Justinianus Köprüsü

Podul Justinianus, cunoscut și sub numele de Beșköprü, este un pod roman de piatră situat pe malul sud-estic al orașului Adapazarı, în zona actuală a districtului Serdivan. Ministerul Culturii și Turismului din provincia Sakarya îl descrie ca fiind una dintre cele mai impresionante structuri monumentale din Anatolia din perioada timpurie a Imperiului Bizantin. Podul a fost inclus în lista provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2018. Să admiri această structură inginerească, veche de peste cincisprezece secole, chiar lângă oraș, este unul dintre cele mai impresionante momente ale unei vizite în Sakarya. Podul a fost construit de împăratul roman Justinianus I. Scopul era de a asigura o traversare sigură a râului Sakarya pentru drumul militar care lega capitala Constantinopol cu provinciile estice ale imperiului. Conform istoricului Prokopios, anterior existase un pod format din barci legate între ele, care se rupea frecvent în timpul inundațiilor. Data construcției este menționată diferit în surse. Portalul Cultural și Ministerul Culturii și Turismului din provincie afirmă că podul a fost construit între anii 558 și 560, în timp ce Wikipedia, bazându-se pe surse contemporane, menționează că construcția a început în 559 sau 560, iar poemele care celebrează finalizarea podului datează din 562. Dimensiunile variază, de asemenea, în funcție de surse. Pagina oficială descrie podul ca având o lungime de 365 de metri, o lățime de 9,85 metri și un total de 12 arce. Șapte dintre aceste arce sunt arcele mari circulare centrale, în timp ce două arce mai mici se află la capătul vestic, iar trei la cel estic. Wikipedia oferă o lungime totală de 429 de metri, inclusiv pilonii de susținere, și o înălțime de aproximativ 10 metri. Diferența este probabil cauzată de faptul dacă măsurătorile includ sau nu pilonii de susținere. Podul este construit în întregime din calcar. Deschiderea arcelor centrale mari variază între 23 și 24,5 metri, iar pilonii dintre ele au o grosime de aproximativ 6 metri. Pilonii sunt în formă de dig, rotunzi spre fluxul apei și ascuțiți în direcția opusă. Wikipedia menționează că această configurație este diferită de majoritatea podurilor romane cunoscute. Arcele mici de la mal sunt deschideri pentru a permite apei să treacă în timpul inundațiilor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale podului este faptul că, în prezent, aproape nicio apă nu curge sub el. Râul Sakarya și-a schimbat cursul de-a lungul secolelor, deplasându-se cu aproximativ trei kilometri spre est. Din acest motiv, podul se află acum deasupra micului pârâu Çark Deresi, care transportă apele lacului Sapanca în râu (cunoscut în antichitate sub numele de Melas). Pârâul trece sub unul dintre arcele de la capătul vestic. Povestea numel La capătul de vest se afla un arc triumfal, similar celor de la Roma, dar astăzi a rămas doar o urmă. Acest arc a fost documentat în 1838 prin schițe realizate de călătorul Léon de Laborde. Pentru a admira arcele podului, nu este suficient să priviți de sus; este mult mai bine să vă apropiați de mal, coborând spre albia râului, pentru a observa mai bine detaliile sculpturale și ritmul arcelor. După-amiaza, lumina slabă care vine din vest colorează blocurile de calcar într-o nuanță caldă. Podul a fost restaurat în 1995 de către Direcția Generală de Drumuri, fiind închis traficul auto și construite scări la ambele capete. Conform paginii Direcției pentru Cultură și Turism, podul este în prezent închis, iar proiectul de restaurare este în curs de desfășurare. Prin urmare, înainte de a merge, verificați din surse oficiale actualizate dacă este posibil să urcați pe pod; chiar dacă este închis, este posibil să admirați structura din apropiere. Podul se află în sud-vestul centrului orașului Adapazarı, la aproximativ cinci kilometri, conform Wikipedia, sau opt kilometri, conform Portalului Cultural, și este accesibil cu transportul public local. După ce vizitați pietrele romane și bizantine din grădina Muzeului Sakarya, situat în centrul orașului, puteți veni aici pentru a completa imaginea despre lumea căreia îi aparțineau acele elemente.