Sadabad ve Kağıthane Deresi Mesiresi

Sadabad este denumirea dată în secolul al XVIII-lea unei zone întinse, situată de ambele părți ale râului Kağıthane, care se deschide spre Cornul de Aur. Conform Enciclopediei Islamice a Societății de Cercetare a Turciei, acest nume înseamnă "loc prosper și binecuvântat". De la perioada lui Kanuni Sultan Süleyman, această vale a fost una dintre cele mai preferate locuri de recreere pentru locuitorii Istanbulului. Evliya Çelebi descrie cum meșteșugarii bijuteriilor și ai pielii își instalau corturi aici, unde se distrau și țineau întâlniri. Bijutierii, librarii și tăbăcarii își desfășurau, de asemenea, ritualurile profesionale în aceste pajiști. În lunile de primăvară, acesta era unul dintre locurile preferate de oameni pentru a petrece timp în aer liber. În perioada bizantină, râul purta numele de Barbysos, iar numele Kağıthane provine, se spune, de la fabricile de hârtie situate aici. În timpul domniei lui Bayezid al II-lea, a fost construită o fabrică de pulbere în vale, care a funcționat mult timp. În secolul al XVI-lea, au fost construite Fântâna İmrahor și Palatul İmrahor, iar în timpul domniei lui Murad al IV-lea, a fost amenajată o grădină și un palat în stil iranian. Regiunea a câștigat faimă în special la începutul secolului al XVIII-lea. Se relatează că un bal mascat organizat aici de Damat İbrahim Pașa, mare vizir, în 1717, a făcut ca Ahmed al III-lea să iubească această zonă. În 1722, albia râului din fața palatului a fost curățată și transformată într-un canal drept, cu margini de marmură de ambele părți. Se menționează că marmura acestui canal, numit Cedvel-i Sim sau Râul de Argint, a fost adusă de la Palatul Kulelibahçe din Cengelköy. De-a lungul canalului au fost construite terase, cascade și iazuri, iar apa curgea prin mici cascade, ajungând în iazuri de marmură. Palatul de vară a fost finalizat în câteva luni, în timpul verii anului 1722; sursele oferă date diferite pentru data finalizării, între sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august. În jurul palatului au fost construite pavilioane, poduri și fântâni, iar oficialilor de stat li s-a încurajat construirea de palate de-a lungul râului. Conform Primăriei Kağıthane, au fost construite 173 de palate de-a lungul râului. Amenajarea grădinii și a canalului este adesea asociată cu planurile aduse de Yirmisekiz Çelebi Mehmed Efendi, care a fost ambasador în Franța. Arhitectul Sedad Hakkı Eldem, în lucrarea sa din 1977, a susținut că Sadabad nu se potrivește foarte bine cu arhitectura grădinilor franceze. În acei ani, cântecele lui Nedim au transformat Sadabad în În apropierea clădirii primăriei, pot fi văzute câteva elemente rămase din palat, expuse în aer liber. Moscheea Sadabad, situată pe malul râului, a fost construită în 1863 pentru sultanul Abdulaziz, în locul vechii moschei Hayrabad. Este o clădire cu un singur minaret și acoperiș din lemn, fiind cunoscută și sub numele de Moscheea Aziziye. Conform informațiilor de la primărie, unele părți din piatră ale palatului construit pentru Atiye Sultan se află încă în spatele stațiilor de autobuz din Kağıthane. Cel mai bun moment pentru a vizita este primăvara, când zona este, de obicei, cea mai aglomerată. Datorită faptului că traseul de-a lungul râului este plat și scurt, o plimbare de o oră este suficientă pentru a vedea ruinele și moscheea. Puteți ajunge în centrul Kağıthane cu transportul public; verificați rutele actuale de metrou și autobuz pe site-urile Metro İstanbul și İETT.