Ömerli Barajı

Barajul Ömerli este o construcție situată în interiorul regiunii Anatoliei, pe râul Riva, construit pentru a asigura alimentarea cu apă potabilă. Conform înregistrărilor Administrației de Stat a Apelor, construcția a început în 1968 și s-a finalizat în 1972; ISKI (Administrația pentru Serviciile de Apă și Canalizare din Istanbul) menționează că barajul a fost pus în funcțiune în 1972. Conform informațiilor furnizate de ISKI, cu o capacitate anuală de 220 de milioane de metri cubi, este cea mai mare sursă de apă a Istanbulului. Aproape întreaga regiune a Anatoliei își procură apa de aici, iar apa este tratată la Stațiile de Tratare a Apei Potabile Ömerli, înainte de a fi distribuită în oraș. Prin conductele care leagă Salacak de Sarayburnu, până la 370.000 de metri cubi de apă pot fi transportate zilnic și către partea europeană a orașului. Corpul barajului este de tip umplutură, iar în conformitate cu înregistrările Administrației de Stat a Apelor, înălțimea sa este de 53 de metri; Wikipedia menționează această valoare ca fiind de 52 de metri. La nivelul normal al apei, lacul acoperă o suprafață de aproximativ 23 de kilometri pătrați și poate stoca până la 386 de milioane de metri cubi de apă. Bazinul care alimentează barajul are o suprafață de 621 de kilometri pătrați. Râul Riva izvorăște în apropierea satului Tepecik, din districtul Gebze, din Kocaeli, curge prin văi împădurite după baraj și se varsă în Marea Neagră, la Riva, în districtul Beykoz. Lacul își ia numele de la localitatea Ömerli, situată pe malul său; astăzi, Ömerli este o localitate din districtul Çekmeköy, iar malul său se află direct pe malul lacului. Între 1928 și 1989, Ömerli a fost o localitate din districtul Beykoz, în 1996 a devenit o municipalitate, iar în 2009 i-a fost desființată municipalitatea, devenind o localitate a districtului Çekmeköy. Districtul Çekmeköy a fost înființat în același an, prin fuziunea municipalităților Ömerli, Alemdağ și Taşdelen. După baraj, râul Riva traversează localitățile Koçullu, Ömerli, Sırapınar și Hüseyinli, iar cea mai mare parte a acestui tronson este acoperită de păduri. Cea mai bună modalitate de a vizita Ömerli este de a admira lacul de pe malurile sale, de pe drumurile și zonele permise. Fiind un rezervor de apă potabilă, corpul barajului, instalațiile de captare a apei și stațiile de tratare nu sunt zone publice de vizitare. Proiectul de plan de protecție al bazinului lacului Ömerli, publicat de Ministerul Agriculturii și Pădurilor, interzice deversarea oricărui tip de deșeuri în Observați cum vegetația de pe versanții opuși își schimbă culoarea în funcție de anotimp, admirând peisajul de pe mal. Povestea barajului reprezintă o parte importantă a istoriei moderne a aprovizionării cu apă din Istanbul. Conform ISKI, primul baraj de pe partea asiatică a fost construit în 1893, de către Compania de Apă Üsküdar-Kadıköy, pe râul Elmalı; barajul Ömerli a fost pus în funcțiune mult mai târziu, la aproximativ optzeci de ani distanță, la o scară mult mai mare. Astăzi, barajul Ömerli este alimentat și de alte surse, precum regulatoarele barajului Darlık din Șile și ale proiectului Yeşilçay. Barajul Darlık, care a fost pus în funcțiune în 1989, are o capacitate anuală de 97 de milioane de metri cubi, iar apa sa este tratată în stațiile de epurare din Emirli. Proiectul de protecție definește nivelul maxim al apei din lac ca fiind la 62 de metri deasupra nivelului mării, iar zonele de protecție sunt măsurate de la această linie. Lacul este situat la distanță de centrul orașului și nu are o legătură directă cu sistemul de transport feroviar; dacă ajungeți cu transportul în comun, verificați rutele actuale de autobuz pe site-ul IETT. Cei care vin cu mașina personală pot folosi drumurile de la mal, dar trebuie să circule încet pe drumurile forestiere și să parcheze doar în locurile permise. Luați cu dumneavoastră apă, o jachetă rezistentă la vânt și pantofi confortabili, deoarece nu există umbră pe tot malul lacului. O idee bună ar fi să vizitați barajul în aceeași zi cu satele Polonezköy sau cu fortăreața Aydos, pentru a explora partea de est a părții asiatice a Istanbulului.