De la locomotive cu abur la trenuri de mare viteză: evoluția transportului feroviar în Ankara.

Începeți cu vechea clădire a gării, construită în 1892, care astăzi găzduiește Casa lui Atatürk și Muzeul Căilor Ferate. Această clădire, cu două etaje, a fost construită de Compania Feroviara Anadolu și a servit inițial ca sediu administrativ. După sosirea lui Mustafa Kemal în Ankara, la 27 decembrie 1919, clădirea a fost transformată în cartier general și reședință; camerele de la etajul superior au fost locul unde au fost luate decizii importante, precum Tratatul de la Ankara. Clădirea a fost transformată în muzeu la 24 decembrie 1964 și este considerată primul muzeu de stat specializat. La parter se află muzeul feroviar, împărțit în cinci secțiuni: documente din 1856, mostre de șine, plăci de locomotive, mașini de telegraf, seturi de argint pentru vagoane de dormit și de restaurant, un vagon miniatural aurit oferit sultanului Abdulaziz și o pictură monumentală din 1920 a lui İbrahim Çallı, care ilustrează femeile care transportau bunuri în timpul Războiului de Independență. La etajul superior, salonul de recepție, biroul și dormitoarele, precum și camera lui Fikriye Hanım, sunt decorate cu obiecte din acea perioadă. În exterior, se află un vagon special, vopsit în alb, folosit în timpul călătoriilor naționale din 1935-1938.

Apoi, mergeți la clădirea din 1937. Gara Art Deco, proiectată de Şekip Akalın, a cărei construcție a început la 4 martie 1935, a fost inaugurată la 30 octombrie 1937; aceasta a fost concepută ca un complex unitar, incluzând un turn cu ceas, o cafenea, locuințe și clădiri administrative. Observați înălțimea și simetria holului principal, precum și ornamentele din piatră de pe fațada principală. Pe peroane, puteți vedea încă trenuri de lungă distanță, cum ar fi "Estul", "Lacul Van" și "Trenul Albastru İzmir"; aici se află și stația Başkentray. Consultați pagina web a muzeelor TCDD pentru a afla zilele și orele de vizitare; dimineața devreme, muzeul este mai liniștit.

Sursa: Wikipedia (Gara Ankara; Casa lui Atatürk și Muzeul Căilor Ferate); Portalul Cultural.

După ce părăsiți Piața Gar și vă îndreptați spre strada Hipodrom, clădirea lungă, cu fațada din piatră, este sediul central al Căilor Ferate de Stat. Proiectată de arhitectul Bedri Uçar, de la Ministerul Lucrărilor Publice, construcția a început în 1939, iar corpul central a fost finalizat în 1941. Clădirea, cu structura din beton armat acoperită cu piatră, prezintă elemente clasice simplificate și este considerată una dintre primele exemple ale curentului arhitectural naționalist. Comparând-o cu stația de tren construită în aceeași perioadă, care utilizează limbajul Art Deco, se pot observa diferențele dintre cele două epoci. Planul inițial prevedea o curte dreptunghiulară centrală și două aripi laterale, dar, din cauza lipsei de spațiu și a cerinței unui săli de conferințe, toate secțiunile au fost construite cu patru etaje. Cele două aripi inițiale au fost finalizate în 1958, a treia în 1974, a patra în 1979, iar sala de conferințe în 1986.

Aceasta este o clădire publică, nu este deschisă publicului; locul său pe traseu este doar pentru a fi observată din exterior. Urmăriți fațada de la trotuar, observați repetiția ferestrelor, rosturile placării cu piatră și accentul axei de intrare; în contrast cu liniile rotunjite ale stației de tren, aici totul este cu unghiuri drepte și cu o aparență sobră. Pe partea opusă a străzii, se află Turnul de Parașutism THK, inaugurat în 1937; împreună cu stația de tren, cele trei clădiri reprezintă cele trei abordări arhitecturale diferite ale aceleiași decenii, reunite într-un singur loc. Această clădire este sediul central al Administrației Căilor Ferate și Porturilor de Stat, o instituție înființată în 1927, care de atunci poartă numele TCDD; de aici a fost gestionată mobilizarea feroviară care a aproape dublat lungimea liniilor în primii douăzeci de ani ai Republicii. Pentru a fotografia clădirea, este recomandat să o faceți dimineața, când soarele luminează fațada. De aici, puteți merge pe jos câteva minute pe bulevardul Celal Bayar pentru a ajunge la stația de tren de mare viteză (YHT).

Sursa: Wikipedia (Clădirea Centrală a TCDD; Turnul de Parașutism THK).

Clădirea modernă, din sticlă și oțel, situată chiar lângă vechea gară, este simbolul erei trenurilor de mare viteză din Ankara. Gara de mare viteză din Ankara, construită în perioada 2014-2016 prin modelul "construiește-exploatează-transferă", a fost inaugurată pe 29 octombrie 2016. Are o suprafață construită de 194.460 de metri pătrați, opt etaje, șase linii și trei platforme, fiind proiectată pentru a deservi zilnic 50.000 de pasageri. În timpul construcției acestei clădiri, muzeul în aer liber al locomotivelor, situat lângă gară, a fost desființat, ceea ce înseamnă că sub platformele actuale se afla, odată, un muzeu al epocii anterioare a căilor ferate.

Istoria trenurilor de mare viteză din Ankara a început aici. Prima linie, Ankara-Eskişehir, a fost inaugurată pe 13 martie 2009; seturile HT65000, fabricate în Spania, funcționau la o viteză de 250 de kilometri pe oră. Serviciile Ankara-Konya au început în august 2011, iar linia a fost extinsă la Pendik pe 25 iulie 2014 și la Halkalı pe 12 martie 2019; linia Ankara-Sivas a fost inaugurată pe 26 aprilie 2023. În prezent, călătoria între Ankara și Istanbul durează aproximativ cinci ore, iar seturile HT80000, care ating o viteză de 300 de kilometri pe oră, fac parte din flota.

Urcați la etajul destinat pasagerilor și explorați ghișeele de bilete, sălile de așteptare și zonele comerciale; la panoul de plecări, veți vedea trenuri care pleacă spre Istanbul, Konya, Karaman și Sivas. Deoarece accesul la platforme se face după controlul biletelor, cei care doresc să vadă trenurile de aproape pot face acest lucru de la etajul superior, prin ferestrele care oferă vedere spre gară. Există o conexiune pietonală între vechea gară și cea nouă; pasagerii care sosesc cu Başkentray pot ajunge la trenul de mare viteză în câteva minute. Pentru orarul trenurilor și pentru bilete, consultați site-ul TCDD Taşımacılık. De aici, puteți ajunge la CerModern în aproximativ zece minute, mergând pe jos pe Bulevardul Celal Bayar, apoi pe strada Altınsoy.

Sursa: Wikipedia (Gara de mare viteză din Ankara; calea ferată de mare viteză Ankara-Istanbul); Wikipedia (Căile ferate de mare viteză din Turcia).

Imediat după naționalizarea căilor ferate, în perioada 1926-1927, au fost construite ateliere pentru întreținerea locomotivelor și a vagoanelor în spatele gării. Căile Ferate de Stat au utilizat aceste depouri cu reparații periodice până în 1995, după care clădirile au rămas nefolosite. Proiectul Semrei și al lui Özcan Uygur nu a demolat clădirea atelierului existent, ci a restaurat-o și a construit un zid transparent, curbat, în jurul ei. Noul zid se conectează la depourile vechi ca o bandă și definește o curte multifuncțională în centru. Restaurarea, care a început în 2008, s-a finalizat în aprilie 2010, iar spațiul de 9.380 de metri pătrați a fost deschis ca centru artistic sub numele de CerModern.

Aici, moștenirea căilor ferate este prezentată prin expoziții. În sălile de expoziție, puteți admira zidurile de cărămidă ale depourilor, structura metalică înaltă a acoperișului și deschiderile mari ale ușilor; operele de artă se integrează în acest context. Curtea este amenajată pentru evenimente în aer liber și pentru a oferi locuri de relaxare; puteți lua pauza de prânz aici și puteți utiliza cafeneaua centrului. Programul se schimbă constant, așa că verificați expozițiile și condițiile de intrare pentru ziua respectivă pe site-ul cermodern.org; unele expoziții sunt contra cost, în timp ce curtea și holul de intrare sunt gratuite.

Adresa este: Altınsoy Caddesi No:3, Sıhhiye; dacă veniți dinspre gară, o stradă laterală de pe bulevard vă va duce direct la intrare. În piața largă din fața clădirii, priviți încă o dată spre direcția căilor ferate și admirați clădirile aliniate de-a lungul traseului: clădirea de control din 1892, gara din 1937, sediul general din 1941, gara de mare viteză din 2016 și atelierul din 1926, toate situate pe o linie de un kilometru. De aici, puteți lua metroul M2 către Kızılay, fie cu Ankaray, fie mergând pe jos prin Sıhhiye.

Sursa: Wikipedia (CerModern); Arkiv (proiectul Cer Modern).

Pentru a vedea locomotivele cu abur din Ankara, trebuie să mergeți astăzi la Universitatea Tehnică din Ankara (ODTÜ). Muzeul în aer liber al locomotivelor cu abur, administrat de Compania Națională a Căilor Ferate (TCDD) și deschis în 1991, lângă gar, pe bulevardul Celal Bayar, a fost desființat la sfârșitul anului 2013 din cauza construcției trenului de mare viteză (YHT) și a metroului Başkentray. Aproximativ zece locomotive (fabricate între 1912 și 1948 de producători germani, americani, suedezi și englezi, precum Henschel, Baldwin, NOHAB și Vulcan Foundry) și un vagon de pasageri din lemn datând din 1909 au fost relocate la instalațiile TCDD din Behiçbey. O parte dintre acestea au ajuns la expoziția în aer liber a Muzeului de Știință și Tehnologie ODTÜ. Deoarece zona din Behiçbey este accesibilă doar cu permisiune, această grădină publică reprezintă o stație importantă pe traseul locomotivelor.

Muzeul a fost înființat în 2003, iar construcția sa a fost finalizată între 2001 și 2005. Acesta are patru secțiuni: o expoziție de istorie a științei și tehnologiei în Marele Silo, un hangar dedicat istoriei transporturilor, un centru de științe aplicate numit UFO, cu peste cincizeci de experimente interactive, și o expoziție în aer liber. În zona exterioară, pe lângă locomotive, se află și un avion C-47 și unul F-104, precum și o colecție de mașini clasice și un observator astronomic, fiecare având propria secțiune. Apropieți-vă de locomotive și examinați diametrul roților, dimensiunile cazanului și plăcile de producție; experimentele din UFO sunt o activitate excelentă pentru familiile cu copii.

Coborâți la stația ODTÜ a metroului M2 și intrați în campus prin poarta Metro A2; intrarea pentru vizitatori este prin porțile A1, A4, A7 și Metro A2, iar înregistrarea se face prezentând un act de identitate. Muzeul este deschis în timpul săptămânii; pentru programul de weekend și eventualele taxe, consultați site-ul tbm.metu.edu.tr. Pentru a nu rata această oprire, planificați-vă vizita în timpul săptămânii.

Sursa: Wikipedia (Muzeul de Știință și Tehnologie ODTÜ; Muzeul în aer liber al locomotivelor cu abur TCDD); ODTÜ TBM; ODTÜ Servicii Interne.

Ultima oprire a traseului este prima urmă a politicii feroviare a Republicii Turcia în Ankara. Statul a înființat administrația Căilor Ferate Ankara-Bagdad la 24 mai 1924 și a început să construiască propria linie spre est: Ankara-Yahşihan a fost inaugurată pe 17 aprilie 1925, Yerköy pe 20 noiembrie 1925, iar Kayseri pe 29 mai 1927, într-o ceremonie la care a participat prim-ministrul İsmet İnönü; linia a ajuns la Sivas pe 30 august 1930 și la Kars pe 20 octombrie 1939. Stația Kayaș, situată la ieșirea orașului spre est, este una dintre primele stații de pe această linie, iar clădirea sa reflectă stilul neo-clasic turc al perioadei Arhitecturii Naționale. Dacă observați dispunerea ferestrelor și elementele decorative, veți observa asemănări cu clădirile din Ankara construite în aceeași perioadă.

Astăzi, stația este capătul de est al liniei Başkentray. Linia suburbană Sincan-Kayaș, care funcționează din 1972, a fost închisă la 11 iulie 2016 pentru a fi transformată într-o linie de metrou, iar la 12 aprilie 2018 a fost redeschisă ca o linie de 37,5 kilometri, cu 24 de stații. La Kayaș, există trei peroane și șapte linii, dintre care două sunt destinate trenurilor suburbane. Trenurile "Est", "Lacul Van" și trenul de mare viteză Ankara-Sivas opresc, de asemenea, aici; este posibil să urmăriți trecerea unui tren de lungă distanță de pe margine.

Puteți ajunge aici folosind linia M2 de la ODTÜ până la Kızılay, apoi transferându-vă la Başkentray, sau folosind Ankaray până la Kurtuluş, apoi transferându-vă la Başkentray, sau direct de la gara centrală (Gar). Călătoria de la Sincan până la Kayaș durează 49 de minute. Pentru întoarcere, puteți folosi același tren pentru a ajunge la gara centrală, închizând astfel circuitul. Intrarea în clădirea stației nu este permisă, dar peroanele și piața sunt accesibile. Liniile EGO care pleacă de aici merg în direcția Mamak și Kızılay.

Sursa: Wikipedia (Kayaş railway station; Ankara–Kars railway); Vikipedi (Başkentray; Türkiye Cumhuriyeti Devlet Demiryolları).