De la Ortahisar la Sobesos: Castelul din Ürgüp, formațiunile stâncoase "fata de piatră" și satul de piatră.

Începeți traseul în Ortahisar, la baza stâncii care se ridică din centrul orașului. Portalul Cultural menționează că centrul cultural se află la aproximativ un kilometru de oraș, pe drumul spre Ürgüp-Nevşehir, și că stânca este vizibilă de pe drum. De aceea, este o idee bună să opriți într-un loc sigur de pe marginea drumului, înainte de a intra în oraș, pentru a admira stânca de la distanță, observând cum se ridică printre case. Localnicii numesc această stâncă "Sivrikaya"; Wikipedia în limba engleză menționează, de asemenea, că numele orașului în perioada bizantină era Potamia. Înălțimea stâncii este menționată în surse diferite: Portalul Cultural spune că are peste cincizeci de metri, Enciclopedia Universală și Calea Culturală a Capadociei menționează aproximativ 86 de metri, iar Wikipedia în limba engleză vorbește despre 90 de metri. Indiferent de cifră, stânca este o formațiune naturală de tuf și este plină de camere, scări și tuneluri sculptate de om. Nu se știe cu exactitate când au început lucrările de sculptură. Sursele locale atribuie primele sculpturi perioadei hitite, în timp ce Enciclopedia Universală subliniază că data exactă este necunoscută și că în zonă se găsesc urme din perioadele romană și bizantină. Conform unei relatări locale citate de Inventarul Cultural, fortăreața a trecut sub administrație otomană în 1470, în timpul campaniei lui Ishak Pașa împotriva Karamanoğulları, împreună cu fortărețele Uçhisar și Başhisar. Urcați pe traseul care duce la fortăreață, deoarece, așa cum menționează Wikipedia, casele din Ortahisar se ridică treptat spre fortăreață, iar acest aspect se observă cel mai bine în timpul mersului. Pe drum, observați scările exterioare ale vechilor case de piatră. Wikipedia în limba engleză descrie cum majoritatea etajelor superioare ale acestor case sunt construite din blocuri de tuf neîncălcate, iar accesul la etajul superior se face printr-o scară exterioară din plăci de tuf. Aceeași sursă menționează, de asemenea, că clădirile mai noi sunt construite din blocuri tăiate cu precizie din același material, iar pereții exteriori sunt acoperiți cu var alb. Când ajungeți la intrarea în fortăreață, verificați condițiile de acces și informațiile actualizate despre vizite de pe site-ul Primăriei Ortahisar. Faptul că fortăreața poate fi vizitată astăzi este rezultatul unei lungi perioade de restaurare. Conform unei prezentări a proiectului publicate pe World Architecture Community, fortăreața a fost închisă publicului în 2003 din cauza riscului de prăbușire cauzat de fisurile naturale din stâncă. Aceeași prezentare menționează că, în 2011, au fost instalate pe stâncă senzori de fisuri, precum și senzori de vânt, umiditate, temperatură În timp ce coborâți de la castel, acordați atenție ușilor de pe versanții care se întind spre văi, deoarece unele dintre acestea sunt celebrele depozite de piatră din Ortahisar. Conform Wikipedia, aproape toate versanții văilor sunt străbătuți de aceste depozite, unde sunt păstrate cartofi și mere cultivate în zonă, precum și portocale și lămâi aduse din regiunea Mediteraneană. Wikipedia menționează, de asemenea, că temperaturile din aceste peșteri de tuf sunt de aproximativ 10 grade Celsius atât iarna, cât și vara, iar produsele pot fi păstrate aici până la nouă luni. Conform Wikipedia, orașul este cunoscut sub numele de "depozitul din Cappadocia" datorită acestor depozite, iar în 2026 a aderat la Asociația Internațională Cittaslow, devenind primul oraș liniștit din regiune. Aceeași sursă menționează că unele dintre aceste depozite sunt folosite astăzi ca locuri de cazare și restaurante; vă rugăm să nu intrați într-un depozit care este în uz, ci admirați-l din exterior. Faceți fotografii ale castelului din străzile inferioare ale orașului, punând accent pe acoperișurile caselor; culoarea tufului arată mai caldă în lumina dimineții și a serii. De aici, întoarceți-vă pe drumul Nevşehir-Ürgüp și mergeți spre est, în direcția intrării în Ürgüp. O scurtă călătorie vă va duce la următoarea destinație, "Cele Trei Frumoase".

Surse: Portalul Cultural, Castelul Ortahisar; Enciclopedia Küre, Castelul Ortahisar; Comunitatea Arhitecturii Mondiale, Proiectul de Conservare a Castelului Ortahisar; Wikipedia, Ortahisar.

În timp ce vă deplasați de la Ortahisar spre drumul Nevşehir-Ürgüp și vă îndreptați spre Ürgüp, "Cele Trei Frumoase" vă vor întâmpina pe marginea drumului. Conform unei știri CNN Türk, acest grup de "peri-baba" (formțiuni stâncoase) se află pe drumul Nevşehir-Ürgüp și este format din două structuri mari și una mai mică. Potrivit unei știri de la Haber7, care citează Anadolu Ajansı, localnicii descriu aceste trei structuri ca fiind un tată, o mamă și un copil, iar apropierea lor le transformă într-un simbol al regiunii. Parcați autoturismul în zona amenajată și mergeți mai întâi spre punctul de belvedere; CNN Türk relatează că vizitatorii admiră "Cele Trei Frumoase" de pe acest punct. De acolo, veți observa cum aceste "peri-baba" se îmbină cu valea din spate, creând un peisaj unic. Acum, îndreptați-vă privirea spre "capetele" închise la culoare de deasupra structurilor, deoarece lecția principală a acestui loc este despre geologie. Pagina dedicată "peri-baba" de pe site-ul guvernatoratului din Nevşehir explică faptul că straturile de tuf, răspândite în regiune prin activitate vulcanică, sunt erodate de ploaie și vânt, dând naștere unor coloane de rocă de diferite înălțimi. Conform aceleiași pagini, în partea superioară a unor astfel de formațiuni, roci mai rezistente sunt conservate, ceea ce explică aspectul conic al structurilor și al "capetelor" de rocă. La "Cele Trei Frumoase", puteți observa acest mecanism în acțiune: "capul" dur protejează structura mai moale de dedesubt, ca o umbrelă împotriva ploii. Observați linia în care "capul" se sprijină pe structură; acolo, diferența de culoare și textură dintre cele două tipuri de rocă este cea mai evidentă. Guvernatorul subliniază că eroziunea acestor formațiuni continuă și că "peri-baba" sunt un moștenire fragilă, sensibilă la schimbările climatice și la activitatea umană. Urmele acestei fragilități pot fi observate cu ochiul liber la "Cele Trei Frumoase". Știrea de la CNN Türk relatează că unii vizitatori au gravat nume pe structuri, au desenat inimioare sau au scris cu spray, distrugând astfel formațiuni create de-a lungul a mii de ani. Nu atingeți structurile, nu vă urcați pe ele și nu călcați pe pământul moale din jurul lor. Există, de asemenea, o legendă locală legată de numele "peri-baba". Conform relatării lui Bengütürk, fiica unui rege se îndrăgostește de un cioban din popor, cei doi fug de palat și, după mulți ani, au un copil. Legenda spune că, atunci când soldații care îi urmăreau au găsit familia în vale, cei trei s-au transformat într-un "peri-baba". Aceasta este o legendă, dar Nu este nevoie să stați mult timp la această stație, dar nici nu trebuie să vă grăbiți, deoarece următoarele două stații vă vor duce de la formațiunile stâncoase create de natură la așezările construite de oameni. Coborâți la centrul orașului Ürgüp, plecând de la "Cele Trei Frumoase", și îndreptați-vă spre sud, către Mustafapașa, situat la aproximativ cinci kilometri sud de Ürgüp, conform "Portalului Cultural".

Sursa: Primăria Provinciei Nevşehir, "Peri Bacaları" (Fataților de Zâne), CNN Türk, Haber7 (Agenția Anadolu), Bengütürk.

Când ajungeți la Mustafapașa, lăsați mașina la intrarea în sat, deoarece acest loc se explorează cel mai bine pe jos. Portalul Cultural menționează că satul se află la cinci kilometri sud de Ürgüp și că, în antichitate, se numea Sinasos. Conform Wikipedia, satul este așezat la poalele a cinci dealuri, motiv pentru care străzile sunt mereu în pantă, iar la fiecare colț se deschide o nouă priveliște. Înainte de a începe explorarea, amintiți-vă povestea locului, deoarece majoritatea caselor impresionante din piatră pe care le vedeți astăzi au fost construite într-un singur secol. Wikipedia relatează că, în secolul al XIX-lea, Sinasos a fost una dintre cele mai bogate localități din Cappadocia, iar locuitorii, îmbogățiți prin comerț în afara orașului, și-au construit case somptuoase și clădiri publice în orașul lor natal. Conform aceleiași surse, orașul era cunoscut în acea perioadă sub numele de "Perla Estului". Pagina Universității din Cappadocia, dedicată porților Sinasos, afirmă că secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost perioadele de maximă prosperitate pentru oraș, iar cei care s-au îmbogățit prin comerț în Istanbul s-au întors și au construit case fastuoase. Conform Wikipedia, în 1924, în urma schimbului de populații, locuitorii greci ai satului au fost deportați, iar în locul lor au fost aduse familii din satul Jerveni, aflat în Grecia de astăzi. Enciclopedia Küre menționează că satul a primit numele de Mustafapașa în onoarea lui Seyyid Mustafa Pașa, care a construit fântâni pentru a rezolva problemele legate de lipsa apei, iar acest nume a fost oficializat în 1966, odată cu înființarea primăriei. Începeți plimbarea din centrul satului și căutați, în primul rând, intrarea principală a medresei Mehmet Șakir Pașa. Wikipedia precizează că medresa a fost fondată în 1899. Pagina Universității din Cappadocia descrie această intrare principală ca fiind un exemplu rar de monumentalitate în perioada otomană, evidențiind arcele treptate, coloanele și ornamentele vegetale și geometrice, considerând-o o capodoperă a meșterilor pietrari din regiune. Observați, de asemenea, că inscripția de deasupra porții este, de asemenea, decorată, fiind parte a programului ornamental. Apoi, plimbați-vă pe străzile satului și examinați intrările caselor. Conform aceleiași pagini, majoritatea porților au aripi din lemn, sunt duble, iar în părțile din piatră se pot observa în principal arce rotunjite și plate, fiecare poartă fiind realizată cu o compoziție diferită. Unele porți prezintă ornamente comune, cum ar fi motivul roții, în timp ce altele au ornamente care reflectă gusturile personale ale proprietarului. Căutați, de asemenea, tocurile ușilor: pagina menționează că, chiar și la intra În timpul plimbării, coborâți la podul Maraşoğlu; Wikipedia menționează că acest pod din piatră este una dintre cele mai vechi structuri ale satului și că, în prezent, leagă cele două cartiere. Conform Wikipedia, în sat se află 12 fântâni, iar cea mai veche este fântâna Gazi Sokak, construită la sfârșitul secolului al XVI-lea. Cele două fântâni care poartă numele lui Seyyid Mustafa Pașa au fost construite, conform aceleiași surse, în 1804; căutați inscripțiile de pe ele în timp ce treceți pe lângă ele. Există, de asemenea, structuri sculptate în stâncă în văile din jurul satului, dar acest traseu se concentrează pe arhitectura civilă din piatră a lui Mustafapaşa. Cu puțin timp înainte de schimbul de populații, în vara anului 1924, toate clădirile și viața de zi cu zi a orașului au fost documentate de un fotograf profesionist, iar aceste fotografii au fost publicate într-un album la Atena. Conform Wikipedia, acest album a fost publicat și în Turcia în 2007; astfel, puteți compara fațadele pe care le vedeți în prezent cu aspectul lor de acum un secol. Satul a fost declarat centru turistic în 1981 și, în 2021, a fost inclus în lista celor mai bune sate turistice de către Organizația Mondială a Turismului, iar portalul cultural menționează acest lucru. Conform Wikipedia, Universitatea Capadociei, cu sediul în Mustafapaşa, a colaborat cu locuitorii în proiectele de restaurare și renovare a fațadelor. Dacă aveți timp, faceți o scurtă deviere către Lacul de Baraj Damsa, aflat în apropierea satului; portalul cultural îl descrie ca pe o zonă de agrement acoperită de copaci de pin. Continuați spre sud, de la Mustafapaşa, către satul Şahinefendi, deoarece destinația finală, Sobesos, se află în perimetrul acestui sat.

Surse: Portalul Cultural, Satul Mustafapaşa; Universitatea Capadociei, Porțile Sinasos; Enciclopedia Küre, Satul Mustafapaşa; Wikipedia, Mustafapaşa.

Ultima oprire a traseului este Sobesos, situată în interiorul satului Şahinefendi, la aproximativ 25 de kilometri de Ürgüp, conform Culturii Portale. Orașul se află la sud de Valea Damsa, înconjurat de dealuri joase. Conform Wikipedia, în urma descoperirii unor vestigii în zonă, s-a stabilit că aici se afla un oraș antic, iar în 2002, Direcția Muzeelor din Nevşehir a început săpăturile. Enciclopedia Küre menționează că săpăturile au fost efectuate în perioadele 2002-2005 și 2010-2011; conform relatărilor din Yeni Birlik, lucrările continuă în prezent sub conducerea unui arheolog din Departamentul de Arheologie al Universității Hacı Bektaş Veli din Nevşehir. Această oprire oferă un contrast izbitor cu așezările sculptate în stâncă pe care le veți vedea pe parcursul zilei. Conform aceleiași surse, șeful săpăturilor a menționat că, spre deosebire de așezările sculptate în stâncă, aici arhitectura civilă și publică se extinde pe un teren deschis, iar Sobesos poate fi comparată cu orașe precum Tyana și Mokissos. Verificați condițiile de vizitare și informațiile actualizate de pe site-ul Ministerului Culturii și Turismului înainte de a pleca. Odată ajuns în zonă, mergeți sub acoperișul care protejează vestigiile; conform relatărilor, secțiunea deschisă publicului este o vilă cu mozaicuri, despre care se presupune că aparținea aristocraților. Conform Culturii Portale, cea mai veche vestigiu cunoscută a așezării este structura Villa I, care inițial era o reședință a unei elite locale. Structura, cu plan rectangular, are un portic cu coloane în partea exterioară, intrarea fiind prin ușa din nord, iar în interior se află camere dispuse în formă de L, care înconjoară curtea. Ceea ce face această structură specială sunt mozaicurile cu motive geometrice care acoperă podeaua; examinați-le cu atenție, de la un capăt la altul. Enciclopedia Küre menționează că, pe lângă motivele cu stele, romburi și flori, mozaicurile conțin și o reprezentare a unei fazane. Vila a continuat să fie folosită cu alte funcții în secolele următoare, dar, conform Culturii Portale, planul general și mozaicurile au fost păstrate în mare parte. Apoi, mergeți spre baia situată în partea de nord a orașului. Conform Culturii Portale, baia este o variantă a tipului tradițional anatolian, cu un plan în formă de L. De la vest la est, se află zonele calde, tepide și două zone reci, iar de la nord la sud, se află camera de schimbat și camera de aburi. Conform Küre, încălzirea băii era asigurată prin tehnica hypocaust, care permitea circulația aerului cald sub podea; țineți minte acest sistem, observând cum temperatura crește de la sol în timp ce vă deplasați între zone Nu călcați pe mozaicuri și nu urcați pe fundațiile zidurilor care se află în afara acoperișului, deoarece acestea fac parte dintr-o săpătură care este încă în desfășurare. Conform informațiilor publicate de Yeni Birlik, în timpul săpăturilor, pe lângă structurile din perioada romană, au fost descoperite și urme de așezări care datează din epoca neolitică și din epoca bronzului, iar șeful echipei de excavare a menționat că așezarea ar putea fi mai vastă decât se poate observa în prezent. Vă rugăm să rețineți că, atunci când faceți fotografii, umbra acoperișului poate crea un contrast puternic pe mozaicuri; o zi noroasă sau lumina de la sfârșitul zilei pot reda culorile într-un mod mai echilibrat. Înainte de a pleca, aruncați o ultimă privire asupra terenului deschis din jur: spre deosebire de stânca în care ați intrat dimineața, aici orașul este construit deasupra pământului. La întoarcere, puteți urma același traseu, trecând prin Mustafapașa, pentru a ajunge la Ürgüp, și puteți încheia ziua în centrul orașului Ürgüp. Sursa: Portalul Cultural, Orașul Antic Sobesos; Enciclopedia Küre, Orașul Antic Sobesos; Yeni Birlik; Wikipedia, Sobesos.