Sepetçiler Kasrı

Palatul Sepetçiler este un palat otoman situat în Sarayburnu, la gura Cornului de Aur, deasupra zidurilor maritime bizantine. Este singura structură din grădinile exterioare ale Palatului Topkapı care a supraviețuit până în prezent; contemporanii săi, precum Yalı Köşkü și İncili Köşkü, au fost distruși. În prezent, este folosit ca sediu central al organizației Yeşilay și nu este un muzeu. Cu toate acestea, fațada sa poate fi văzută de pe faleză, de pe Podul Galata și de pe vapoarele care circulă între Eminönü și Karaköy. **Istoric** Conform unui articol din Enciclopedia Islamică TDV, palatul a fost construit în 1643, la ordinul sultanului Ibrahim, sub supravegherea arhitectului Kasım Ağa. Istoricul Naima menționează că anterior aici se afla o vilă mai mică, care a fost ulterior înlocuită de acest palat mai mare. Există două explicații pentru numele său. Prima sugerează că numele provine de la meșteșugarii care lucrau în zonă, adică de la cei care confecționau coșuri (sepetçi). Se spune că acești meșterii, apreciați de sultanul Ibrahim, au contribuit la construcția palatului ca semn de recunoștință. A doua explicație sugerează că numele provine de la denumirea dată clădirilor înalte din Palatul Edirne, numite "sepetçi" sau "sultani". Inscripția de deasupra arcadei menționează că structura a fost renovată în 1739, în timpul domniei lui Mahmud I; conform paginii Yeşilay, a mai suferit o renovare în mijlocul secolului al XIX-lea. În subsolul palatului se aflau docuri unde erau ancorate ambarcațiunile regale, iar sultanii plecau în mare de aici. Călătorul francez Grelot a scris în secolul al XVII-lea că a văzut aici cinci sau șase docuri pentru ambarcațiuni și mici corăbii. În sala principală se organizau spectacole, iar familia regală și haremul urmăreau de aici plecarea și întoarcerea flotei în expediții. **Arhitectură** Palatul are o structură cu trei proeminențe, construită deasupra zidului maritim; în centru se află o sală principală acoperită cu o cupolă, o sală de recepție și o încăpere dreptunghiulară adiacentă. Conform Wikipedia în limba engleză, structura este descrisă ca fiind o clădire din piatră, cu pereți groși, uși din lemn înalte și patru etaje. Conform paginii Yeşilay, marmura roșie a fost adusă din Darıca și Rusçuk, iar faianța din İznik. Articolul din TDV descrie bolțile, ramele de uși din marmură și decorațiunile florale cu medalioane aurite de pe cupolă. Aceeași sursă menționează că interiorul a fost odată decorat cu ferestre cu incrustații de sidef, perdele de mătase și candelabre de Cele mai bune locuri pentru a admira exteriorul clădirii sunt faleza de pe strada Kennedy, vaporele care circulă între Eminönü și Karaköy, precum și partea podului Galata care se uită spre Sarayburnu. Privind de pe mare, se pot vedea, în spatele clădirii, Turnul Justiției al Palatului Topkapı și versantul împădurit al Sarayburnu, iar în dreapta, gara Sirkeci. De-a lungul faleza, se pot admira îndeaproape arcele zidurilor, dispunerea ferestrelor de la etajul superior și cupola. Stațiile de tramvai T1 Sirkeci și Gülhane, precum și stația Marmaray Sirkeci se află la o distanță de câteva minute de mers pe jos. De asemenea, se poate ajunge la clădire plimbându-se de-a lungul faleza, de la docurile din Eminönü, în direcția Sarayburnu. Această plimbare poate fi extinsă pentru a include ieșirea parcului Gülhane spre Sarayburnu și Biblioteca Muzeului Literar Tanpınar, situată în Ala Köşkü.