
Drumul Castelelor și Pajișților din Artvin.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Această rută combină două elemente caracteristice regiunii Artvin: arhitectura fortificațiilor, așezate în văi adânci, și pădurile de pe platourile din nord-estul provinciei. Cele patru opriri sunt conectate într-un traseu continuu: de la Văile Hatila, până la Ardanuç, apoi la Fortăreața Satlel din Șavșat și, în final, la Parcul Național Karagöl-Sahara.
Văile Hatila au fost alese ca primă oprire, deoarece, conform portalului cultural, se pot ajunge de la centrul provinciei Artvin printr-o potecă pietruită de 10 kilometri, permițându-vă să începeți ziua cu o călătorie scurtă. Aici, veți admira o vale tânără, cu o bază îngustă, roci de origine vulcanică, formațiuni de canion și defileu, precum și o vegetație bogată. Conform sursei, în zonă se găsesc 530 de specii de plante, dintre care 85 sunt specii relicte și endemice; de aceea, este important să explorați valea fără a atinge plantele, doar admirându-le. Plasarea acestei opriri la începutul traseului vă permite să vizitați ulterior obiectivele istorice cu o minte limpede.
A doua oprire este Fortăreața Ardanuç. Conform portalului cultural, fortăreața se află la 39 de kilometri de centrul orașului Artvin. Faptul că este singurul exemplu din provincia Artvin unde fortăreața exterioară și cea interioară se află una lângă cealaltă, face din acest loc cea mai instructivă oprire din punct de vedere arhitectural. Fortăreața exterioară se numește Adakale, iar cea interioară, Gevhernik; inscripția în arabă de pe turnul porții indică faptul că intrarea a fost construită în 1563.
A treia oprire este Fortăreața Satlel, situată chiar lângă drum, la aproximativ doi kilometri de centrul orașului Șavșat. Planul fortăreței, construit pe o stâncă, turnurile, turnul cilindric și cisterna săpată în stâncă, oferă un tip de fortificație diferit de cel din Ardanuç. Vizitarea celor două fortărețe una după alta oferă posibilitatea de a le compara. Data construcției fortăreței Satlel este incertă, deoarece nu există inscripții; sursa menționează doar că se poate spune că a fost construită în secolul al IX-lea.
Ultima oprire este Parcul Național Karagöl-Sahara, care leagă călătoria de păduri și platouri. Conform sursei, Karagöl este un lac de baraj; în zona Sahara, se întind platouri graduale, situate la altitudini de 1700-1800 de metri, formate din roci bazaltice, unde se organizează Festivalul Sfecla Sahara. Lacul de baraj și platourile de pe teren bazaltic sunt două zone distincte ale aceluiași parc.
Condițiile drumurilor, condițiile meteorologice, orele de deschidere și serviciile din parc pot varia; Surse:
- Portalul Cultural, Parcul Național Văile Hatila, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/artvin/gezilecekyer/hatila-vadisi-milli-parki
- Portalul Cultural, Ardanuç / Fortăreața Gevhernik, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/artvin/gezilecekyer/gevhernik-kalesi-i-derece-arkeolojik-sit-alani
- Portalul Cultural, Fortăreața Satlel, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/artvin/gezilecekyer/satlel-kalesi
- Portalul Cultural, Parcul Național Sahara Karagöl, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/artvin/gezilecekyer/sahara-karagol-milli-parki
- Primăria Șavșat, Parcul Național Karagöl-Sahara, https://www.savsat.gov.tr/karagol-sahara-milli-parki
Opriri traseu

Parcul Național Hatila Vadisi.
Intrarea în Valea Hatila se face printr-o potecă de aproximativ 10 kilometri, pietruită, care pornește din centrul orașului Artvin. Site-ul "Kültür Portalı" menționează că drumul este pietruit; verificați starea drumului și condițiile de parcare la autoritățile competente înainte de a pleca. Odată ajuns în vale, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă relaxați, deoarece acest loc este destinat mai mult observării decât plimbărilor. Râul Hatila este coloana vertebrală a văii, iar parcul natural include acest râu și afluentele sale. Conform informațiilor disponibile, valea are o formă de V, cu o bază îngustă și este o vale tânără; veți înțelege imediat această descriere când veți privi versanții. Panta versanților este de 80%, ajungând chiar și la 100% în unele zone, așa că evitați să vă apropiați prea mult de versanți când faceți fotografii. De-a lungul cursului râului, s-au format rupturi de pantă, care au dus la formarea unor cascade. Dacă doriți să vedeți cascade, urmăriți sunetul apei și observați de la o distanță sigură, fără a vă apropia de margini. În partea centrală a văii, se pot observa formațiuni de canion și defileu; ridicați privirea și examinați suprafețele stâncilor. Conform informațiilor, majoritatea rocilor din zonă sunt de origine vulcanică profundă. Observați diferențele de culoare și textură ale rocilor, deoarece, conform surselor, aceste diferențe litologice sunt legate de rupturile de pantă. Vegetația este foarte bogată și densă în partea centrală și superioară a văii. După cum menționează "Kültür Portalı", în zonă se găsesc 530 de specii de plante, dintre care 85 sunt specii relicte și endemice. Printre copaci se numără molidul, bradul, pinul, fagul, carpenul, cornul și stejarul; comparați diferențele dintre trunchiuri și frunze. În stratul de arbuști și tufăriș se găsesc: trandafir sălbatic, nuc, iasomie, mur și zmeură. Printre plantele erbacee se numără: floarea-de-colț, fragi, ferigă, salvie, afin și urzică. Nu culegeți nicio plantă; identificarea speciilor endemice necesită expertiză, așa că tratați toate plantele cu aceeași grijă. Sursele menționează și diverse specii de animale: capra de munte, veverița, dihorul, ursul, lupul, vulpea și cerbul. Printre păsări se numără: cocoșul de munte, prepelița, ciocănitoarea, șoimul și vulturul, iar printre pești se află păstrăvul. Nu considerați această listă ca o garanție a observării acestor animale; viața sălbatică își urmează propriul ritm, iar un vizitator care se mișcă în liniște are mai multe șanse să observe. Datorită pantelor

Fortăreața Ardanuç.
Cetatea Ardanuç, situată la 39 de kilometri de centrul orașului Artvin, se află în cartierul Adakale, din localitatea Ardanuç. Cetatea se înalță pe un deal înalt din zonă, așa că este bine să o localizați de la distanță înainte de a vă apropia. Conform portalului cultural, cetatea este compusă dintr-o parte exterioară și o parte interioară. Partea exterioară, cunoscută sub numele de Adakale, este cea care înconjoară zona. Partea interioară este cunoscută sub numele de Cetatea Gevhernik. Această structură duală este unică în provincia Artvin. Planificați-vă vizita ținând cont de această distincție: mai întâi explorați zona exterioară, apoi îndreptați-vă către cetatea interioară. Căutați turnul monumental al porții; acesta este cel mai bine conservat punct al cetății și oferă acces în oraș. Inscripția în arabă de pe turn datează din timpul lui Soliman Magnificul. Conform inscripției, intrarea în cetate a fost construită în 1563, iar probabil că zidurile au fost reparate în aceeași perioadă. Chiar dacă nu puteți citi inscripția, examinați-i locația, modul în care a fost sculptată și împrejurimile turnului. Originile cetății datează din perioada pre-medievală. După diverse schimbări de proprietate, a fost restaurată în secolul al V-lea și a servit o perioadă ca capitală a Regatului Iberiei. Documentele menționează că, de-a lungul timpului, a trecut în posesia sasanizilor, bizantilor, abasizilor și a Regatului Georgian Bagrat. În timp ce admirați zidurile, țineți minte această istorie complexă; este important să luați în considerare urmele mai multor epoci, nu doar a uneia. Cetatea a fost cucerită în 1551 și a devenit parte a sanjaqului otoman. În timpul dominației otomane, se știe că în zonă erau emise monede de aur și argint cu numele Ardanuç, iar se presupune că numele cetății provine de aici. De asemenea, este important de menționat că în oraș se află diverse clădiri civile și publice înregistrate. Lucrările arheologice în cetate au început în 2021. Zonele care pot fi vizitate și stadiul lucrărilor pot varia, așa că consultați Direcția de Cultură și Turism a provinciei Artvin pentru informații actualizate. Pentru fotografii, surprindeți silueta cetății de pe versanții deschiși, iar în apropiere, detaliile sculpturilor în piatră. În lumina slabă de la sfârșitul zilei, textura pietrei va fi mai bine evidențiată. Purtați pantofi cu talpă antiderapantă, deoarece terenul este înclinat, și nu vă apropiați de marginea zidurilor. Luați apă cu dumneavoastră și nu mutați nicio piatră din zonă, deoarece rămășițele sunt bunuri culturale care trebuie protejate. În timp ce vă îndreptați spre Șavșat, amintiți-vă de struct

Castelul Satıl.
Cetatea Satlel, situată pe drumul Artvin-Șavșat, se află în perimetrul localității Söğütlü, la aproximativ 2 kilometri de centrul districtului Șavșat. Datorită poziției sale pe o stâncă înaltă, silueta sa poate fi observată chiar și de pe marginea drumului. Această scurtă oprire reprezintă una dintre cele mai concise destinații istorice de pe traseu; în aproximativ o oră, puteți explora zona în mod detaliat. Începeți prin a consulta planul cetății: se menționează că acesta este similar cu cel al cetăților Bagratli. Datorită lipsei unei inscripții, data exactă a construcției nu este cunoscută. Cu toate acestea, având în vedere similaritățile în plan și caracteristicile arhitecturale, se poate presupune că a fost construită în secolul al IX-lea; această afirmație este o estimare, nu o dată precisă. Se precizează că cetatea a fost utilizată și în perioada otomană, iar o parte semnificativă a zidurilor de apărare a rămas intactă. Cetatea are o suprafață totală de 3360 de metri pătrați. În secțiunea care se întinde de la nord la vest, zidurile sunt practic inexistente; observați această diferență în timpul explorării. În zona care se întinde de la est până la capătul vestic, există patru turnuri și ziduri care se ridică până la jumătatea înălțimii acestora. Turnurile au o înălțime de aproximativ 13 metri. Pe zidul de sud-vest, există un turn cilindric, care se proiectează spre exterior, similar unui turn. Dimensiunile acestui turn sunt de 6,10 x 5,30 metri, iar înălțimea sa este de 15 metri. Pentru a înțelege planul de bază al turnului și grosimea zidurilor, faceți o plimbare în jurul acestuia. Printre ruine se află și un cisternă sculptată în stâncă. Sistemul de colectare a apei este un indiciu important pentru a înțelege modul în care funcționa o cetate situată pe un vârf de stâncă. În partea de est, există două turnuri adiacente, cu o lățime de 2,4 metri, cu plan rectangular și acoperiș în formă de boltă. În peretele median, există o fereastră mică care se deschide spre exterior; examinați îndeaproape acoperișul în formă de boltă și spațiul ferestrei. Turnul adiacent este deteriorat din interior, cu pereții superiori prăbușiți, având o înălțime de aproximativ 7 metri. În toate elementele cetății, au fost utilizate pietre de construcție și mortar de var; observați neregularitățile din structura pietrelor cu ajutorul fotografiilor detaliate. Nu vă apropiați de suprafețele stâncii și de zidurile dărâmate, deoarece puteți aluneca. Parcați vehiculul într-un loc sigur de pe marginea drumului și fiți atenți la trafic. Lumina dimineții și lumina după-amiezii iluminează diferite fețe ale cetății; dacă aveți timp, vizitați-

Parcul Național Karagöl-Sahara.
Parcul Național Karagöl-Sahara este situat în granițele orașului Șavșat și este format din două zone distincte: Karagöl și Sahara Yaylası. Puteți considera aceste două zone ca fiind două părți ale zilei: petreceți timp în zonele de pajiște din Sahara și pe malul lacului Karagöl. Conform sursei, Karagöl este un lac de baraj, format în urma acumulării apei într-o depresiune creată de o alunecare de teren. În zonă se găsesc terenuri din perioadele Paleogen și Neogen, iar majoritatea rocilor sunt de origine sedimentară. Lacul și împrejurimile sale sunt presărate cu văi, iar aceste fisuri mențin activitatea alunecărilor de teren și a mișcărilor de masă. Malul lacului este acoperit de o pădure densă, în care predomină coniferele și pinul. Admirați reflexia copacilor în apă; diminețile fără vânt oferă cele mai clare reflexii. Printre plantele enumerate se numără pinul, ulmul, trandafirul sălbatic, afinul, nucul, zmeura, murul, ierbile de pășune și alte specii. Printre animale se numără ursul, lupul, râsul, hermelina, vulpea și veverița, precum și pești precum păstrăvul și carpașul. Printre păsări se numără prepelița, șoimul, porumbelul și corbul. Nu vă apropiați de animale și nu le lăsați mâncare. Zonele împădurite de la est și vest ale lacului sunt potrivite pentru utilizare pe timp de zi și pentru camping. În zona Bagat, situată în nord-estul lacului, se află zone care pot fi folosite pentru schi alpin. Pagina administrației orașului Șavșat menționează că Șavșat este un oraș cu titlul de "Oraș Pașnic". Aceeași pagină descrie cum, la sfârșitul iernii, lacul se îngheață, acoperindu-se cu un strat alb și preluând forma unei inimi. Verificați condițiile meteo și starea drumurilor înainte de a pleca. În zona Sahara se găsește o structură geologică formată din roci bazaltice; în zonele unde bazaltul a fost erodat, ies la suprafață formațiuni terțiare. Sahara este o zonă de pajiști limitate, situată la altitudini cuprinse între 1700 și 1800 de metri, dispuse pe pante. În aceste pajiști de pe malul râului Reșat au loc Festivalurile Sfecla din Sahara; consultați administrația orașului Șavșat pentru informații despre datele și condițiile evenimentului. Portalul Cultural menționează că aceste festivaluri atrag participanți din afara regiunii și contribuie la turismul intern. În zona Kocabey Yaylası și în împrejurimi se pot observa specii de plante specifice zonei alpine; alegeți cu atenție unde călcați. Datorită altitudinii, vremea se poate schimba rapid, așa că luați cu dumneavoastră o jachetă de vânt, îmbrăcăminte în straturi și apă. Portalul Cultural desc
Comentarii
Se incarca...
