Belevi Anıt Mezarı

Acest monument funerar, situat în cartierul Belevi din Selçuk, la marginea drumului İzmir-Aydın, este unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură funerară elenistică din Anatolia. Conform publicației "Aktüel Arkeoloji", monumentul se afla la aproximativ 15 kilometri nord de Efes, în apropierea vechiului drum Efes-Sardes. Este cunoscut în popor sub numele de "Kale Yatık" (Cetatea Culcată), deoarece, privit de la distanță, pare a fi o masă de rocă imensă desprinsă de versant. Monumentul a fost conceput ca o copie a Mausoleului din Halikarnassos, una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii. Deoarece exemplarul din Halikarnassos nu mai există, Belevi este unul dintre puținele locuri unde se poate admira acest tip de monument. Identitatea persoanei pentru care a fost construit monumentul este încă dezbătută. Unii cercetători, precum Büyükkolancı și Baranaydın, consideră că construcția a fost inițiată în jurul anului 300 î.Hr. de Lysimakhos, fondatorul elenistic al Efesului. Un studiu publicat în 2016 de Institutul Austriac de Arheologie sugerează că construcția a avut loc între anii 310 î.Hr. și 280/270 î.Hr., iar proprietarul mormântului ar fi fost Antigonos Monophthalmos. O altă teorie, bazată pe surse antice, susține că mormântul, rămas neterminat, a fost folosit în 246 î.Hr. pentru regele Seleucus al II-lea Antiokhos. Această incertitudine face monumentul și mai interesant, deoarece vizitatorii pot explora mormântul unui rege a cărui identitate nu este pe deplin cunoscută. Structura a fost realizată prin tăierea unei mase naturale de rocă și acoperirea acesteia cu blocuri de piatră. Un podium pătrat, cu o latură de aproximativ 29,6 metri, se ridică pe o platformă cu trei trepte; conform publicației "Aktüel Arkeoloji", înălțimea podiumului este de 11,5 metri. Partea superioară a podiumului era înconjurată de un friz în stil doric, cu triglife și metope. Deasupra se afla un al doilea nivel, care semăna cu un templu, cu opt coloane corintice pe fiecare latură; înălțimea acestui nivel era, de asemenea, de aproximativ 11,5 metri. În tavanul galeriilor colonade, erau realizate basoreliefuri pictate, care reprezentau scene funerare și bătălii între centauri. La colțurile monumentului se aflau grupuri sculpturale cu lei-grifoni, în timp ce la capetele galeriilor erau perechi de cai. În timpul cercetărilor efectuate între 1998 și 2000, nu au fost găsite dovezi ale unui acoperiș piramidal, ceea ce sugerează că sistemul de drenaj al apei pluviale de la baza galeriei era expus. Prin urmare, înălțimea totală a monumentului este estimată la aproximativ 23 de metri, în timp ce Monumentul a fost prezentat lumii academice de către Institutul Arheologic Austriac; a fost excavat de Camillo Praschniker și arhitectul Max Theuer în anii 1930, iar în anii 1970, Wilhelm Alzinger a continuat cercetările, rezultatele fiind publicate în 1979. Noile cercetări, efectuate de Peter Ruggendorfer începând cu 1998, au fost compilate într-un volum separat în 2016. În prezent, monumentul se află chiar lângă drum, printre terenuri agricole. Sursele nu menționează un sistem de intrare regulat, așa că este recomandat să contactați administrația Muzeului Efes pentru a afla condițiile de vizitare. Primăria Selçuk și pagina web visitizmir oferă coordonatele monumentului și indicații de orientare; distanța de parcurs cu mașina din Selçuk este de aproximativ 15 kilometri. În primul rând, admirați monumentul dinspre sud-est; de acolo se pot observa cel mai bine fața sculptată a stâncii și treptele podiumului. Apoi, examinați cu atenție capitelurile corintice, fragmentele de piatră și blocurile de friză împrăștiate în zonă; unele dintre ele sunt parțial îngropate printre ierburi. În timpul verii, zona este lipsită de umbră, iar ierburile cresc abundent; o vizită în primăvară este mai plăcută, deoarece este mai răcoros și mai ușor de observat detaliile. O idee bună este să vizitați monumentul în aceeași zi cu Muzeul Trenurilor cu Abur din Çamlık și cu Castelul Ayasuluk, pentru a descoperi o altă fațetă a regiunii, dincolo de Efes.