Larisa (Buruncuk) Antik Kenti

Larisa, un oraș antic situat pe creasta din apropierea satului Buruncuk, în Menemen, întins pe două dealuri care oferă o vedere spre Câmpia Gediz. Se află la aproximativ 30 de kilometri nord de Izmir și ocupă o poziție dominantă asupra unei văi fertile, formată de depozitele aduse de râul Gediz, cunoscut în antichitate sub numele de Hermos. Face parte din cele douăsprezece orașe ale regiunii Aiolis; pentru a fi distins de alte locuri cu același nume din Grecia și de-a lungul drumului Küçük Menderes, este numit Larisa Phrikonis sau Larisa de pe malul râului Hermos. Se crede că numele provine dintr-o familie de toponime antice, caracterizată de sensul de "cetate, loc fortificat" în limbile anatolice și terminată cu sufixul "-assa". Sursele indică o istorie a așezării care se întinde pe o perioadă îndelungată. Conform unei teze de doctorat finalizată în 2021 la Universitatea Tehnică din Istanbul, urmele așezării datează din epoca Neolitică, iar cele mai vechi vestigii arhitecturale sunt datate în epoca Bronzului timpuriu. Geograful Strabon relatează că primii locuitori ai orașului au fost pelasgii, urmați ulterior de coloniști ai populației Aiol. Strabon considera că Larisa menționată în Iliada de Homer era acest oraș. Conform relatării lui Xenofon, regele persan Cirus cel Mare a așezat aici o colonie formată din soldați egipteni, motiv pentru care orașul a fost numit o perioadă "Larisa egipteană". De asemenea, Xenofon scrie că comandantul spartiat Thibron a asediat orașul, dar nu l-a cucerit. Majoritatea vestigiilor arhitecturale vizibile astăzi datează din intervalul dintre secolele al VII-lea î.Hr. și al IV-lea î.Hr. Orașul a suferit daune semnificative în timpul Războiului Peloponez din 405 î.Hr., a fost reparat, dar a fost jefuit de galati în 279 î.Hr. Având în vedere că nu au fost descoperite urme ale unei așezări ulterioare, se presupune că orașul a fost abandonat în secolul al III-lea î.Hr. Acest lucru face ca Larisa să fie un loc deosebit, deoarece nu au fost construite structuri din epoci ulterioare peste ruine, păstrându-se intactă imaginea orașului din perioada arhaică și clasică. Așezarea este distribuită pe două dealuri, la capetele crestei Buruncuk. Pe dealul vestic, mai jos, se află acropolul, unde se găsesc clădiri reprezentative, precum palate, un templu și un megaron, în timp ce pe versanții sudici și nordici se extind zonele urbane, iar spre nord și est se întinde o zonă vastă de necropole. Dealul estic, mai înalt, este dominat de o cetate puternică, iar pe versantul sud-estic se află o așezare mai mică. În zona de câmpie dintre cele două dealuri, au Une parte din artefactele descoperite au fost transportate la Stockholm, o altă parte la Muzeul Arheologic din Istanbul, iar descoperirile din perioada arhaică sunt conservate la Muzeul Arheologic din Izmir. Deoarece săpăturile s-au concentrat în principal pe acropol, fortificația de la est și așezarea de la poale au fost marcate doar pe plan general. Conform înregistrărilor Ministerului Culturii și Turismului, studiul de identificare arhitecturală, inițiat în 2010 sub conducerea prof. dr. Turgut Saner, acoperă întregul sit. Aceste cercetări au arătat că orașul a fost martorul unei activități intense de construcție în perioada dominației persane, în special în secolele V și IV î.Hr. Larisa nu este un sit arheologic amenajat; traseele care urcă spre vârfuri sunt pavate cu pietre și, pe alocuri, sunt abrupte, așa că este obligatoriu să purtați încălțăminte adecvată pentru drumeții. Umbra este aproape inexistentă, așa că este recomandat să vizitați situl dimineața devreme, vara, sau în primăvară, când câmpiile sunt verzi, pentru a vă bucura mai mult de experiență. Când ajungeți pe platoul acropolei, veți putea admira dintr-o singură privire curbele râului Gediz, care se întinde de-a lungul câmpii, și munții din nord. În timp ce vă plimbați printre rândurile de ziduri și rămășițele fortificațiilor, aveți grijă să nu călcați pe pietre și să nu mutați nicio piesă. Pentru a ajunge la sit, puteți folosi linia de nord a trenului IZBAN, care merge până la Menemen; de acolo, trebuie să continuați cu mașina până la Buruncuk și până la vârful dealului. Pentru informații actualizate despre acces, vă recomandăm să contactați Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Izmir.