De la Bolaman, spre Platoul Perşembe, de la coastă spre lacuri și spre Menderes.

Începeți călătoria în Bolaman, chiar lângă drumul de coastă. În această perioadă a dimineții, lumina soarelui iluminează lateral fațada clădirii, permițându-vă să observați mai bine textura lemnului. Parcați mașina într-un loc potrivit de pe marginea drumului și, înainte de a vă apropia de clădire, admirați silueta ei de la capătul opus al golfului. Această perspectivă de la distanță este importantă, deoarece farmecul clădirii constă în suprapunerea a două epoci diferite. Veți vedea zidurile interioare ale fortăreței, construite din piatră, și, deasupra lor, clădirea din lemn. Conform surselor, fortăreața a fost construită pe o promontorie care se extinde ușor în mare, servind drept fort și punct de observație. Wikipedia menționează, de asemenea, că se știa că această promontorie era odată o insulă; țineți această informație minte în timp ce priviți linia de coastă. Potrivit declarațiilor directorului pentru Cultură și Turism din provincie, publicate de Anadolu Agency, fundația clădirii este formată direct din pietrele fortăreței, adică structura din lemn a fost construită deasupra fortăreței. Pe măsură ce vă apropiați, acordați atenție punctului de joncțiune; linia unde se termină piatra și începe lemnul este cel mai frumos detaliu al clădirii. Apoi, observați cele două balcoane laterale, deoarece acest plan cu două balcoane este ceea ce face ca această clădire să fie un exemplu reprezentativ al arhitecturii locale. Enciclopedia Küre menționează că zidurile au fost construite folosind tehnici de zidărie, folosind atât piatră tăiată, cât și piatră brută. Wikipedia precizează că zidurile fortăreței, care au supraviețuit până în prezent, ating o înălțime de șase metri pe partea continentală. Datele despre data construcției clădirii variază: paginile ministerului menționează secolul al XVIII-lea, în timp ce Wikipedia indică începutul secolului al XIX-lea. Același articol menționează că structura a fost construită de guvernatorul din Trabzon, Hazinedarzade Süleyman Pașa, ca o casă de oaspeți, și că, în timp, a devenit reședința familiei. Același articol menționează că geologul britanic William John Hamilton a vorbit despre această casă în 1836. Clădirea este cunoscută și sub numele de Kademoğlu Konağı; nu vă surprindeți dacă vedeți ambele nume pe indicatoare. Ministerul Culturii și Turismului a restaurat clădirea, respectând aspectul original. Conform Anadolu Agency, conacul este acum supus unei renovări pentru a fi transformat într-un muzeu urban care va prezenta viața locală. Prin urmare, înainte de a pleca, verificați dacă puteți intra în clădire, contactând direcția pentru Cultură și Turism din provincie sau autoritățile din Fatsa. Chiar dacă nu puteți intra, este posibil

După ce intrați pe drumul care duce de la Fatsa spre Aybastı, drumul începe să urce printre plantațiile de nuci, iar lacul vă va apărea în scurt timp. Conform informațiilor de la direcția județeană, lacul se află la aproximativ 10 kilometri de intrarea pe acest drum, în timp ce Wikipedia menționează 8 kilometri; cel mai bine este să urmăriți indicatoarele. După modernizarea realizată de Primăria Metropolitană Ordu, zona dispune de o parcare, poteci de drumeție și o terasă de observație. După ce ați parcat, urcați pe terasa de observație și admirați întregul lac. De aici, puteți observa cu ușurință mica insulă din mijlocul lacului; Wikipedia menționează că această insulă este asociată cu rămășițele unei structuri vechi. Apoi, coborâți pe poteca de drumeție și plimbați-vă încet în jurul lacului. În timp ce vă plimbați, gândiți-vă la modul în care s-a format lacul, deoarece aceasta este povestea principală a acestui loc. Conform direcției județene, lacul a apărut ca urmare a unui alunecare de teren care a afectat o zonă largă între râul Bolaman și zona Yassıtaş. Găurile create de alunecarea de teren s-au umplut cu apa pluvială, iar unele dintre ele s-au uscat în timp sau au fost uscate pentru a crea terenuri agricole. Wikipedia menționează că lacul este format din două zone separate: o zonă principală, mare și adâncă, și o zonă mai mică, puțin adâncă, situată în vest și conectată printr-un mic prag. Când ajungeți la malul vestic pe poteca de drumeție, veți observa această zonă mai puțin adâncă și mlaștina care o înconjoară. Conform direcției județene, lacul acoperă o suprafață de 60 de hectare, iar adâncimea sa variază între 10 și 15 metri. Aceeași pagină menționează că alunecarea de teren a avut loc pe straturile de fliș din Cretaceu Superior din zonă. Nu există un pârâu care să se scurgă în lac, dar un mic canal direcționează excesul de apă către râul Bolaman. Surse scrise menționează că în lac trăiesc mai multe specii de pești și creveți; puteți vedea pescari la mal dimineața. Lacul este protejat ca zonă naturală de gradul I și III, așa că nu părăsiți poteca de drumeție și nu intrați în mlaștină. Este o idee bună să stați câteva minute în liniște pe terasa de observație și să ascultați sunetele păsărilor acvatice și ale mlaștinii. Direcția județeană menționează că în zonă există posibilitatea de a practica canotajul; dacă doriți să vă aventurați pe apă, verificați condițiile actuale la fața locului. Un articol de știri de la Habertürk relatează că, după modernizarea din 2024, lacul a devenit o destinație turistică

După lacul Gaga, drumul intră în interior, iar plantațiile de fistic încep treptat să fie înlocuite de pădure. Lacul Ulugöl se află în sud-vestul centrului orașului Gölköy, iar de la oraș există indicatoare care vă ghidează spre lac. Distanța față de oraș variază în funcție de sursă, între nouă și șaptesprezece kilometri; conduceți cu atenție pe drumul de munte, fără a vă grăbi. La intrarea în parc, lăsați mașina în parcarea desemnată și mergeți pe jos până la terasa de observație de pe malul lacului. De aici, puteți admira peisajul: conform administrației provinciale, în parcul natural se află trei lacuri formate în urma alunecărilor de teren, dintre care unul este mare, iar celelalte două sunt lacuri mici, acoperite de stuf. Lacul Ulugöl, care dă numele zonei, este cel mai mare dintre acestea și, conform Wikipedia, este cel mai mare lac din Ordu. Intrați pe poteca care înconjoară lacul și finalizați plimbarea fără a vă grăbi. În timp ce mergeți, observați copacii; Wikipedia menționează că pădurea care înconjoară zona este formată din specii de fag, măr, carpen și arțar. Puteți observa plante acvatice cu frunze și nuferi plutind în apele de lângă mal; Wikipedia precizează că nuferii albi au fost aduși în lac. Țermele de stuf de pe malurile lacurilor mici sunt un loc bun pentru a asculta sunetele păsărilor; opriți-vă acolo câteva minute. Datorită altitudinii de aproximativ 1200 de metri, zona este răcoroasă chiar și vara, așa că un strat subțire de îmbrăcăminte vă va fi util. Parcul natural a fost declarat în 2009 și are o suprafață de 26,5 hectare. În parc se găsesc mese de picnic, o fântână, o terasă de observație și poteci de drumeție; puteți lua masa de prânz aici, la umbra copacilor. Conform Wikipedia, lacul este alimentat de ape subterane și de suprafață și are o calitate excelentă a apei. Aceeași sursă menționează că în parc există case de vacanță potrivite pentru familii. Vă rugăm să luați cu dumneavoastră tot ce aduceți și să nu lăsați nimic în urmă, deoarece lacul este cunoscut pentru apa sa curată și este o zonă protejată. Cea mai frumoasă perioadă pentru a vizita pădurea din jurul lacului este toamna; administrația provincială subliniază în special armonia de culori creată de îngălbenirea frunzelor. Potrivit CNN Türk, în această perioadă, mii de oameni vizitează zilnic zona, așa că, pentru o plimbare liniștită, este esențial să ajungeți dimineața devreme în luna octombrie. Pentru fotografii, cele mai bune cadre se obțin în orele fără vânt, când apa reflectă pădurea. În luna iulie, festivalurile Ulugöl organizate de administrațiile locale pot face ca zona să fie foarte aglomerată; dacă d

Ultima oprire a traseului este Perşembe Yaylası, situată la 17 kilometri de centrul districtului Aybastı, la o altitudine de aproximativ 1500 de metri, fiind punctul cel mai înalt al zonei. Portalul Cultural menționează că cea mai mare parte a drumului spre platoul montan este asfaltată, iar restul este pietruit; reduceți viteza în ultima porțiune. Conform unei știri de la NTV, la intrarea în platoul montan se află un lac natural și o cascadă; puteți face o scurtă pauză pentru a le admira. Când ajungeți în centrul platoului, lăsați mașina și mergeți spre zonele cu meandre pentru a vedea de ce acest loc este atât de faimos. Meandrele sunt curbe strânse create de râurile care curg pe o pajiște. Enciclopedia Küre explică că această structură a fost modelată de-a lungul a mii de ani prin eroziune și mișcarea apelor. Direcția județeană pentru cultură și turism descrie meandrele ca fiind o formațiune unică în această regiune și menționează că se depun eforturi pentru a o proteja ca sit al patrimoniului mondial. Cea mai bună priveliște a meandrelor se obține de la o anumită înălțime; o scurtă urcare pe una dintre pantele care înconjoară pajiștea vă va dezvălui acest peisaj. Dacă coborâți pe pajiște, aveți grijă să nu călcați malurile râurilor și să nu deranjați animalele care pasc. Agenția Anadolu și NTV relatează că, în timpul verii, turștii sunt atrași de turmele de oi care pasc în jurul meandrelor. Aceste turme amintesc de faptul că platoul este o zonă activă, așa că treceți cu grijă pe lângă păstori și câini. Platoul a fost declarat centru turistic în 1991, printr-o decizie a Consiliului Miniștrilor, și devine o zonă aglomerată pe tot parcursul verii. Agenția Anadolu menționează că, în piața platoului, localnicii vând produse fabricate de ei; dacă doriți să cumpărați suveniruri locale, opriți-vă la piață. Platoul este mult mai răcoros decât coasta și este adesea acoperit de ceață; o știre de la Agenția Anadolu relatează despre turiști care, chiar și în mijlocul verii, poartă jachete. Dacă se instalează ceața, rămâneți pe potecile cunoscute pentru a nu vă pierde în mijlocul pajiștii. În fiecare an, în luna iulie, se organizează festivaluri pe platou; direcția județeană pentru cultură și turism enumeră competiții de lupte, curse de cai, spectacole folclorice și concerte. În zilele festivalului, platoul devine foarte aglomerat, drumul și parcarea se umplu; dacă doriți o seară liniștită, aflați datele festivalului în prealabil. Direcția județeană pentru cultură și turism menționează, de asemenea, că