Băile istorice din Peninsula Istanbul, sub cupolele lui Sinan.

Începeți turul cu acest complex de băi turcești din străduțele înguste din Zeyrek, deoarece este unul dintre locurile rare unde puteți vizita o baie turcească transformată în muzeu și, în același timp, puteți beneficia de serviciile sale. Baia a fost construită de Barbaros Hayreddin Pașa, căpitanul flotei otomane, iar arhitectul a fost Mimar Sinan. Conform Enciclopediei Islamice TDV, construcția a avut loc probabil între 1540 și 1546, deși unele surse menționează o perioadă mai timpurie. Secțiunile pentru bărbați și femei au o structură simetrică, fiecare incluzând o cameră de schimbat, o sală de aclimatizare și o sală caldă în formă de cruce. În sala caldă, în jurul unei baze octogonale, se află patru nișe și patru zone de intimitate.

Multe dintre plăcile ceramice care au dat numele băii se află astăzi în alte orașe. Pereții erau odată acoperiți, până la o anumită înălțime, cu plăci ceramice alb-albastre din İznik. Plăcile deteriorate de incendii și cutremure au fost îndepărtate de pe clădire și, în secolul al XIX-lea, au fost vândute și dispersate, ajungând în colecții europene, precum Muzeul Victoria and Albert din Londra. Conform unui articol publicat de TDV în 1993, la acea vreme, singurele plăci ceramice rămase se aflau în sala caldă a secțiunii pentru bărbați.

În timpul restaurării, care a durat treizeci și trei de ani, au fost descoperite mii de fragmente de plăci ceramice și treizeci și șapte de modele diferite; sub zonele de aclimatizare au fost descoperite cisterne datând din perioada bizantină. Clădirea a fost redeschisă în septembrie 2023, împreună cu muzeul, iar serviciile de baie au fost reluate în 2024. În muzeul din clădirea adiacentă, puteți vedea expoziții despre istoria plăcilor ceramice și despre sistemul de alimentare cu apă și încălzire al băii; aceste exponate vă vor ajuta să înțelegeți cum arătau odinioară pereții goi pe care îi veți vedea în restul turului. Dacă intenționați să vă baie aici, informați-vă din timp despre programul și modul de rezervare al secțiunilor pentru femei și bărbați.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Arkitera; Wikipedia.

Străzile care urcă de la Zeyrek spre Süleymaniye vă vor duce la această baie, situată la capătul de sud al complexului. Construcția complexului, dedicat sultanului Suleyman I, a început în 1550, iar lucrările s-au finalizat în octombrie 1557; baia face parte din acest proiect grandios, realizat de arhitectul șef Sinan. Numele său vechi era Baia Dökmeciler, deoarece în jurul ei s-au stabilit meșteșugari specializați în turnarea metalelor. Când este luat în considerare împreună cu școlile, bucătăria și magazinele complexului, baia răspundea unei nevoi de bază a vieții de zi cu zi, făcând parte dintr-un plan care a creat un întreg cartier.

Ceea ce distinge această clădire de alte băi este faptul că este o singură baie, fără o secțiune separată pentru femei. În Enciclopedia Islamică a Fundației Türk Diyanet, Semavi Eyice scrie că aceasta ar fi putut fi concepută mai degrabă pentru funcționarii complexului și studenții care locuiau în școli, și nu ca o baie obișnuită de piață. Planul său reflectă experimentele lui Sinan. Deasupra unei încăperi reci, cu o formă pătrată și o latură de 11,5 metri, se ridică o cupolă mare; încăperea caldă, cu patru nișe, este separată de încăperea caldă, cu trei secțiuni, prin coloane de marmură. Articolul despre băi din aceeași enciclopedie subliniază faptul că Sinan a combinat aici tipul clasic de baie cu elemente de arhitectură de tip stațiune, creând o variantă cu coloane.

Secolul următor a fost marcat de fluctuații pentru această baie. A fost închisă între 1916 și 1917, apoi transformată într-un atelier în anii 1930, pentru a fi restaurată ulterior ca baie de către proprietarul său. Conform Wikipedia, de la renovarea din 2001, funcționează în principal pentru turiști. Deoarece regulile de utilizare pot fi diferite de cele ale altor băi, dacă intenționați să vă relaxați într-o baie, este recomandat să contactați locația înainte de a merge. Dacă nu intenționați să vă baie aici, puteți admira cupolele și acoperișul de plumb de pe stradă, apoi coborâți de pe versantul dealului Süleymaniye în direcția Beyazıt.

Sursa: Enciclopedia Islamică a Fundației Türk Diyanet; Wikipedia.

Acesta este un complex impresionant de băi turcești, situat pe malul străzii Ordu, care face parte din complexul II. Bayezid, înconjurând Piața Beyazıt. Astăzi, este vizitat ca Muzeul Culturii Băilor Turcești II. Bayezid, aparținând Universității din Istanbul. Data exactă a construcției este incertă; Enciclopedia Islamică TDV o plasează între 1500 și 1505, în timp ce registrul muzeului Ministerului Culturii și Turismului o indică între 1507 și 1508. Veniturile băilor erau destinate fundației lui Gülbahar Hatun, mama lui Yavuz Sultan Selim.

Cele două părți ale complexului sunt alăturate și au același plan. Secțiunea caldă are patru arcade, iar în colțuri se află celule de izolare. Cupola secțiunii reci are un diametru de aproximativ 15 metri, oferind o idee despre cât de mari puteau fi băile comerciale. Unul dintre cele mai surprinzătoare detalii ale construcției se află la fundație. Băile au fost ridicate folosind elemente decorative sculptate provenite de la Columna Victoriei a Forumului Theodosius, care se afla în această piață în perioada bizantină. Conform TDV, unele dintre aceste elemente sunt încă vizibile la fundație, în timp ce altele au fost transferate la Muzeele Arheologice din Istanbul.

După anii 1930, secțiunea rece a fost închiriată ca depozit de piele, iar secțiunea caldă a fost parțial transformată într-un atelier de fierărie. Clădirea a rămas într-o stare precară pentru o perioadă îndelungată. Universitatea din Istanbul a preluat băile în 2000, iar după restaurare, muzeul a fost deschis pe 27 mai 2015. În interior, sunt expuse obiecte etnografice, cum ar fi prosoape, vase de baie din cupru și alamă, precum și elemente arhitecturale bizantine și otomane descoperite în timpul săpăturilor. Acesta este locul ideal pentru a explora toate zonele unei băi, fără a vă spăla, și pentru a vedea în practică termenii pe care i-ați învățat de-a lungul traseului, de la secțiunea rece la cea caldă. Conform registrului muzeului Ministerului, muzeul este închis în weekenduri, așa că verificați programul actual înainte de a vizita.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Muzeele din Turcia (Ministerul Culturii și Turismului); Wikipedia.

După ce treceți prin interiorul Pieței Acoperite, începând de la Beyazıt, și ieșiți prin Poarta Mahmutpașa, veți ajunge la această baie în câteva minute, coborând pe un deal. Conform inscripției de la intrare, baia a fost construită între 1466 și 1467, ca parte a complexului construit de Mahmud Pașa, vizirul lui Fatih Sultan Mehmed, și este una dintre cele mai vechi băi încă existente în oraș. Lângă ea, la câțiva pași, se află și Kürkçü Han, care face parte din același complex.

În realitate, baia era una dublă; zona pentru femei a fost demolată în timp, fiind transformată în spații comerciale. Partea care a rămas include trei încăperi mari, acoperite de cupole. Camera de răcire este acoperită de o cupolă cu aproximativ 17 metri în diametru, cu ferestre, iar această cupolă se sprijină pe pereți prin intermediul unor trompe ornamentate. Conform Wikipedia, în camera de temperare se află cel mai vechi exemplu de jumătate de cupolă încă existent în Istanbul. În zona caldă, nișe octogonale, ancare laterale și colțuri izolate sunt dispuse în jurul marmorei centrale. Observați nișa ornamentată de la intrare și fațada; aici puteți admira decorul sobru, dar impunător, al clădirilor otomane din secolul al XV-lea.

Istoria ulterioară a clădirii demonstrează modul în care o baie poate schimba funcția în oraș. A fost avariată de un incendiu în 1755, a fost restaurată în 1953 și a funcționat din nou ca baie pentru o perioadă, apoi a fost transformată în depozit, iar în anii 1990 a devenit piață. Astăzi, în interior se află magazine; puteți merge sub cupole și puteți admira amploarea spațiului. Fiți atenți la rafturile din magazine, deoarece cupolele și trompele rămase deasupra încă poartă amprenta identității originale a clădirii. Strada Mahmutpașa este foarte aglomerată în timpul săptămânii; mergeți încet și evitați să blocați accesul la magazine.

Sursa: TDV İslam Ansiklopedisi (Complexul Mahmud Pașa); Wikipedia.

Când urcați de la Mahmutpașa și ajungeți la Divanyolu, venind dinspre Nuruosmaniye, vă aflați în fața acestei băi, situată la baza coloanei Çemberlitaş, cu un corp din porfir. Baia a fost construită în 1584 de Nurbanu Sultan, soția lui Selim al II-lea și mama lui Murad al III-lea; veniturile sale erau destinate complexului Atik Valide din Üsküdar. Există opinii diferite cu privire la arhitectul său. De obicei, se atribuie lui Mimar Sinan, dar în Enciclopedia Islamică TDV, Semavi Eyice notează că numele său nu apare în sursele care enumeră lucrările lui Sinan.

Cea mai originală parte a clădirii este zona caldă. Aici, un plan poligon cu douăsprezece laturi este completat de un inel cu douăsprezece coloane în jurul pietrei centrale, iar colțurile sunt ocupate de celule acoperite cu cupole. Observați decorațiunile geometrice din marmură de pe podea și pe pereți. Accesul la cupolele mari care acoperă vestiarele se face prin trompe de colț.

Aspectul actual al băii reflectă amenajările urbane din secolul al XIX-lea. În 1868, în timpul lărgirii lui Divanyolu, o parte din zona rece a fost demolată. Zona pentru femei a încetat să mai fie o baie, transformându-se mai întâi într-un restaurant, apoi într-un magazin de covoare. Clădirea a fost afectată de un incendiu în 1916-1917, iar zona pentru bărbați a fost restaurată în 1972-1973. Scările de la intrare au fost adăugate din cauza modificării nivelului drumului.

Astăzi, baia este încă funcțională, iar majoritatea clienților sunt turiști străini. Dacă doriți să vă baie aici, începeți prin a vă încălzi pe piatra centrală, apoi așteptați să primiți exfolierea și spuma. După ce ați terminat, stați o perioadă în zona rece pentru a vă răcori. Întrebați la intrare care este zona dedicată femeilor și bărbaților și care sunt orele de program. Dacă nu doriți să vă baie, stați lângă coloană, chiar lângă baie, și observați cum acest colț, unde cele două clădiri se află una lângă alta, rezumă modul în care orașul a evoluat de la forumul bizantin la piața otomană.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; site-ul oficial al băii Çemberlitaş; Wikipedia.

Dacă mergeți de la Çemberlitaş pe strada Divanyolu spre est și vă îndreptați spre Cağaloğlu, veți ajunge la această baie. Clădirea a fost finalizată în 1741, cu scopul de a genera venituri pentru biblioteca fondată de sultanul Mahmud I lângă Hagia Sofia. Sursele oferă informații diferite despre arhitect: Enciclopedia Islamică TDV menționează cu rezerve un arhitect pe nume Hüsrev, în timp ce alte surse atribuie lucrarea lui Süleyman Ağa și Abdullah Ağa.

Baia din Cağaloğlu este una dintre ultimele mari băi din Istanbul. Din cauza faptului că sultanul Mustafa al III-lea a interzis construirea de noi băi în oraș în 1768, o astfel de construcție nu a mai fost realizată ulterior. De aceea, baia este un loc bun pentru a compara cu băile construite de Sinan în secolul al XVI-lea. Planul este încă în stilul clasic: o zonă rece, o zonă caldă și o zonă fierbinte cu patru nișe și patru celule private. Ceea ce s-a schimbat este decorul. În detaliile decorative, puteți observa influența barocă provenită din arta occidentală din secolul al XVIII-lea; TDV consideră această clădire ca un exemplu al influențelor artistice străine în arhitectura turcă. Comparați liniile clasice, mai sobrii, pe care le vedeți în zonele Zeyrek și Çemberlitaş, cu limbajul curbat de aici, și veți observa spontan schimbarea gusturilor de-a lungul a două secole.

Cele două intrări ale băii sunt separate. Intrarea pentru bărbați se face din stradă, printr-o scară, în timp ce intrarea pentru femei se află într-o stradă laterală. Aceasta este o dovadă tipică a unei vechi practici otomane, conform căreia intrările pentru bărbați și femei nu se aflau pe aceeași stradă. Baia este încă funcțională și majoritatea clienților săi sunt turiști. Chiar dacă nu doriți să vă baie, puteți găsi cele două intrări separate și puteți observa structura băii din exterior, apoi, după o scurtă plimbare, puteți ajunge la Hagia Sofia.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; site-ul oficial al băii din Cağaloğlu; Wikipedia.

Ultima oprire a traseului este această clădire lungă, cu cupolă acoperită cu plumb, care se întinde de-a lungul pieței dintre moscheea Ayasofya-i Kebir și moscheea Sultanahmet. A fost construită de arhitectul Sinan în perioada 1556-1557, pentru a genera venituri pentru fundațiile lui Hürrem Sultan, soția lui Sultan Suleyman, și a fost concepută pentru a servi comunitatea moscheii Ayasofya. Sub hamam se află ruinele băilor Zeuksippos, datând din perioada romană, ceea ce demonstrează că tradiția de a se spăla în această zonă este mult mai veche.

Ceea ce face ca acest hamam să fie special în arhitectura otomană este dispunerea celor două secțiuni. Pentru prima dată în arhitectura turcească a băilor, secțiunile pentru femei și bărbați sunt amplasate una lângă alta, pe aceeași axă. Clădirea, care are aproximativ 75 de metri lungime, are intrarea pentru bărbați orientată spre nord, iar cea pentru femei spre vest. În secțiunea pentru bărbați, se găsesc, în ordine, zonele de răcire, de încălzire și de abur, urmate de zonele corespunzătoare din secțiunea pentru femei, astfel încât cele două zone de abur sunt situate una lângă cealaltă. În centrul fiecărei zone de abur se află o piatră de marmură octogonală. Acordați atenție fațadei cu arcade din fața secțiunii pentru bărbați, o soluție rară în băile din acea perioadă.

Hamamul a funcționat până în 1910, apoi a fost închis pentru o perioadă lungă de timp și a fost folosit ca depozit în diferite epoci. După renovările din 1957-1958, a devenit un magazin de vânzare de covoare administrat de stat. După o restaurare amplă între 2008 și 2011, a fost redeschis ca hamam în mai 2011. Este o idee bună să încheiați traseul aici, făcându-vă o baie; faceți o rezervare în prealabil și aflați detalii despre secțiuni și servicii direct de la locație. Când ieșiți, stați puțin în piață, la lumina după-amiezii, și admirați încă o dată această serie lungă de cupole, situată între Ayasofya și Sultanahmet.

Sursa: Enciclopedia Islamică TDV; Wikipedia.