De la Hamamönü la Ulucanlar: Case, muzee și o închisoare.

Situată chiar lângă Piața Ulus, clădirea neoclasică cu cinci etaje, aflată la capătul bulevardului Atatürk, este o creație a arhitectului austriac Clemens Holzmeister. A fost construită în 1933-1934 ca sediu central al Băncii Imobiliare și a Vaduvelor. În 1946, după fuziunea băncii cu o altă instituție, clădirea a fost preluată de Poșta Turciei, a fost restaurată și, în octombrie 1913, a fost inaugurată ca primul și singurul muzeu de timbre din Turcia. Muzeul găzduiește, pe cele cinci etaje, o colecție de 4.404 de timbre originale și aproximativ 1.500 de timbre din diverse țări ale lumii, cu o secțiune specială la ultimul etaj dedicată timbrilor din cele 189 de țări membre ale Uniunii Poștale Internaționale.

Explorați etajele, de la baza clădirii în sus. La etajele inferioare, veți găsi obiecte care ilustrează istoria poștei și a comunicațiilor, precum și informații despre modul în care timbrele sunt imprimate și utilizate. Apoi, veți găsi timbre otomane și timbre din perioada Republicii. Secțiunile tematice sunt organizate în jurul unor subiecte precum patrimoniul cultural, Atatürk, vehicule, sport, natură și turism. Dacă vizitați muzeul cu un copil, ecranele interactive și sala de cinema vă vor fi de mare ajutor. La ieșire, veți găsi o secțiune unde puteți cumpăra timbre suvenir și o cafenea.

Chiar dacă nu sunteți pasionat de timbre, merită să vizitați clădirea în sine: este una dintre creațiile lui Holzmeister în Ankara și încă emană solemnitatea unui sediu bancar. Observați dimensiunile scărilor și ale holurilor și veți înțelege cum capitala din anii 1930 și-a definit imaginea instituțională. Verificați zilele de vizitare și condițiile de acces pe site-ul oficial; este posibil să fie închis în weekend. După ce părăsiți muzeul, puteți merge pe strada Anafartalar și să vă îndreptați spre orașul vechi; cartierul Hamamönü se află la o distanță scurtă, spre sud-estul zonei Ulus.

Sursa: Wikipedia, Muzeul Timbrelor al Poștei Turciei; Wikipedia, Stamp Museum; Portalul Cultural.

Intrați în cartier de pe bulevardul Talatpaşa și, în primul rând, localizați Strada Artelor; adresa este Hacettepe Mahallesi, strada Tanış. Cele douăzeci și două de case din Ankara, reconstruite de Primăria Altındağ, sunt destinate artiștilor începând cu 2010: etajele superioare sunt ateliere, iar cele inferioare, galerii. Aici se produc și se vând picturi, tehnica ebru, caligrafie, ceramică, vitralii, ceramică, piele, fetru, argint și bijuterii. Puteți intra în atelier cu ușa deschisă și puteți urmări artistul lucrând, dar este recomandat să cereți permisiunea înainte de a face fotografii.

Apoi, mergeți pe jos până la Kabakçı Konağı. Această vilă, restaurată de primărie, găzduiește seara evenimentul "Hamamönü Söyleşileri", unde se discută despre diverse subiecte, de la literatură la muzică, istorie și arte tradiționale, cu invitați diferiți în fiecare seară. Consultați anunțurile primăriei pentru program; în timpul zilei, puteți admira clădirea din exterior și din curte. De asemenea, vilele Kamil Pașa și Beynamlızade fac parte din acest proces de transformare.

Este bine să vizitați acest cartier cunoscând istoria sa. În 1997, a fost luată o decizie de protecție, în 1999 a fost elaborat un plan, iar în 2006 au început lucrările de revitalizare a străzilor, începând cu străzile İnci și Dutlu. Dintre cele aproximativ trei sute de clădiri, opt sunt monumente înregistrate, iar douăzeci și două sunt case tradiționale; restul au fost reconstruite folosind piatră din Ankara, lemn și cărămizi. În 2007, vechea piață a fost demolată, creând actuala piață. Unii cercetători critică acest proces, considerându-l o formă de "nostalgie artificială", în timp ce comentariile vizitatorilor descriu locul ca fiind un loc plin de istorie. Ascultați ambele perspective și observați cu ochii voștri: care fațadă este veche, care este nouă, culoarea pietrei și uzura lemnului vă vor spune multe.

De aici, la Muzeul Patrimoniului Cultural Imaterial, sunt doar câteva minute; iar Taceddin Dergahı se află la capătul cartierului, în zona Hacettepe.

Sursa: Primăria Altındağ, Strada Artelor din Hamamönü; Enciclopedia Turismului din Turcia; Wikipedia; Prefectura Ankara; DergiPark (Tekin 2025; Poyraz și Gündoğan 2014).

Casa tradițională de pe strada Öz, care se deschide spre bulevardul Talatpaşa, este primul muzeu din Turcia dedicat patrimoniului cultural imaterial. În 2013, Universitatea Gazi a înființat Centrul de Cercetare și Aplicare în Folclorul Turc, iar finanțarea a fost asigurată de Agenția de Dezvoltare Ankara, în timp ce municipalitatea Altındağ a oferit dreptul de utilizare gratuită a clădirii. Aici nu există vitrine, ci camere: ateliere de ebru (artă a hârtiei marmorate) și de imprimare cu lămâiță, un colț pentru spectacole de umbre și marionete, o cameră unde "mama poveștilor" povestește basme, o cameră a miresei unde sunt prezentate tradițiile de nuntă și cântece de leagăn, o cameră a povestitorului, o sală de jocuri unde se joacă mangala și "beş taş" (un joc de zaruri). Spectacolele de Karagöz (un personaj popular), meddah (un povestitor), "orta oyunu" (o formă de teatru popular) și spectacolele rurale sunt, de asemenea, parte a programului. Basmele, cântecele și poeziile populare din Ankara răsună în toate camerele.

Cei mai mulți vizitatori sunt grupurile de elevi din clasele primare; în timpul săptămânii, dimineața, este posibil să întâlniți clasele însoțite de ghid. Nu este neapărat un lucru rău, deoarece muzeul prinde viață prin povestire, iar întrebările copiilor sunt cele mai bune ghiduri. Pentru vizitatorii adulți, cel mai bun moment este după-amiaza. Aici puteți învăța să jucați mangala, puteți admira vasul de ebru, puteți asculta versurile unui cântec de leagăn; totul se întâmplă rapid, dar este o pauză plăcută după plimbarea prin străzile din Hamamönü.

Pentru a afla zilele și orele de program, contactați muzeul; condițiile de vizitare pot varia. Muzeul este mic, 45 de minute sunt suficiente. După ce ieșiți, urmați bulevardul Talatpaşa și faceți o stradă la dreapta, spre Taçlı Sokak; acolo se află moscheea Taceddin Sultan și locul de pelerinaj.

Sursa: Portalul Cultural; Agenția de Dezvoltare Ankara; Wikipedia.

La marginea campusului Hacettepe, pe strada Taçlı, se află un complex care include o moschee, un mausoleu, o zonă de înhumare și o casă din lemn, în două etaje: Tekke-ul Taceddin. Fondat în mijlocul secolului al XVII-lea de către Sheikh-ul Celveti, Taceddinzade Mustafa Efendi, despre care se crede că a venit din cercul lui Aziz Mahmud Hüdayi, structurile inițiale erau construite din cărămidă și lemn. După ce au fost distruse, sultanul Abdulhamid al II-lea a alocat șaizeci de mii de kuruşi din tezaurul regal, iar moscheea, minaretul și mausoleul au fost reconstruite între 1892 și 1901. Inscripția de pe clădire datează din 1319 (1901). Moscheea, cu pereții din piatră tăiată și cu o formă rectangulară, și mausoleul, construit din andezit roșu, sunt încă deschise pentru rugăciuni. Complexul a fost renovat în 1988 și 2008.

Povestea principală se află în zona de recepție. Mehmet Akif Ersoy, deputat din Burdur, a locuit în această zonă, alocată special pentru el, între mai 1920 și mai 1921; a scris aici cartea a șasea a lucrării "Safahat" și imnul național. Casa a fost transformată în muzeu în 1949, printr-o hotărâre a consiliului municipal, dar a rămas neglijată pentru o perioadă îndelungată; a fost restaurată în 1982 și deschisă publicului în 1984. Camerele sunt simple, cu puține obiecte; ceea ce contează este spațiul în sine.

La câțiva pași de complex, pe strada Sarıkadı, numărul 47, se află Muzeul și Biblioteca de Literatură Mehmet Akif Ersoy. A fost inaugurat pe 12 martie 2011, cu ocazia aniversării a nouăzeci de ani de la adoptarea imnului național, fiind prima bibliotecă muzeală de literatură din Turcia. În clădirea cu două etaje, care amintește de o casă veche din Ankara, sunt expuse aproximativ șapte mii de cărți, aproape o sută de publicații periodice, ceasul de buzunar al poetului, ochelarii, un rozariu și o sută de tipare. La etajul superior se află Biblioteca Urbană Ankara și o sală de întâlniri cu tavanul specific orașului Ankara. Există o zonă cu rafturi deschise, unde puteți sta și citi. Este închisă în ziua de luni; verificați site-ul web pentru programul de weekend.

Intrați în moschee în afara orelor de rugăciune, scoateți-vă pantofii, purtați haine care acoperă umerii și genunchii și mențineți liniștea. Mausoleul și zona de înhumare fac parte din complexul moscheii și nu necesită o vizită separată.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV

Clădirea cu pereți de piatră, situată pe strada Ulucanlar, numărul 63, a fost deschisă în 1925 ca închisoare și a funcționat timp de optzeci și unu de ani ca principală închisoare din Ankara. În 2006, după ce deținuții au fost mutați în noua închisoare din Sincan, clădirea a fost închisă. În 2009, a fost preluată de Primăria Altındağ și, în iunie 2011, a fost redeschisă ca muzeu și centru cultural, păstrând memoria celor optzeci și unu de ani de istorie. Până în prezent, a fost vizitată de peste un milion de persoane.

Elementul central al vizitei sunt celulele. Celulele numărul 9 și 10 erau cunoscute printre deținuți sub numele de "Hilton"; celula numărul 4 și celulele de izolare sunt amenajate cu fidelitate, cu douăzeci și două figuri de ceară; în celulele numărul 5 și 6, puteți găsi biografii ale jurnaliștilor, scriitorilor, poeților și politicienilor care au fost internați aici, precum și obiecte personale adunate de la familiile lor și fotografii realizate în închisoare. De asemenea, puteți vizita baia, biblioteca și sala de conferințe. Patul de execuții din curte este cea mai grea parte a muzeului: aici au fost executați nouăsprezece oameni. Vă rugăm să treceți prin această zonă în liniște, să fiți discreți când faceți fotografii și să țineți cont că nu este potrivită pentru copii mici.

Muzeul nu dezbate nimic, ci arată: dimensiunile celulelor, paturile suprapuse, inscripțiile de pe pereți, scrisorile. Nu vă spune cine are dreptate, ci vă arată cum trăiau oamenii aici; vizitați-l cu această perspectivă. Când ieșiți în curte, opriți-vă un moment; chiar dincolo de zidul închisorii, viața de zi cu zi și traficul continuă, iar acest contrast spune jumătate din ceea ce muzeul încearcă să transmită.

Verificați zilele și orele de program pe pagina web a primăriei. La ieșire, puteți coborî pe strada Ulucanlar până la Cebeci; stațiile de metrou Ankaray Kurtuluş și Dikimevi se află în acea direcție. Dacă sunteți obosiți, puteți reveni pe același drum până la Hamamönü și puteți lua autobuzul de pe bulevardul Talatpaşa.

Sursa: Primăria Altındağ; Portalul Cultural; Wikipedia; Wikipedia, Muzeul Penitenciarului Ulucanlar.