De la Suluhan la Hamamönü: Meșteșuguri Tradiționale.

Coborâți din metroul Ulus și ajungeți pe strada Anafartalar. Hanul Suluhan, situat în cartierul Hacı Doğan, între străzile Tekneciler și Suluhan, este prima oprire a traseului. Construit între 1508 și 1511, în timpul domniei lui Bayezid al II-lea, a fost inițial numit Hanul Hasanpașa, iar denumirea Suluhan a apărut în documente începând cu 1688. Numele nu este întâmplător: conform surselor, era singurul han din acea perioadă care avea un șemineu și propriul sistem de alimentare cu apă în fiecare cameră. Este o clădire cu două etaje și două curți interioare; prima curte are o formă pătrată, cu 30 de camere la parter și 32 la etaj, în timp ce în centru se află o fântână și o moschee. A doua curte era zona de grajduri, iar acolo se afla și baia.

În perioada otomană, aici se desfășurau comerțul cu cafea și cu fire. În Ankara, termenul "fire" se referea la fire de lână, deci materia primă folosită de morile pe care le veți vedea pe stradă provenea de aici. După un incendiu la sfârșitul anilor 1920, hanul a fost distrus, fiind folosit până în anii 1950 ca piață de legume și fructe. În 1937, a fost construită piața Ankara chiar în fața hanului, iar în anii 1940, de-a lungul zidului, exista o piață a vânzătorilor de cărbune. Administrația Generală a Fondurilor Religioase l-a restaurat în anii 1980, respectând aspectul original.

Astăzi, Suluhan este o piață festivă: aici veți găsi florării, magazine de decorațiuni, magazine cu articole pentru bebeluși și pentru evenimente, precum și magazine de artizanat și suveniruri. Aici puteți cumpăra flori artificiale, bomboane pentru nunți și materiale pentru ceremonia de henna. Motivul pentru care este începutul traseului artizanal este că, după 500 de ani, hanul este încă un loc unde se vând produse realizate manual. Plimbați-vă prin ambele curți, priviți de sus, de pe balcoanele etajului, și opriți-vă lângă moschee. Apoi, urcați pe strada Anafartalar și mergeți câțiva metri pe jos până la baza străzii Çıkrıkçılar.

Sursa: Wikipedia, Suluhan; Anadolu Ajansı 2018; Güven Dinçer, İdealkent 2014.

Această stradă, care se desprinde de pe bulevardul Anafartalar și urcă spre Kale, are o lungime de 200 de metri și se termină la intersecția străzilor Saraçlar și Salman. Numele său evocă o meserie: în perioada otomană, lâna de capră din Ankara era filată aici cu ajutorul roții de filat, iar din ea se țesea o țesătură fină numită "sofra". Strada făcea parte din Uzun Çarşı, care lega zonele Ulus și Samanpazarı. Incendiul din 1916 a distrus moscheile İplikçiler (datând din 1745) și Çanakçılar (din 1732) din zonă, dar piața a fost reconstruită ulterior și, începând cu 1982, s-au implementat proiecte de renovare pentru a o proteja. Astăzi, peste o mie de comercianți activează pe această stradă și în străzile adiacente, Saraçlar, Salman, Mazi și Atpazarı, specializându-se în textile, articole de mercerie, articole pentru nuntă, henna și îmbrăcăminte de mireasă. Printre comercianți, această stradă este adesea menționată alături de Mahmutpașa din Istanbul și Kemeraltı din İzmir.

Pe această stradă se găsesc și magazinele și atelierele meșterilor care lucrează cu cupru. Sunetul ciocanelor vă va indica locul unde îi puteți găsi. Originea meșteșugului de prelucrare a cuprului în Ankara este necunoscută, dar metoda distinctivă a meșterilor a fost întotdeauna forjarea: prin lovirea cu ciocanul și nicovala, se dă forma metalului, iar suprafața este decorată prin gravare și ștanțare. Modelele sunt inițial desenate pe cupru, apoi sunt realizate cu ajutorul ștanțelor create de meșteri. După cupru, al doilea material cel mai utilizat este alamul. Printre produsele oferite se numără ibricuri, cești, platouri, boluri, cazane, mortar și semaver. Vasele destinate utilizării în bucătărie sunt cositorite pe interior, în timp ce piesele decorative nu au cositor, ceea ce trebuie luat în considerare la achiziționare. Meșterii își încep adesea ucenicia la vârsta de cincisprezece sau nouăsprezece ani și învață meseria în trei sau patru ani. Astăzi, majoritatea clienților sunt turiști, iar găsirea unui tânăr dispus să preia meseria este dificilă.

Veniți dimineața devreme, când comercianții își expun mărfurile. Este permisă observarea activității de la intrare, dar este necesar să cereți permisiunea pentru a intra și a face fotografii. O mică ibric forjată manual este un suvenir autentic din Ankara, care se potrivește perfect în bagaj. Poetul İlhan Berk a scris poezii despre această stradă, iar scriitorul Metin İpek a scris povestiri inspirate de ea.

Sursa: Wikipedia; Güven Dinçer, İdealkent 2014; Asena Ertaş, fol

De la intersecția unde se termină panta, intrați pe strada Salman; strada se îndreaptă spre Koyunpazarı, iar Pirinç Han se află între cele două străzi, pe strada Pirinç, situată sub Atpazarı. Zona este un centru al antichităților din Ankara: în anii 1940, cea mai veche magazin de antichități din oraș se afla la începutul pantei Çıkrıkçılar, iar astăzi, magazinele de antichități și atelierele de artizanat continuă aceeași activitate în străduțele înguste ale lui Koyunpazarı.

Clădirea în sine are două etaje și o istorie complexă. Sursele despre vechiul Pirinç Han se bazează pe înregistrări din secolul al XVII-lea și pe o carte de fundație din 1739; această clădire, care găzduia caravane mici, a fost demolată în anii 1930, împreună cu moscheea sa, fiind înlocuită de o școală primară. Pirinç Han-ul pe care îl vizitați astăzi este o restaurare din 1985 a unei vechi case din lemn: are trei etaje, o curte interioară, o structură din lemn și pereți din chirpici. Este considerată prima casă din lemn din oraș. Pe peretele de intrare este scrisă poezia "Zidurile Hanului" de Faruk Nafiz Çamlıbel; înainte de a citi poezia, admirați clădirea în sine, iar galeriile din lemn care dau spre curte sunt o lecție la scară mică a planului tradițional al unui han.

Magazinele vând obiecte de antichități și bijuterii handmade. Există două reguli pentru cumpărături: întrebați prețul și negociați; dar, dacă cumpărați obiecte vechi, întrebați și despre perioada de fabricație și dacă au fost reparate. De asemenea, este un loc bun pentru a sta în curte și a urmări mulțimea care vine din străzile din jur. De aici, puteți ieși pe strada Koyunpazarı și începe să urcați panta.

Sursa: Wikipedia, Pirinç Han (Ankara); Güven Dinçer, İdealkent 2014; Yeni Ankara.

Strada Koyunpazarı este pavată cu pietre, are o pantă abruptă și este pe un singur sens; urcă de la Samanpazarı până la poarta principală a fortăreței. Numele său, la fel ca cel al pieței de la capăt, provine din organizarea piețelor din Ankara otomană. În oraș existau aproximativ treizeci de piețe și zone comerciale, iar Atpazarı era una dintre cele mai cunoscute. Chiar și în primii ani ai Republicii, piețele erau aranjate în ordine, în direcția fortăreței: Arabapazarı, Odunpazarı, Samanpazarı, Koyunpazarı, Atpazarı și, în fața fortăreței, Ekinpazarı. În Koyunpazarı se afla piața croitorilor și a tăbăcarilor; astăzi, în locul acestor activități, se găsesc magazine de antichități și ateliere de artizanat.

În partea de sus a străzii, în Koyunpazarı, se află Moscheea Ahi Elvan, o moschee cu douăsprezece stâlpi de lemn, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de o familie Ahi. Traseul nu intră în detalii despre interior, dar trecând pe lângă ușă, vă amintește de legătura dintre organizația de meșteșugari și aceste străzi: Ahiler erau organizația care a adus sistemul maestru-ușurar și etica profesională meșteșugarilor de aici. Nu departe, în cartierul Samanpazarı, se află și Moscheea Aslanhane, din secolul al XIII-lea.

La capătul străzii, se ajunge la Atpazarı, o piață mică din fața porții fortăreței. În fața dumneavoastră se află două hanuri din secolele XVI-XVII, Çengelhan și Çukurhan; unul este un muzeu, celălalt oferă cazare. Ele sunt subiectul unui alt traseu; pentru moment, stați în piață și observați trei lucruri: blocul de piatră al porții, porțile interioare ale hanurilor și străzile care se preling din piață. Întoarceți-vă fără a intra în fortăreață, deoarece acest traseu nu o descrie. Coborând strada, aruncați o privire la atelierele cu obloanele deschise de pe ambele părți; adesea, cele mai bune achiziții se găsesc nu pe strada principală, ci în străduțele laterale.

Sursa: Güven Dinçer, İdealkent 2014; TDV İslam Ansiklopedisi; Yeni Ankara.

Părăsiți piața Atpazarı și ajungeți la piața Samanpazarı; Hamamönü se află la aproximativ un kilometru distanță. Stația de aici nu se referă la întregul cartier, ci la Strada Sanat, creată de Primăria Altındağ. Douăzeci și două case tradiționale din Ankara au fost restaurate cu grijă și folosite ca centru artistic începând cu 2010; fiecare casă are un atelier la etaj și o galerie la parter. Casele sunt destinate artiștilor care combină arta tradițională cu cea contemporană. Când priviți prin uși, veți vedea ateliere de ebru, caligrafie, ceramică, vitralii, prelucrare a pielii, fetru, argint și bijuterii, precum și ateliere de pictură; artiștii produc, vând și predau tehnici pe cale de dispariție.

Logica traseului se inversează aici. În piețele din zona Ulus, produsele erau create pentru a fi vândute, în timp ce aici, meșteșugul continuă ca o activitate artistică și educațională. Nu ezitați să discutați cu cineva care lucrează într-un atelier; majoritatea sunt dispuși să explice tehnicile folosite. Dacă sunteți interesați de cursuri, consultați pagina web a primăriei pentru programul actualizat. Dacă doriți să achiziționați produse, întrebați despre lucrările create de artist.

Restul zonei Hamamönü, cu străzile sale restaurate, reprezentative pentru arhitectura civilă otomană din secolul al XIX-lea, nu sunt incluse în acest traseu; acestea sunt abordate separat în traseele culinare și fotogenice. Strada Artă este aglomerată în weekend, când magazinele și atelierele sunt la apogeu; dacă doriți să vă plimbați în liniște, veniți în timpul săptămânii. Plimbarea se termină aici; de la Hamamönü, autobuzele EGO vă duc spre Ulus și Kızılay, iar după o scurtă plimbare, veți găsi conexiuni cu Ankaray și metroul.

Sursa: Primăria Altındağ, Strada Artă Hamamönü.