ultimul far al primei zile, mergeți cu Marmaray până la Feneryolu, apoi plimbați-vă sau luați un autobuz scurt până la parcul de la capul Fenerbahçe. Numele vechi al peninsulei este Kalamış. Documentele istorice relatează că poziția peninsulei a cauzat frecvent accidente pentru nave; se menționează că în 1562, Sultanul Suleiman cel Magnific a emis un decret pentru instalarea unui far aici. Turnul actual a fost construit în 1857.

Corpul alb, cilindric, are două balcoane, iar camera farului este, de asemenea, albă. Clădirea de pază, cu un singur etaj, adiacentă turnului, este încă acolo; turnul și clădirea de pază sunt protejate ca monumente culturale. Lumina a trecut de la gaz la acetilenă și apoi la electricitate, la fel ca celelalte faruri de pe traseu; astăzi, emite două impulsuri la intervale de 12 secunde și este vizibilă de la o distanță de 15 mile marine. Fiecare far are un model de semnalizare diferit, iar maritimii identifică farul după acest model; dacă așteptați la amurg, puteți număra ritmul luminii.

Parcul este deschis publicului, dar nu se poate intra în turn. Admirați farul de pe teritoriul parcului și de pe coasta stâncoasă care se uită spre Marea Marmara. Observați modul în care corpul turnului se unește cu clădirea de pază și alinierea balcoanelor; căutați unghiuri de pe coastă pentru a fotografia turnul cu marea în fundal.

Parcul Fenerbahçe este menționat ca un punct de interes pe traseul de coastă din Kadıköy; aici, îl puteți vedea ca parte a lanțului de faruri din Istanbul, pe partea asiatică, de-a lungul Mării Marmara. Petreceți ziua aici, așteptând ca lumina să se aprindă, apoi, în a doua zi, veți merge cu mașina până la intrarea în Marea Neagră.

Sursa: Wikipedia; Direcția Generală de Siguranță Maritimă.

În al doilea zi, începeți devreme și folosiți mașina. Farul Rumeli se află pe malul european, în satul Sarıyer, la vărsarea Bosforului în Marea Neagră. A fost construit pentru a permite navelor de război franceze și britanice să intre și să iasă în siguranță în Marea Neagră în timpul Războiului Crimeii. Conform Wikipedia, Michel Pașa, de origine franceză, a construit turnul împreună cu farul Anadolu, de pe malul opus, iar farul a fost pus în funcțiune pe 15 mai 1856. Privilegiul de operare de un secol acordat francezilor a fost anulat în 1933, iar farul a trecut sub administrarea turcă.

Turnul, cu o înălțime de 30 de metri, are o structură octogonală, realizată în trei etape. Lumina emite de la o înălțime de 58 de metri deasupra nivelului mării, iar lumina albă este vizibilă de la o distanță de 18 mile marine. Lampa a trecut de la gaz lampant la acetilenă, apoi la electricitate; o sursă de rezervă este asigurată cu gaz butan.

Farul Rumeli nu se află pe lista farurilor deschise publicului de către Autoritatea de Siguranță Maritimă; prin urmare, planificați să explorați zona din jur, nu interiorul turnului. Admirați farul din străzile satului și de pe malul mării. Priviți spre malul opus: farul Anadolu se află la doar 2 mile marine distanță, pe linie dreaptă. Poziționarea reciprocă a celor două faruri ilustrează ideea de a arăta împreună cele două margini ale vărsării pentru navele care intră în Bosfor dinspre Marea Neagră.

Pentru a ajunge de aici la farul Anadolu, trebuie să traversați Bosforul prin podul Yavuz Sultan Selim și să ajungeți pe malul asiatic. Verificați starea traficului înainte de a pleca.

Sursa: Wikipedia; Autoritatea de Siguranță Maritimă.

Farulul Anadolu, situat la capătul nordic al Bosforului, unde acesta se varsă în Marea Neagră, se află pe coasta asiatică, pe promontoriul Yum (numit și Yon sau Hrom în unele surse), și se află în apropierea satului care îi poartă numele, în Beykoz. Primul far a fost construit în anii 1830. Turnul actual a fost inaugurat în aceeași zi cu Farul Rumeli, pe 15 mai 1856, în timpul Războiului Crimeii. Concesiunea pentru exploatare a fost preluată de francezi, dar a expirat în 1933; în prezent, farul este administrat de Direcția Generală de Siguranță Maritimă.

Turnul cilindric, vopsit în alb, are aproximativ 20 de metri înălțime, inclusiv balconul și camera farului; însă, deoarece este amplasat pe un promontoriu stâncos, lumina sa este vizibilă de la o înălțime de aproximativ 75 de metri deasupra mării. Lângă turn se află o casă pentru paznic, cu două etaje. Sursa de lumină a evoluat, ca și la alte faruri, de la gaz la acetilenă și apoi la electricitate. Wikipedia descrie Farul Anadolu ca fiind unul dintre farurile rare care și-au păstrat aspectul original.

Direcția Generală de Siguranță Maritimă include Farul Anadolu printre farurile deschise pentru turiști. Cu toate acestea, condițiile de vizitare pot varia, așa că este recomandabil să verificați situația actuală înainte de a pleca. Satul este o așezare pescărească mică; admirați farul de pe versantul din jur, cu Marea Neagră pe o parte și Farul Rumeli pe cealaltă. Dimineața, priveliștea pe care o vedeți din partea europeană este acum oglindită.

Vântul bate puternic pe stâncile promontoriului; fiți atenți când coborâți spre țărm și nu lăsați copiii nesupravegheați. De aici, puteți porni spre Șile, urmând drumuri paralele cu coasta Mării Negre; această porțiune a traseului este cea mai lungă.

Sursa: Direcția Generală de Siguranță Maritimă; Wikipedia.

Farul Șile, ultimul punct de pe traseu, este situat la aproximativ un kilometru nord-est de oraș, pe promontoriul Șile, pe o stâncă aflată la 60 de metri deasupra nivelului mării. A fost construit în 1859, în timpul domniei lui Sultan Abdülmecid, și a fost pus în funcțiune în 1860. Wikipedia în limba turcă menționează că structura este administrată de Administrația Farurilor, condusă de Michel Pașa, de origine franceză, fiind astfel o parte a aceleiași administrații care a supravegheat construcția farului din Yeşilköy.

Turnul de piatră, cu forma unei prisme octogonale, are o înălțime de 19 metri. Corpul său alb este încadrat de benzi orizontale negre subțiri, iar turnului i se adaugă o clădire cu un singur etaj, folosită ca locuință pentru paznic. Lumina sa este vizibilă de la o distanță de 20 de mile marine. Inițial, lampa funcționa cu gaz, dar în 1968 a fost convertită la funcționare electrică.

Farul Șile se află în topul listei de faruri deschise publicului de către Autoritatea de Siguranță Maritimă și, conform Wikipedia în limba turcă, a fost transformat într-un muzeu. Acesta este locul unde aveți cele mai mari șanse de a vedea interiorul unuia dintre faruri; verificați programul de vizitare actual înainte de a pleca. În timpul vizitei, acordați atenție planului octogonal al turnului, grosimii zidurilor de piatră și modului în care se ajunge la camera farului.

De la far, admirați priveliștea asupra coastei Șile și a Mării Negre. Vântul și valurile sunt puternice pe stânci, deci fiți atenți când coborâți spre coastă. Dacă așteptați să vedeți lumina farului, țineți cont că drumul de întoarcere va trebui parcurs în întuneric. Plajele din Șile și Ağva, precum și orașul în sine, sunt descrise în detaliu în articolele de călătorie de pe Radar; dacă aveți timp, puteți petrece o noapte aici și explora orașul în ziua următoare.

Sursa: Direcția Generală de Siguranță Maritimă; Wikipedia; Wikipedia.