Ihlamur Kasrı
Conectează-te pentru a aprecia și evalua
Timpul și natura se întâlnesc în elegantul loc Ihlamur Kasrı
Despre locație
Valea Ihlamur, situată între Beşiktaş, Yıldız și Nişantaşı, a fost, conform surselor istorice, un loc de recreere umbrit de arbori de tei și platan, prin care curgea pârâul Fulya, din secolul al XVIII-lea până la începutul secolului XX.
Astăzi, prima parte a văii, unde se află casele de vacanță, era o vie aparținând lui Hacı Hüseyin Ağa, unul dintre capii șantierelor navale, în timpul domniei Sultanului III. Ahmed (1703-1730), și a fost transformată într-o grădină imperială, devenind parte a tezaurului de stat. În a doua parte, care se ridică spre Yıldız, se știe că Sultanul III. Selim (1789-1807) și Sultanul II. Mahmud (1808-1839) organizau competiții de tir cu arcul, conform unor pietre de marcaj care au supraviețuit până în prezent. Pe aceste pietre sunt scrise distanțele, gradele și datele tirurilor efectuate de sultani cu vasele pline cu apă. În timpul domniei Sultanului Abdülmecid (1839-1861), a fost adăugată a treia parte a văii, numită „Grădina Întâlnirii”, unde s-au realizat lucrări de împădurire și amenajare cu diguri.
Poetul francez Lamartine, în 1846, a descris Ihlamur și împrejurimile sale, unde a fost găzduit de Sultan, astfel:
„...În grădina de vizavi de clădire erau copaci fructiferi frumoși și mari tei care dădeau numele acestei văi. În fața scării cu trei trepte care ducea la conac, o mică fântână arteziană, care nu putea depăși crengile de iasomie, turna apă în bazinul de marmură cu un murmur dulce. Ihlamur este conacul preferat al Padișahului; aici se odihnește și meditează.”
În locul acestui modest conac de vie menționat de Lamartine, Sultanul Abdülmecid a construit două case de vacanță între 1849 și 1855 și le-a dat numele „Nüzhetiye”, care înseamnă „liniște, prospețime, bucurie, fericire”.
În timpul domniei Sultanului Abdülaziz (1861-1876), în grădina imperială au fost organizate din când în când diverse distracții și competiții de lupte. În anii următori, Ihlamur a continuat să fie un loc de popas pentru Sultan și familia sa, iar după proclamarea Republicii, în 1951, a fost dat în folosința Primăriei Istanbul și amenajat ca „Muzeul Tanzimat”.