De la fortăreața Nevşehir către Sarıhan, pe ruta nordică din Cappadocia.

Începeți ziua de dimineață la Castelul Nevşehir, situat pe cel mai înalt punct al orașului. Castelul este înconjurat de un parc și poate fi explorat liber. După ce ajungeți în vârf, faceți o plimbare liniștită de-a lungul zidurilor. Planul castelului este aproximativ oval, având două porți și patru turnuri rotunde. Observând cu atenție zidurile, veți vedea două tipuri diferite de piatră. În construcția inițială, a fost folosită bazalt negru, iar în renovările ulterioare, a fost adăugată piatră galbenă. Această diferență de culoare este cel mai evident indiciu al modului în care castelul a fost reparat de-a lungul secolelor. Există diverse surse care oferă informații diferite despre momentul construcției castelului. Enciclopedia Islamică TDV îl asociază cu perioada Selgiucidă și menționează că a servit la protejarea regiunii. Unele surse sugerează că, anterior, ar fi existat o structură bizantină în acest loc. În acea perioadă, Nevşehir era un sat mic numit Muşkara. Satul se afla într-un punct de intersecție al drumurilor spre Aksaray, Niğde și Kayseri, fiind un loc de tranzit pentru caravane. Destinul orașului s-a schimbat la începutul secolului al XVIII-lea, când Damad Ibrahim Pașa, originar din Muşkara, a devenit mare vizir. Pașa a transformat satul într-un oraș nou, iar așezarea a primit numele de Nevşehir, adică "orașul nou", în 1725. În timpul acestui proces de urbanizare, castelul a fost renovat și i s-au construit ziduri noi. Conform enciclopediei, în 1730, în castel se afla un comandant, soldați de artilerie, muniție și o trupă muzicală. Privind de sus, de pe ziduri, puteți vedea centrul vechi al orașului, unde se afla complexul religios al acelei epoci. La poalele castelului se află, de asemenea, o vastă așezare sculptată în stâncă, cunoscută sub numele de Kayaşehir. Această zonă a fost descoperită în 2014, în timpul unui proiect de reabilitare urbană, și se întinde pe aproximativ 400.000 de metri pătrați în jurul castelului. Excavările au scos la iveală peste o mie de spații sculptate în stâncă, cisterne, grajduri și tuneluri. Încercați să observați de sus, de pe deal, aceste nișe treptate sculptate în stâncă; veți înțelege aici că orașul s-a dezvoltat atât la suprafață, cât și în interiorul stâncii. Cel mai bun moment pentru a face fotografii este dimineața, când lumina vine din spate și câmpiile sunt vizibile. Privind spre nord, puteți determina direcția următoarei dvs. destinații. În parc există locuri unde puteți sta și vă puteți odihni, dar în vârful dealului, umbra este limitată. După ce coborâți din castel,

Açıksaray se află chiar pe marginea drumului care leagă Nevşehir de Gülşehir, la aproximativ trei kilometri de Gülşehir. Gülşehir, care în antichitate se numea Zoropassos, este un district situat pe malul sudic al râului Kızılırmak. După ce vă așezați, veți observa structuri suprapuse, sculptate în stâncă de tuf. Conform surselor, zona se întinde pe aproximativ un kilometru pătrat, iar structurile formează grupuri interconectate în jurul unui deal. Așezarea este împărțită în două zone de un pârâu care o traversează. Începeți vizita din prima zonă, situată de-a lungul drumului, unde se află în principal grajduri. Se presupune că, în jurul anilor 964-965, această zonă a servit ca loc de cazare pentru armata împăratului bizantin Nikephoros Phokas. Intrați în grajduri și căutați nișe pentru hrană și găuri unde erau legați animalele. Apoi, traversați pârâul și ajungeți în cealaltă zonă. Se crede că această a doua zonă a fost sculptată în jurul mijlocului sau în a doua jumătate a secolului al X-lea, fiind o așezare cu mai multe etaje. Ceea ce face ca Açıksaray să fie faimos sunt fațadele decorate de pe această parte. Unele fațade sunt împărțite în trei nivele de arce și sunt sculptate în stâncă, creând aspectul unui palat. În spatele fațadelor se află săli mari, curți și locuințe cu scări. În surse se menționează denumiri precum "Micul Palat", "Șura de cai numită Tavla" și "Locuința cu Scări". În zonă se găsesc, de asemenea, structuri sculptate în stâncă și morminte rupestre din perioada romană. Funcția acestor structuri este dezbătută de cercetători; o teorie sugerează că aceasta a fost un loc de cazare pentru călători, similar unui caravansar. Nu uitați să admirați, la sfârșitul vizitei, formațiunea geologică în formă de ciupercă. Direcția Județeană pentru Cultură și Turism prezintă această formațiune ca fiind unică în regiune. Datorită dimensiunii și lipsei de indicatoare, este recomandat să planificați traseul de la început și să reveniți pe același drum. Nu urcați pe stânci, deoarece tuful este moale și marginile se pot sparge. Umbra se găsește doar în interiorul nișelor, așa că luați cu voi o pălărie și apă. Lumina de la prânz evidențiază detaliile fațadelor; pentru fotografii, încercați să le surprindeți din lateral, dintr-un unghi umbrit. De asemenea, se spune că în jurul zonei există un traseu pentru iubitorii de natură. După vizită, continuați spre est, urmărind valea râului Kızılırmak, în direcția Avanos și Özkonak.

Sursa: Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Nevşehir, Muzee și Situri Arheologice;

Orașul subteran Özkonak se află în localitatea Özkonak, la paisprezece kilometri de Avanos. Este săpat în versantul nord al Muntelui İdiş, într-o zonă cu straturi groase de tuf vulcanic. Acesta este un sit arheologic aflat în administrarea Ministerului Culturii și Turismului; verificați condițiile de acces și orarul de vizitare pe pagina oficială a muzeului. Este o idee bună să petreceți cea mai caldă parte a zilei aici, deoarece subteranul este răcoros. Cu toate acestea, este recomandabil să purtați o haină ușoară pentru interior. După intrare, coridoarele se îngustează și tavanul se coboară, așa că veți fi nevoit să vă aplecați în multe locuri. Persoanele care suferă de claustrofobie pot rămâne în zonele mai apropiate de intrare. Conform surselor, orașul a fost descoperit în 1972 și a fost deschis publicului în același an. Textul ministerului descrie acest loc ca fiind o așezare cu două etaje, cu galerii largi conectate prin tuneluri. Unele surse străine menționează mai multe etaje, așa că explorați fără a vă concentra prea mult pe numărul de etaje. Primul lucru pe care trebuie să-l observați sunt pietrele glisante. Aceste pietre mari, asemănătoare cu pietrele de moară, erau folosite pentru a bloca intrările coridoarelor. Examinați locul unde se află piatra și deschiderea prin care era rotită. Ceea ce distinge Özkonak de Kaymaklı și Derinkuyu sunt găurile foarte înguste și lungi dintre etaje. Aceste găuri serveau la comunicarea între etaje. Când intrările camerelor erau închise, ventilația era asigurată prin aceste găuri. Un alt detaliu sunt găurile deschise în tavanul tunelului, după piatra glisantă. Conform textului ministerului, acestea erau folosite pentru a arunca ulei încins asupra inamicilor care încercau să intre; alte surse sugerează că ar fi putut fi folosit pentru a arunca nisip fierbinte. Încercați să observați aceste găuri uitându-vă în sus. În galerii, puteți vedea și cotețe, zone care au fost folosite ca crame și depozite. Pagina web a primăriei Derinkuyu menționează că zona nu a fost complet curățată, iar doar porțiunea curățată este deschisă publicului. Prin urmare, nu părăsiți traseul marcat și nu intrați în coridoarele închise. În interior, lumina este slabă pentru fotografii; folosiți un aparat foto cu stabilizare și evitați blițul. La ieșire, puteți face o plimbare prin străzile liniștite ale orașului. Apoi, îndreptați-vă spre sud, treceți de Avanos și ajungeți la Sarıhan, situat în valea râului Damsa.

Sursa: Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Nevşehir, Situri Arheologice și Muzee; Muzeele din Turcia, Orașul Subteran Özkonak; Primăria Derinkuyu, Orașe Subterane

Ultima oprire a zilei este Caravanseraiul Sarıhan, situat la aproximativ cinci kilometri sud-est de Avanos, la nord de Ürgüp, în valea râului Damsa. Hanul se află pe traseul Aksaray-Kayseri, care a reprezentat o legătură est-vest a Drumului Mătăsii. Clădirea a fost construită în 1249, în timpul domniei sultanului selgiucid al II-lea, İzzeddin Keykavus. Sursele o menționează ca fiind unul dintre ultimele caravanseraie construite de sultanii selgiucizi. Inventarul cultural include hanul în lista provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO, sub tema Drumului Mătăsii. Când vă apropiați, observați mai întâi fațada; zidurile sunt groase și înalte, construite pentru a oferi protecție împotriva bandiților. Intrarea principală este orientată spre vest. Numele provine de la piatra galbenă, dar dacă priviți mai îndeaproape, veți observa trei nuanțe de cenușă, bej și roz, în structura de tuf. Aceste culori sunt aranjate într-un mod decorativ, în special în arcele de deasupra intrărilor. Examinați cu atenție detaliile sculpturale de pe fațadă; porțile sunt cea mai elaborată parte a caravanseraielor selgiucide. Odată ce intrați, veți ajunge într-o curte spațioasă; clădirea acoperă o suprafață de aproximativ două mii de metri pătrați. De la intrare, pe partea stângă, se află șase secțiuni deschise, acoperite cu bolți. Pe partea dreaptă, există camere închise, accesibile prin porți decorate. În fața curții, o a doua intrare, la fel de bogat decorată, duce la o secțiune închisă. Această secțiune este acoperită de o cupolă sferică, iar mici orificii din cupolă permit pătrunderea unei lumini difuze în interior. Se spune că, în perioada selgiucidă, călătorii puteau beneficia de hrană și adăpost gratuit în aceste caravanseraie, iar animalele lor erau îngrijite. În timp ce stați în curte, imaginați-vă cum o caravană plină de animale de povară se odihnea aici. Caravanseraiul a suferit deteriorări de-a lungul timpului și a fost supus unei renovări ample în 1991. Rezultatele acestei renovări sunt controversate; unii consideră rezultatul pozitiv, în timp ce alții cred că a fost pierdută autenticitatea originală. Încercarea de a distinge pietrele vechi de cele noi poate fi o parte interesantă a vizitei. Condițiile de acces la interior pot varia, așa că este recomandabil să obțineți informații înainte de a merge. Lumina după-amiezii este momentul în care culorile pietrelor sunt cele mai vibrante; fotografiați fațada dintr-un unghi ușor lateral. Petreceți câteva minute în liniștea văii, savurând finalul zilei. De aici, întoarcerea la Avanos sau la Nevşehir este o scurtă căl